Casa Experimentelor (B)

Lectie de fizica si matematica aplicata

iulie 2022

Adresa si acces

Casa Experimentelor functioneaza in Calea Vitan nr. 242 Bucuresti, oarecum vis-a vis de Parcul Natural Vacaresti. Este deschisa zilnic intre orele 10 – 18.

Se poate ajunge cu linia de metrou M3 sau M1 pana la statia Mihai Bravu si plimbare de acolo pe jos sau daca vreti sa mergeti mai putin pe jos autobuzele liniilor 223 si 102 au statie mai aproape la Pod Vitan.

Ce este Casa Experimentelor?

As inclina sa afirm ca este un experiment, dar corect este sa consider ca este deja o certitudine. Este un muzeu? Nu chiar! Mie imi place sa apreciez ca este o altfel de scoala, care ne invita, mic si mare, la cateva lectii de fizica si matematica aplicate, practice.

A luat fiinta printr-un proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei, care apoi a prins radacini si s-a upgradat local.

Mai multe puteti citi pe website-ul lor https://www.casaexperimentelor.ro/.

Vizita noastra

Am intrat in cladirea pe care este scrisa cu litere imense denumirea locatiei.

Casa Experimentelor

In stanga intrarii am platit si tot acolo am primit bratari de vizitare si un mic instructaj.

Conceptul casei este gandit astfel incat vizitatorii, copii si adulti, sa poata experimenta in doua incaperi, mai multe aplicatii dupa ce in dreptul fiecarui “punct de lucru” parcurg cu atentie informatiile postate in mai multe limbi despre aplicatia respectiva. Aplicatiile din camera mai mica, pe teme “electrice”, precum si cea cu patul de ace din camera mare, sunt prezentate de un reprezentant la casei la ore anuntate.

Experimentele sunt domeniul opticii, acusticii, logicii, electricitatii, fluidelor, mecanicii. Cateva intitulari ale experimentelor intalnite sunt sugestive: oglinda magica, tabloul miscator, “te imparti”, cascada, “egale?” (asta-i tare!), stereo, pianul pentru picioare, aspiratorul de agrafe, norii magnetici, bule, roata lui Maxwell, drumul scurt vs. rapid, “”unde se intalnesc?””, teorema lui Pitagora, lupul, capra si varza, inteligenta si rabdare, ce puzzle, altele.

Teorema lui Pitagora

Highlight-urile sunt bobina Tesla si generatorul Van de Graaff, dar si tubul si globul cu plasma, unde am produs fulgere, scantei, ne-am electrozta parul sau am prins tubul flourescent integral sau partial fara a il conecta la reteaua electrica.

Generatorul van de Graaff

Bobina Tesla

bule

La sfarsit ne-am delectat la patul fachirului, unde ne-am asezt pe rand intinsi pe spate pe un pat cu 2100 de cuie.

Pentru aceste lectii puteti aloca intre una si doua ore.

Evaluari

Evaluarea Google acorda acestei “scoli” nota medie de 4,5 din 5 posibila, rezultata din peste 200 de pareri. Aceeasi apreciere si de la mine.

Vizitati Casa Experimentelor!

Numai de bine!

Parcul Natural Vacaresti (B)

O “”delta”” aparuta din senin

iunie 2022

Parcul Natural Vacaresti este cea mai mare arie naturala urbana a orasului Bucuresti. Aici, puteti intalni, functie de noroc, sute de specii de plante si animale intr-un ecosistem format “din nimic” sau corect spus, 100% natural.

Parcul ocupa circa 185 hectare.

Situare si acces

Se gaseste in permietrul circumscris de Splaiul Unirii, Calea Vacaresti, Soseaua Oltenitei si Calea Vitan- Barzesti.

Are doua intrari: din strada Gladitei, dinspre Pasajul Mihai Bravu, si din strada Savinesti, pe partea opusa.

La prima se poatea ajunge cu urmatoarele mijloace de transport in comun: liniile 133, 313 si 381 statia Sos. Mihai Bravu , linia 1 sub pasaj, dar si cu metroul liniile M1, M3, statia Timpuri Noi.

La a doua se ajunge pe linia 610, 102 statia Stadion, dar si cu metroul linia M2 statia Piata Sudului.

Parcul este deschis non-stop.

Ce putem vedea?

In parc sunt cateva locuri amenajate de observare si odihna. Mai multe poteci tematice strabat aceasta arie naturala.

