Vf. La Om – Braul lui Martoiu

Invatatura si traseul inedit din Crai

CASETA TEHNICA

Traseu: Casa Folea (1200) – La Table (1380) – Refugiul Grind (1620) – Vf. La Om (2238, Vf. Piscul Baciului) – Ref. Saua Grind (2167, Grind 2) – Vf. La Om (2238) – Braul lui Martoiu – V. Vladusca (1200) – Prapastiile Zarnestilor – Poiana Toanches (1400, nord) – Casa Folea (1200)

Caseta tehnica

Dificultate: greu

Durata / distanta: ca. 9 ore / ca. 19 km

Marcaj: cruce rosie pana la La Table, banda rosie pana la La Om, punct rosu pana la REf. Saua Grind, apoi idem pana pt. 3, nemarcat traseul dintre punctele 3-5 (netrasat pe harta), cruce rosie si apoi banda galbena

Surse apa: izvor important intre La Table si refugiu

Alt min: 1190 mdm, in satul Pestera

Alt max: 2238 mdm, in Vf. La Om

Elevatie: n.a.

Observatii: peisaje spectaculoase, Braul lui Martoiu un nemarcat superb, dar nu va aventurati daca nu il cunoasteti

EXPERIENTA

Intr-o zi lucratoare de iunie in care mi-am luat concediu 😊, am purces cu Serban, ghidul meu, la o tura de Crai – antrenament pentru Fagarasul mult dorit de peste 2 luni.
Planul era sa urcam in creasta si sa parcurgem Creasta Sudica. Vremea a fost zile bune la rand neprielnica, cu multe precipitatii si temperaturi scazute.
Punctul de pornire si sosire in traseu a fost Hotel Nobilis din satul Pestera (BV), in apropiere de mai cunoscuta Casa Folea (1200 m alt), unde am si parcat masina.

10:00 – start drumetie, cam tarziu recunosc. Am urmat in pas alert drumul marcat cu cruce rosie catre cunoscuta intersectie de trasee de la La Table via Saua Joaca (1445 m alt).

10:40 – In intersectia de la La Table nu am stat pe ganduri, ne-am incadrat pe marcajul banda rosie. Ne aprovizionam de la izvorul amenajat, unde poti face si baie (!) si continuam in urcare. Depasim etajul de jnepeni, castigam ceva altitudine si iesim la golul alpin, unde ne intampina impunatoarea creasta alba si inconfundabila a Pietrei Craiului.
11:30 – Ne gaseste la Refugiul Grind (1620) pentru 10 minute de pauza si cateva poze cu gentiene de un albastru ireal. Aveau sa fie si ultimele momente cu vizibilitate pe ziua aceasta.

Serban m-a incurajat ca tragem putin si urcam constant fara pauze ajungem intr-o ora in creasta. Nu am insa conditia fizica pe care o doreste Serban si inevitabil imi mai reglez respiratia in cateva pauze scurte. La 12:00 ajugem la prima formatiune stancoasa din dreapta potecii, de unde se formeaza Braul lui Martoiu, reper de retinut.

Urcusul este destul de sustinut, dar nu de speriat. Intalnim cateva limbi de zapada, dar poteca le ocolea la limita. Neplacut a fost ca a inceput ploaia si a trebuit sa imbrac poncho-ul. A propos de poncho-ul asta pe care l-am mai folosit in cateva tura, si l-am apreciat atunci, acum am concluzionat ca nu este cea mai practica solutie de protectia la ploaie, intrucat in pasaje mai sustinute de urcare, calci pe el daca nu ti-l ridici.
13:00 – Atingem altitudinea maxima a masivului Piatra Craiului, si a drumetiei noaste. Suntem pe Vf. La Om (Piscul Baciului) (2238). Aici ne-am fi bucurat de maretia peisajului de pe creasta daca vizibilitatea ar fi fost cu noi in drumetie. Poate ca ploaia asta cu ceata si ceva vant in creasta era comandata pentru mine sa nu se evidentieze raul meu de inaltime.

Pe varf erau 3 grade Celsius, real feel -1. NU era chip sa stai in loc asa ca am luat creasta catre stanga (sudica) pe marcaj punct rosu pana la Refugiul din Saua Grindului, din apropierea caruia coboara unul din cele mai spectaculoase trasee parcurse de mine candva, La Lanturi.

13:15 – Ne refugiem in adevaratul sens in Refugiul din Saua Grindului (Grind 2).

Refugiul semisferic poate gazdui circa 6 persoane. Am mancat 2 sandwichuri, un mar si o ciocolata si m-am intins cateva minute pe spate. Era ud, murat, inghetat. Eu speram sa ma incalzesc, dar in fapt intrasem in tremurat. Asta nu este un semn bun. Trebuie evitate popasurile care conduc in aceasta stare. Am realizat abia aici ca uitasem pe marginea canapelei de acasa schimburile. Naspa! Trebuia sa ne punem in miscare, nu e de gluma, eram sub risc de hipotermie. Decidem sa schimbam planul de a continua pe Creasta Sudica. A fost o decizie inteleapta si este important pe munte sa stii sa nu te ambitionezi mai mult decat trebuie pentru o idee fixa.
Ne-am intors pana la La Om, de data sta pe o poteca usor pe sub creastra, pe alocuri. De acolo la vale pe unde urcasem pana in punctul de ramificatie cu Braul lui Martoiu. Ploaia nu ne-a lasat in pace, perspectiva nu se degaja de nori.
Braul lui Martoiu este un traseu nemarcat, o poteca pe care pe alocuri trebuie sa o ghicesti, sa o cauti, sa mai urci pentru a evita un obstacol sa mai cobori tinandu-te de crengi. Este mai degraba o poteca croita chiar la baza calcarelor din care este alcatuiat creasta si conglomeratele in care acestea sunt parca infipte.

Este o poteca pentru capre negre, cu care ne vom si intalni pe traseu si pe care le vom respecta dandu-le prioritate in traversarea unei sistoace situate putin mai sus de poteca noastra. Din respect si din prudenta, ca fetele astea dau drumul la pietre.

Vreo ora, poate si mai mult, am balaurit pe brana pana am ajuns intr-un valcel, de fapt 2, care se uneau apoi intr-o vale, in forma unui Y, Valea Vladusca. Am avut noroc sa nu intalnim zapada sau sa putem ocoli petecele inca netopite. Coborirea pe aceasta vale este o optiune buna chiar daca trebuie sa strabati un grohotis destul de deranjant.
17:15 – Ajungem jos, intro poiana, unde apare marcajul triunghi rosu, care face legatura intre La Table si Cab. Curmatura.

Relativ repede trecem de Poiana Martoiu si intram pe cruce rosie in forestierul care duce catre Prapastiile Zarnestilor cu varianta marcata prin Cheile Pisicii.
Noi nu ajungem in aceste locuri ci doar pana la o noua intersectie de drumuri, cea cu triunghi galben.

17:45 – Vom coti dreapta pe acest marcaj, vom urca putin si vom ajunge la extremitatea nordica a Poienii Toanches. De aici coborim pe acelasi marcaj aproape fara sa ne dam seama, picioarele parca mergeau singure si stiu destinatia finala.
19:00 – inchidem o tura faina cu ceata si ploaie, dar cu un traseu nemarcat, cu punct de maxim al masivului, cu putina creasta, cu capre negre, cu caca de urs, cu fluierat de cocosi de munte, cu gentiene si cu un antrenament util pentru Fagaras. Si cu invatatura ref la riscul de hipotermie si hainele de schimb.

Noiembrie 2020

Leave a Comment