Plimbare in judetul Dambovita

Circuit Pucioasa – Bezdead (DB)

Ne-am propus traseul Pucioasa – DJ710 – Trovantii din zona Bela – Miculesti – Malul de rasuna din Bezdead – inapoi pe DJ710 si apoi pe DJ715 – Buciumeni – DN71 – Pucioasa.

Trovantii din zona Bela – Miculesti

In zona Bela – Miculesti de langa Pucioasa pe DJ710 gasim trovanti chiar si pe la portile satenilor. Unele “pietroaie” sunt vopsite in galben.

Dar ce sunt trovantii? Sunt niste pietre cu forme ciudate, parca prelucrate incomplet. Din punct de vedere stiintific, trovantii sunt aglomerari de pietricele de diferite marimi, legate intre ele de ciment carbonatic. Aceste pietre cresc in timp. Cresterea trovantilor poate fi asemuita cu formarea perlelor. Ei au primit si denumirea de ”pietre vii”, tocmai pentru ca sunt in continua crestere de la miez spre exterior, trovantii castigand cativa centimetri buni in 1000 ani…

Trovantii din zona Bela – Miculesti se gasesc pe uscat sau in albia raului Bizdidel, pe mal sau chiar in apa. Ca sa vedem trovantii din Bizdidel coborim din DJ catre albia raului circa 100 metri pe drumeaguri de caruta. Bizdidelul este lat de cativa metri, iar in general apa nu trece de genunchi. Pentru cei amatori, care doresc sa exploreze zona mai mult decat am facut-o noi pot merge direct prin apa.

Nu exista marcaje sau indicatoare nici macar improvizate care sa semnaleze existenta trovantilor sau calea catre acestia.

Malul de rasuna

Am continuat cu masina pana la Bezdead, o comuna compusa din mai multe sate lipte: Brosteni, Magura, Tunari, Valea Morii si Bezdead. Este o localitate insirata de-a lungul soselei. Bizdidelul va fi mereu in dreapta noastra.

Bezdeadul este situat la jumatatea distantei intre valea Ialomitei in vest si cea a Prahovei in est, ca. 15 km catre cele doua directii. Bezdead este intr-o depresiune inconjurata de dealuri si pasuni, unde s-au dezvoltat sate ceva mai instarite cu gospodarii frumoase. Suntem la circa 500 metri altitudine, iar dealurile din jur ajung la 1000. Bezdead ocupa o suprafata de 58 kmp si este populat de 5000 locuitori.

Pe stanga depasim Biserica Sf. Nicolae, pe dreapta Primaria, apoi din nou pe stanga un parculet si ajungem aproape de capatul satului in dreptul indicatorului Malul de rasuna. Acesta este un versant vertical cu striatiuni pronuntate orizontale pe care il remarcam in stanga soselei, paralel cu aceasta pe o lungime de cateva sute de metri. Numele i se trage de la ecoul pe care il produce peretele de stanca, propagand sunetul la 200 metri distanta. “Malul de răsună” apare mentionat si de Alexandru Vlahuta in Romania Pitoreasca.

In dreptul panoului intrebam o sateanca cum putem sa ne apropiem mai mult de ”malul de rasuna”. Aceasta ne-a indrumat printr-o curte cu iarba inalta. Poze, pauza, udat la picioare de la roua si inapoi la masina.

Am ales sa ne intoarcem catre Pucioasa pe un drum ocolitor sa admiram si alte sate si privelisti.

Pucioasa

Pucioasa se afla la 20 km nord de resedinta de judet Targoviste. Conform wiki numele Pucioasa apare in anul 1649, dar ca localitate abia in anul 1759. Descoperirea in anul 1828 a izvoarelor minerale sulfuroase si iodurate a schimbat destinul acestei localitati pana atunci exclusiv agricole. Astfel Pucioasa devine o statiune de tratament. Din anul 1929 Pucioasa este oras. In timpul comunistilor s-a dezvoltat industria chimica, textila, de prelucrarea lemnului si alimentara in oras. S-au daramat case si s-au ridicat cateva blocuri de locuinte. Astazi complexul balnear din Pucioasa este (inca) in picioare la Hotel Ceres. Populatia orasului se ridica la 15.000 locuitori.

Giratoriul din centrul orasului Pucioasa

Parcul Pucioasa

Parcul face legatura intre doua artere principale paralele, strada Republicii si DN71 in dreptul statiei Petrom. La intrarea dinspre Republicii vis-a vis de Centrul de Informare Turistica (inchis sambata!) este un monument.

Parcul este o minipadure, umbra copacilor acopera practic toate aleile acestuia. In mijlocul parcului este un foisor al fanfarei si intrarea in Muzeul de sculptura in lemn in aer liber. Aici am luat loc mai multe minute pe o banca si ne-am documentat despre oras.

Copiii au un loc de joaca si biciclete si alte vehicule de inchiriat. Un parc linistit care ne-a placut tocmai din acest motiv. Cosuri de gunoi sunt numai pe aleea principala.

Revenim pe Republicii catre centru si in dreptul singurului sens giratoriu din oras, pe un colt intalim inca un parc, unul mult mai mic. Si aici se gaseste un monument ridicat in cinstea eroilor din primul razboi mondial si flancat de doua tunuri.

In acelasi giratoriu, in diagonala cu parculetul, citim o plancarta imensa care mentioneaza de existenta Muzeului Dumitru Prunariu in cadrul Cercului Copiilor pe o straduta alaturata, dar care sambata este si le inchis! Daca si pizzeria este inchisa duminica, va imaginati, ca orasul Pucioasa este destul de anost si inactiv.

Mi-a placut ca in oras sunt mai multe imagini cu Pucioasa de alta data, care arata mai bine decat Pucioasa de astazi! De altfel orasul arata mult mai rau decat satele din jurul lui si este invadat de magazine second hand, expresie a puterii de cumparare din zona.

Muzeul de Etnografie

Muzeul se afla tot pe strada Republicii in zona centrala a orasului. Ne-a placut prispa larga de la etaj impodobita cu flori si constructia ridicata pe stalpi din lemn, cum aveam sa fotografiem mai multe case vechi din oras. Se viziteaza zilnic intre 9 si 17, dar am auzit si de perspectiva sumbra ca ar putea sa se inchida.

Muzeul de Etnografie din Pucioasa

Muzeografa nu ne-a oferit nicio informatie despre muzeu, nu exista ghidaj.

Destul de putine exponate am putut vedea intre care porturi populare, stergare, butoaie, felinare, liguri din lemn, piue, stalpi de constructie din lemn, ceramica.

Modest si trist.

Concluzie

In aceasta tura, mi-a placut traseul ales si in special satele de pe drumurile judetene. In Pucioasa mi-a placut parcul cu sculpture, chiar daca pare din alte timpuri.

Pucioasa este mai saraca decat satele din zona, nu stiu daca este corecta afirmatia, dar asa am apreciat eu. In oras gasesti magazine cu produse SH si ieftine, localnicii parca sunt gri. Mi-as dori sa reinvie muzeul de etnografie, dar tare mie sa nu vina sfarsitul lui.

Surprinzatoare obiectivele putin cunsocute precum “Malu de rasuna” sau trovantii din Bizdidel.

Numai bine!

2017

Leave a Comment