Eu va invit pe “”Poteca biodiveristatii urbane””, care parcurge un sfert din parc. Este si cel mai popular traseu din aceasta arie protejata. Are o lungime de 3 km cu pajisti, stufaris, lacuri si puncte de observare.

Mai exista traseul “”Pe vale”” si traseul “”Pe dig””.

Accesul cu biciclete este permis.

Istoric

Regimul comunist a expropiat locuitorii zonei in anul 1988 pentru a amenaja Lacul Vacaresti. Alimentarea lacului urma sa se faca gravitational pe o distanta de 27 km cu apa adusa (condusa) din raul Arges. In ’89 s-a abandonat proiectul si s-a pompat apa din Dambovita, dar s-au inundat mai multe zone limitrofe. A urmat “stop joc!”.

A intrat in actiune Mama Natura. Lasata zona in grija nimanui, de fel umeda si mlastinoasa, s-a dezvoltat in mod natural vegetatia, apoi si-au ales aici traiul pasarile si animalele. Specilaistii organizati in 2012 in Asociatia Parcul Natural Vacaresti au realizat potentialul natural al ecosistemului nascut. In 2016 a fost declarat Parc Natural.

Sa ne plimbam!

Intrati dinspre pasaj, am urcat scari pe buza digului si am ales “”Poteca biodiveristatii urbane””. La inceput am mers pe poteca de sus, de pe dig, conform hartii de la intrare si a celei de pe mapy, apoi am coborit malul inclinat de beton catre interior, spre stanga. Astfel am intrat in “”natura””. Poteca trece pe la cateva puncte in care sunt instalate panouri explicative, dupa mine insa putine si neconcludente. In mijlocul parcului se intalnesc in cruce ppotecile principale. Schimbam directia din nou spre stanga. Un punct de observare ne invita sa vedem aceasa lume mai de sus. Perspectiva este mai buna de aici, putem vedea unul din lacuri si “”viata pe lac””. Vom inchide traseul dreptungiular tot catre stanga pentru a iesi pe unde am intrat.

Viata din Parcul Natural

Flora este specifica zonelor umede de campie. Gasim plopi, rachita, salcioara, frasini, ulmi, duzi, arbusti precum macesi, soc, muri, in total peste 300 specii din care unele de interes pentru specialisti. Nu sunt evidentiate si prezentate cum ma asteptam.

Fauna este bogata. Evident nu lipsesc insectele – libelule, greieri, albine, paianjeni, fluturi -, pestii – carasi, bibani, babusca -, amfibienii – tritoni, broaste -, reptilele – broasca testoasa, serpi, tritoni -, pasarile de balta – lebede, pitigoi, starci, rate, cormorani, pescarusi – mamiferele – soareci, vulpi, vidre.

Va invit la poze

panoul de la intrarea dinspre pasaj
Poteca fluturilor
stufaris
panou

Evaluari

Conform Google nota medie 4,5 din maxim 5 rezultata din peste 3.000 de recenzii. De la mine nota 2, imi pare rau, oricat as iubi natura, dar am plecat cu asteptari prea mari dupa un reportaj TV si review-urile citite.

Numai bine!

Muzeul National Cotroceni

Unul din muzeele romanesti de elita, de neratat

Iunie 2022

Finalul la inceput

Este atat de impresionant si valoros acest muzeu ca veti dori sa il revizitati. Este unul din obiectivele turistice pe care realmente nu ma pricep sa il prezint la nivelul pe care il merita.

Asta si poate datorita faptului ca prezentarea doamnei ghid este atat de elaborata si interesanta ca nu am cum sa retin toata informatia si sa o redau la calitatea cuvenita.

Unde? Cand? Cum?

Muzeul National Cotroceni se gaseste in Bucuresti, sector 6, pe Bd. Geniului, Nr. 1, ZIP code 060116. Intrarea se face prin Sos. Cotroceni, pe artera care coboara de la Statuia Leu la Podul Cotroceni, pe partea opusa Gradinii Botanice.

Nu are locuri amenajate de parcare si nu se poate parca in dreptul intrarii. Daca veniti cu autoturismul va recomand sa il lasati pe una din stradutele de la baza pantei.

Cu mijloacele de transport cel mai convenabil este accesul pe lina de metrou M3 de la statia Politehnica, de unde va plimbati jumatate de kilometru pe jos. Alte optiuni sunt troilebuzele 61, 62, 69, 71, 96, autobuzele 139, 136, 336 la statia Piata Leu.

