Muzeul-Atelier Scoala de la Piscu

O initiativa particulara cu un concept inedit

Adresa

Mergeti la 40 km nord de Bucuresti, in satul Piscu din judetul Ilfov si pe strada principala veti gasi acest obiectiv cu ajutorul Google Maps sau Waze.

Adresa exacta este: Str. Campului Nr. 45B.

Mai exact urmati DN1, si cum veniti din capitala, cotiti stanga in Ciolpani spre Manastirea Tiganesti, catre care exista indicator vizibil. De aici drumul se numeste DJ181 la inceput, pana unde se ramifica spre manastire in stanga, noi mergem in dreapta pe DJ182 in satul Piscu.

Drumul este asfaltat si in stare foarte buna.

Sambata si duminica se poate vizita intre orele 11 – 17. Vizite in cursul saptamanii sunt posibile cu programare.

Biletul intreg costa 20 lei, cel redus 10 lei. Exista bilet de familie 50 lei. Pretul acestuia nu include participarea la ateliere, care mai costa 10 – 15 lei fiecare.

Curtea, constructia (cladirea) muzeului

Destinatia noastra este pe partea stanga, dupa ce treceti de scoala satului. Veti remarca o constructie altfel si o curte mare, inierbata. Se poate intra cu masina in curte si parca langa poarta gratuit.

In curte generoasa, cu iarba, catre in spate stanga se gasesc 3 cateva sculpturi.

Pe latura posterioara a constructiei, care este muzeul, sunt expuse obiecte lucrate din lut, care pot fi si cumparate.

Langa unul din colturile din fatza ale constructiei este un vas mare, asemanator cu o amfora.

Noi am ajuns la ora deschiderii si am mai asteptat putin pana gazda a asezat si pregatit ce mai trebuia pentru turisti / oaspeti. Ar fi fost mai potrivit sa ne primeasca “gata de vizita”. NU ne-a deranjat, dar mie imi place sa punctez micile detalii asa spre corecta informare.

Cu sotia Ema si cu fiica Denisa (11) plus fratele meu cu ale lui fete am pasit pragul muzeului. Nu scria pe nicaieri muzeu sau atelier sau ceva, dar era clara intrarea.

Constructia are parter si etaj. In mijloc este un spatiu deschis sprijinit de o sectiune longitudinala dintr-un copac inalt. Aici sunt amenajate 2 scari pe care sunt asternute presuri pentru a te aseza si a asculta povestea gazdei si a locului.

Aflam ca este o initiativa particulara, care spre deosebire de muzeele de stat uned angajatii isi primesc salariile volens- nolens, aici e altfel. Conceptul este unul in totul lui original. Constructia este ridicata cu materiale eco (aici am o retinere la scara metalica). Lemn, pamant, paie adica chirpici cum stiu eu ca se numeste. Pe jos este pavat cu .. tzigla. Plafonul dintre etaje este dintr-un material eco si arata ca un pal lacuit.

Gazda este o familie de artisti, care este evident ca au vrut sa ofere altceva. In acest altceva lipseste legatura cu omul, parerea mea, desi sunt implicati atat cei doi soti cat si copiii acestora. Sustin asta pentru ca nu am auzit din partea majoritatii “Buna ziua!”, “Ma numesc ….”, “Bine-ati venit la atelierul ….”.

In spatiul de la parter sunt rafturi si sisteme de prezentare unele interesante pe care sunt expuse oale de sarmale sau alte mancaruri, strachini, cani, cesti, vaze, farfurioare, vase de pastrare a cerealelor sau altor produse, precum gazul lampant, butelcute, jucarii-pusculite, cahle.

La etaj pe langa alte produse din lut, gasim o expozitie de tablouri si alte lucrari artistice, chiar si o harta si niste covoare. Punctul de atractie il reprezinta “cinematograful” unde este instalata o asa numita “quadrisfera”,

care printr-un sistme de oglinzi multiplica imaginea asemanator ca la caleidoscopul acela mic cu cioburi colorate pe care il rotesti in fatza ochiului generand imagini simetrice. La cinematograf am urmarit un reportaj de prezentare a olaritului de la Piscu, din care am aflat ca astazi mai sunt in Piscu doar 3 cuptoare de olarit fata de cateva sute candva.

Imagini din quadrisfera

Am revenit la parter pentru 2 dintre cele 3 ateliere: olaritul, pictura pe lut ars. NU am participat la linogravura.

Personal am fost dezamagit de prezentare, gazda neoferindu-ne o tura in care sa ne insoteascam, toata prezentarea facand-o jos in acel spatiu central, de forma patrata, ingenios. NU ni s-a propus nici audioghid, desi pe sait scrie ca ofera. NU i s-a oferit sotiei nici premiul pe card l-a castigat in timpul prezentarii raspunzand corect la o intrebare a ghidului.

Concluzie

Am stat vreo 2 ore in muzeu, mai multe la ateliere. Fetele s-au bucurat de creatiile lor.

Ideea in totalitatea ei este ingenioasa datorita integrarii “quadrisferei”, altfel ar fi un atelier de olarit ca multe altele, ba chiar modest. NU pun la indoiala pasiunea si talentul artistilor care au construit cee ace putem vedea aici, la Piscu, dar relationarea umana a fost modesta, oamenii fiind deosebit de timizi. Se pune mare accent pe constructia eco, care personal nu m-a impresionat, mai ales ca am vazut altele la viata mea.

Merita o vizita la Piscu, la Muzeul – Atelier – Scoala, dar nu va duceti neaparat cu asteptari peste masura, mai bine cu unele moderate ca sa plecati entuziasmati.

Notele de pe Google asigura o medie de 4,8 / 5 din peste 50 de recenzii.

Numai bine! 😊

Decembrie 2021

Leave a Comment