Muzeul National Cotroceni se viziteaza numai cu programare si in grup organizat condus de un ghid. Trebuie sa ajungeti cu 15 minute inaintea orei programate de vizita.

Sa vizitam Muzeul Cotroceni

Pe langa inconfundabilul zid al Palatului Cotroceni

ajungem la intrarea in muzeu, unde facem controlul impus de security si prezentam actele de identitate.

La intrare aflam ca Palatul Cotroceni a fost construit dupa planurile arhitectului Paul Gottereau, in stil eclectic francez. Partea nordica a fost refacuta in stil neoromanesc de arhitectul Grigore Cerchez. Palatul pastreaza pivnitele caselor domnesti ale lui Serban Cantacuzino.

Doamna ghid ureaza “Bine-ati venit!” “grupului si “La multi ani!” copiilor caci este 1 Iunie. Accesul copiilor a fost gratuit de ziua lor. Sunt cateav reguli de urmat: nu se fac poze si filmari in afara cladirilor, la interior nu se fac inregistrari si poze cu blit, iar traseul de urmat este strict, nu este permisa atingerea obiectelor etc.

In anii 1679 – 1681 domnitorul Serban Cantacuzino a ridicat aici pe dealul Cotroceni, pe atunci la vest de Bucuresti o manastire. Ctitoria, cea mai importanta a sa, cuprindea Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, asemanatoare cu cea de la Curtea de Arges, si Palatul Domnesc, ridicat in stil baroc.

Vom urca o alee care ne conduce intre Palatul Domnesc, mai tarziu Regal – Muzeul Cotroceni de astazi – si Biserica. Vom vizita palatul.

Doar ce am intrat in holul de la parter si am ramas cu gura cascata la scara de marmura gri din stanga.

Scara de marmura

Holul de la Onoare este inalt cat parterul si etajul, incarcat cu elemente decorative spectaculoase, brauri poleite, coloane si deschide imperial vizita noastra.

Holul de Onoare

Trecem printr-o sala cu lambriuri – Sufrageria Germana.

Sufrageria Germana

si la tot pasul ochii se delecteaza cu ce le e dat sa vada.

Intram in Sala Trofeelor de Vanatoare sau Salonul de Vanatoare.

Salonul de Vanatoare

Prima incapere foarte mare este decorata cu zugraveli florale … am ghicit este Salonul Florilor.

Salonul Florilor

Obiecte valoroase sunt expuse la tot pasul.

Ajungem in impresionanta Biblioteca, foarte bogata in volume de carte. Aici se gaseste o masa cu scaune, care poarta embleme regale si elemente sculptate. Usa masiva este o minunatie.

Urmeaza Salonul Alb sau Marele Salon de Receptie, in care aflam mai multe despre familia regala, al sau arbore genalogic, tinute ale acestora.

Regele Ferdinand I si Regina Maria au avut si resedinta la Palatul Regal Cotroceni. In tablourile din Salonul Alb, tablourile acestora ii reprezinta cu o aura in jurul capului precum sfintii.

Sufrageria Regala prezinta o masa rotunda cu scaune de jur imprejur de o frumusete rara. Sculpturile care impodobesc acest mobilier prezinta elemente ale simbolurilor regale, precum coroana, vulturii, dar si animale fantastice sau sirene. De exceptie!

Sufrageria Regala
Bustul Regelui Ferdinand I

La etajul superior sunt dormitoarele regale, precum si o sala unde familia regala servea masa sau birouri de lucru regale.

Aici este expusa si Colectia Veche de Arta Decorativa.

Colectia de Arta Decorativa Veche

Vizita in Palatul Regal se incheie in Holul de Onoare pe unde am intrat.

Langa Biserica Adormirea Maicii Domnului era Gara Regala, in locul unde astazi este intrarea dinspre bd. Geniului si unde era cu 40 de ani in urma un mare nod de linii de tramvaie cu mai multe linii.

Concluzii si Evaluari

Pe Google acest obiectiv are nota medie 4,6 din maxim 5 rezultata din circa 900 de recenzii. De la mine are nota maxima. Pentru ghidaj deasemenea nota maxima, doamna ghid faca nd o prezentare cu mult har, in care a atras copiii, dar si adultii in dialog, descoperind impreuna, pe langa informatiile documentare, cum se derula viata nobila din Palat.

In aripa noua a Palatului este astazi Administratia Prezidentiala. Sa mai amintesc ca pe vremea lui Ceausescu s-a numit Palatul Copiilor. Uneori este posibila si vizitarea bisericii si a cramelor.

Ce mi-as fi dorit mai mult?

As fi dorit ceva flyere in magazinul muzeului, mai complete decat cel cumparat, dar mai putin incarcate decat carti detaliate de zeci de pagini. Mi-as fi dorit sa pot vizita pivnitele regale si biserica si sa pot fotografia exterioarele, dar inteleg regulile si le respect.

Un mare bravo pentru Muzeul National Cotroceni.

Vizita efectiva a durat 50 minute.

Numai bine!

Fantanile muzicale din Bucuresti

Si apa danseaza armonios pe muzica

Unde? Cand?

In Piata unirii din Bucuresti.

Pe Google Maps sunt trecute ca “Fantanile din Piata Unirii”. Nu e o denumire spectaculoasa, dar astea sunt!

Se poate ajunge cu autobuzul etajat, cand circula, cu metroul pe magistrala 1 si 2. Mai nou se practica trotinete si alte vehicule cu 2 rorti. Nu va recomand sa va deplasati cu turismul.

Dupa o pauza datorita pandemiei, in mai 2022 s-au redeschis spectacolele la Fantanile Muzicale. Show-ul poate fi urmarit gratuit in serile de vineri pana duminica pentru lunile urmatoare astfel:

– iunie & iulie – de la 21:30

– august – de la ora 21:00

apoi de la ora 20:00.

Show-ul dureza circa 45 minute.

Istoric

’80 – Fantanile din Piata Unirii si de pe actualul Bd. Unirii sunt o realizare a Epocii Ceausescu din anii ’80. Strict fantanile cu a lor arhitectura.

Sistemul de fantani arteziene are o lungime de 1,4 km si ocupa 1,6 hectare.

2018 – S-au montat si instalat sisteme noi care sa le transforme din simple fantani in ceea ce arata astazi. Astfel jeturile de apa se rotesc dupa sunetul muzicii, iar efectele vizuale date de coloritul controlat al apei adauga ingredientul necesar unui show. Bineinteles ca totul trebuie armonizat cu muzica si aceasta se face prin comanda de la distanta. Echipamentele integrate aici sau fost de ultima generatie la nivelul anului investitiei.

Spectacole

Spectacolele au diferite tematici. Generic ele se numesc “Simfonia Apei”. Dansul apei, coregrafia daca o putem numi asa, sunt adaptate la tematica. Muzica este foarte bine aleasa, iar coordonarea foarte reusita.

Recordul

Fantanile muzicale din Bucuresti au intrat in Cartea Recordurilor drept “cel mai lung sir de fantani coregrafice din lume” ! Wow!

Show

Va invit la spectacol!

Fain tare, nu-i asa?

Mai 2022

Numai bine!

Observatorul Astronomic din Bucuresti

Cu ochii dupa craterele Lunii

Unde? Cand? Cat costa?

Observatorul Astronomic din Bucuresti se gaseste pe bd. Lascar Catargiu, nr. 21, sect. 1, in apropiere de Piata Romana. Se poatea ajunge parca pe stradutele din jur, de exemplu pe str. Am. V. Urseanu, la noroc, seara cu sanse mai bune. Se poate ajunge aici si cu mijloacele de transport in comun astfel: la statia Orlando a liniilor 300 si 381, la statia Piata Romana a liniilor 79, 81, 133 sau a magistralei de metrou M2. O alternativa este statia Piata Victoriei unde deasemenea ajung mai multe mijloace de transport in comun.

Programul de vizitare este urmatorul:

  • miercuri si duminica intre orele 10 – 17;
  • de joi pana sambata inter orele 14 – 21.

Highlight-ul vizitarii Observatorului ar trebui sa fie observatiile astronomice care se fac de pe terasa cladirii, cand cerul este senin. Exista observatii de zi si de seara.

Biletul de intrare se achizitioneaza de la etajul 2 si costa 10 lei intreg si 5 lei jumatate.

Un minus este faptul ca nu ofera pliante, flyere sau mici amintiri.

Despre Observator

Cladirea care gazduieste observatorul este construita in forma de corabie ancorata, asa cum a dorit Amiralul Vasile Urseanu, caruia I se datoreaza deschiderea Observatorului Astronomic in anul 1910 si care astazi in poarta numele.

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu este administrat astazi de Muzeul Municipiului Bucuresti.

Scurt istoric

  • 1908           – Victor Anestin il coopteaza pe Am. Urseanu in Societatea Astronomica Romana, al carui presedinte devine amiralul cu intentia de a deschide un observator popular
  • 1910           – se deschide observatorul conform presei vremii; prima luneta din dotare fost marca Zeiss, diamentru 150 mm
  • 1933           – dna Urseanu doneaza cladirea municipalitatii dupa moartea sotului, un timp cladirea a gazduit o pinacoteca
  • 1950           – se reinstaleaza luneta Zeiss
  • anii ’60       – se completeaza dotarile cu mai multe instrumente de observare

Observatorul Astronomic si-a indeplinit peste ani rolul de mediatizare a astronomiei.

Vizita noastra

Intr-o sambata seara de Februarie cu cer partial senin am fost cu fiica mea, Denisa (11), sa vizitam Observatorul. In preajma acestuia mai multi copii insotiti se indreptau catre aceeasi destinatie, cee ace aveam sa constatam si in cladire.

Observatorul Astronomic

Inainte de a urca scarile la etajul 2 unde este casa de bilete si expozitia de imagini, am vazut in holul de la parter, doua din figurile marcante ale astronomiei, una fiind cea a Amiralului Urseanu, iar pe scari un tablou imens care ii infatiseaza pe amiral si pe sotia acestuia in calitate de ctitori ai pinacotecii municipiului.

La etajul 2 sunt 3 sali ce pot fi vizitate precum si holul dintre ele.

In camera din dreapta este prezentata galaxia noastra, una intre sutele de mii ale Universului, conditiile de creare a unei galaxii precum si fazele de evolutie a corpurilor ceresti.

In cea de a doua incapere se gasesc expuse cateva vechi instrumente de observare a cerului.

Ne deplasam in ultima incapere, care este si cea mai interesanta, dupa parerea mea. Aflam de asteriozi cu nume romanesti si detalii despre sistemul nostru solar, reprezentarea planete,lor fiind tridimensionala evidentiind astfel marimea lor diferita prin comparatie. Evident ca pentru copii este foarte atractiv sa “vada” aceste informatii, despre care unii au invata cate ceva si la scoala. 

Din 30 in 30 de minute un domn urca cu cate un grup pe terasa, langa cupola, unde sunt instalate si reglate cateva aparate de observatie prin care vom putea toti vizitatorii, pe rand, sa privim astrele.

Pana ne-a venit randul am admirat luna cu ochiul liber care facea eforturi sa nu fie acoperita de un nor . Am mai privit si bulevardul iluminat de pe acoperisul unde ne aflam.

Privind prin telescopul MEADE putem avea mega zoom-uri ale imaginilor de pe Luna, evidentiind detalii de 1 km. Fie spus, pe mine personal nu m-a convins aceasta observatie.

Telescopul MEADE LX200R de 305 mm diametru

In cele din urma ne-am concentrat si noi privirea prin ocheanul dispozitivelor, dar am fost destul de dezamagiti ca nu am inteles si vazut mare lucru.

Pe coborire, la etajul 3, Denisa s-a oprit sa mai studieze luna si ale sale cratere

Studiul Lunii

Reveniti la etajul 2 am revizitat cele 3 Sali, pentru ca se mai rasfirase aglomeratia. Cateva panouri sunt cu touch screen si au atras-o sa exploreze.

In holul etajului 2 am studiat Emisfera Nordica a cerului

Emisfera Nordica a Cerului

Iar la coborire vitraliile cladirii

Superbele vitralii ale cladirii

Luna va invita la Observatorul Astronomic

Evaluare Google

4,4 / 5 din peste 1000 recenzii.

De la mine a primit insa nota 3. Motivatia este lipsa unui ghidaj, a unor flyere sau materiale explicative, suveniruri si mai ales ca prin comparatie cu ce poti invata la Planetariu, aici nu iti ramane nici a 10-a parte. Parerea mea …

Februarie 2022

Casa memoriala Anton Pann (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 4/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada Anton Pann, nr. 20, in zona Udriste. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 10-18, mai putin lunea.

Despre Anton Pann

Pe Anton Pann l-a chemat Antonie Pantelimonovici Petrov. S-a nascut la Sliven, in Bulgaria de astazi, Imperiul Otoman pe atunci. A fost profesor si compozitor de muzica religioasa si culegator de folclor si publicist. In poezia Epigonii, Mihai Eminescu l-a numit ”finul Pepelei, cel istet ca un proverb”.

In casa de la aceasta adresa a trait ultima parte a vietii sale cand s-a stabilit la Bucuresti, unde a si murit, fiind inmormantat la Biserica Lucaci din imediata apropiere.

Despre muzeu

Strazile pe care ne apropiem de muzeu nu arata prea grozav zona. Am ajuns pe aici intr-o zi ploioasa, mohorata. Asta m-a facut sa ma gandesc cum arata Bucurestiul acestor locuri in secolul trecut sau ras-trecut.

Am identificat casa muzeu.

Muzeul Anton Pann

Este o cladire gri, inaltata pe care flutura steaguri. Am traversat curtea pana la intrarea in muzeu. Am platit, am incaltat botosei de plastic si abia asteptam sa vizitam incaperile casei.

La intrare am ”citit” schita muzeului impartit pe camere si apoi am citit, de data asta fara ghilimele, cateva versuri ale maestrului Anton Pann, versuri, care mi-au placut:

”Aideti sa vorbim degraba,

Ca tot n-avem nicio treaba;

Fiindca

Gura nu cere chirie,

Poate vorbi orce fie.

De multe ori insa

Vorba, din vorba in vorba

Au ajuns si la cociorba

S-atunci vine proverbul:

Vorba pe unde a iesit

Mai bine sa fi tusit.

De aceea

Cand vei sa vorbesti, la gura

Sa aibi lacat si masura.”

Aici chiar a locuit Anton Pann. Totusi muzeul este construit de la zero. Cu toate ca aparent este o ruptura, muzeul arata excelent, este modern, foarte bine luminat, cu sisteme de prezentare interesante, ”comerciale”. Ce mi-a placut? Insusi modul de prezentare a exponatelor bine evidentiate si in mod deosebit ghidajul oferit de care doamna administrator. Pentru ca nu prezinta patina timpului unei case locuite de o persoana celebra, pentru mine acesta este un muzeu si nu o casa memoriala. Impresia lasata este o reusita care dovedeste cum ”nimic” poti cladi un mic muzeu foarte interesant.

Gazda te invita prin cele cinci camere vizitabile plus un beci, a se citi pivinita de vinuri. Haideti cu mine in muzeu…

Prima camera se numeste ”Biografie si context istoric”.

Inaintea aparitiei industriei cinematografice, pe vremea lui Anton Pann se nastea animatia. Animatia se baza atunci pe iluzia optica creata de un dispozitiv rotativ. Este prezentata o proba practica de animatie dintr-o poveste a lui Pann realizata cu acest aparat numit zoetrop.

In afara acestuia am remarcat in sistemul de prezentare inedit pe care il veti regasi in poze mai multe tablouri de mici dimensiuni redand scene si figuri ale vremii.

Camerele muzeului sunt mici, dar cu tematici distincte. Intram in ”Bucurestii la mijlocul secolului al XIX-lea”.

Scena cea mai impresionanta prezentata in tablouri este marele incendiu care a devastat Bucurestiul in anul 1847.

Acesta a fost redat si de Anton Pann in versuri:

“”Vai ce vedere? Ce groaza-vie!

Ce biciu de para, urgii ceresti!

Ce jale mare! Ce saracie

Cazu odata pe Bucuresci!

Martie-n doa-zeci si trei zile,

Pastile sfinte cand se serba,

Cand tinerimea, copii, copile,

Strafin haine noua ce se schimba […]””.

De aici am trecut in ”Sala de muzica”,

unde sunt expuse mai multe instrumente ale formatiei Anton Pann din zilele noastre. Nu lipsesc cobzele, vioara, tamburina, tobele, fluiere, tambalul, kanun-ul.

Anton Pann este considerat autorul melodiei imnului national “Desteapta-te, romane!”. Muzica bine cunoscuta tuturor a insotit in fapt textul poeziei “Din sanul maicii mele”. Se naste intrebarea atunci cum s-a ajuns sa fie asociata aceasta melodie cu poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanu? Se pare ca de vina este un ucenic al lui A. Pann care i-a prezentat lui A. Muresanu mai multe melodii scrise de A. Pann, care sa il inspire in scrierea unui imn, intre care si cea cu pricina. Sa fie oare asa?

Cu aceasta enigma in minte patrundem in odaia “Scriitor, editor, tipograf”.

Aici sunt prezentate imnul “Desteapta-te, romane!”

si multe alte creatii ale lui Anton Pann. In camera admiram si o tiparnita dar si versurile multor scriitori romani precum Eminescu, Nichita Stanescu si altii.

Vizita avanseaza pe nesimtite. Suntem in camera “Povesti”,

de unde nu putea lipsi “Povestea vorbii”. Daca in prima camera am vazut un aparat de produs animatie, aici vedem praxinoscopul,

care si el ofera o proba practica. Opera lui Anton Pann este prezentata in imagini colorate. Am recunoscut de exemplu “Nastratin Hogea”.

Vizita se incheie in ”Pivnita cu vinuri”, unde coborim scarile pentru a descoperi niste rasteluri de sticle de vin pe ambalajul carora erau scene, vorbe si versuri din operele lui Anton Pann. Foarte faina ideea! Un mare Bravo!

Un exemplu din

“”Despre betie (din Povestea vorbii)

Beat dintr-o carciuma iese,

Intra-n alta, fiind dese””.

Inainte de a multumi pentru informatiile primite, la plecare, am tras doua “bilete de papagal” cu vorbe de-ale lui Pann.

bilete de papagal

Interesant si complet altfel decat celelalte muzee ale MLNR din Bucuresti!

Concluzie

Mi-a placut conceptul acestui muzeu si prezentarea vietii si operei lui Anton Pann. Este un contrast greu de digerat intre Casa Memoriala Anton Pann din Ramnicu Valcea, super modesta si neprimitoare, unde nu iti explica nimeni nimic si nici nu te lasa sa pozezi, desi casa aceea pare foarte valoroasa, si acest muzeu al MNLR plin de viata si bazat pe un concept modern.

Recomand vizitarea acestui muzeu, care pe google are nota 4,7 din 5.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala George Bacovia (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 5/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada George Bacovia, nr. 63, sector 4, București, in zona sos. Giurgiului. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa Memoriala George Bacovia

Muzeul este deschis zilnic intre orele 10-18, mai putin lunea.

Despre George Bacovia

S-a nascut in Bacau in 1881 si a murit in Bucuresti in 1957. La Bacau exista si un teatru care ii poarta numele unde am vizionat in armata “Baba si hotul”.

In 1900 se inscrie la Scoala Militara din Iasi, dar nu suporta regimul acesteia si se retrage. In 1902 va scrie poezia “Plumb”.

In 1933 se va stabili in Bucuresti. Sotia i-a fost echilibrul, de care a avut nevoie si care l-a ajutat sa se redreseze de mai multe ori in viata sa presarata cu internari in sanatorii.

George Bacovia ramane un poet marcant al literaturii noastre, cu o amprenta inconfundabila, reprezentantul culorii gri si a metalului plumb, daca se poate spune asa.

Despre muzeu

Nor. Gri. Intunecos. Destul de rece. Ce introducere mai potrivita exista pentru a ne apropia de George Bacovia?

Am sunat la poarta casei memorial si am pasit in curte. Este casa unde a locuit si a scris poetul in Bucuresti intre anii 1933 si 1957. O casa cu curte si multe camere, dar toate mici, cladita pe un nivel, fara etaj.

Pana a aparut doamna ghid sa ne invite in casa (nu a durat), am pozat bustul lui George Bacovia amplasat in curte.

bustul lui George Bacovia

Dupa moartea poetului casa a fost mostenita de sotia acestuia Agatha si ea scriitoare. Aceasta a fost de acord ca acest loc sa devina muzeu si a facut demersurile necesare cu statul roman.

In casa regasim mai multe tablouri, schite, poze, sculpturi care prezinta pe George si Agatha. Sunt atat poze de familie cat si lucrari primite de la diferiti artisti.

In prima camaruta, unde a lucrat Agatha, mi-a placut o masa mica de tot, simpla, saracacioasa, pliata pe forma de colt a peretelui unde Agatha servea cafeaua cand mai statea la o poveste cu cate o prietena.

Tot in aceasta camera este o biblioteca cu carti legate pentru a nu se deteriora.

Agatha Bacovia

Inainte de aceasta camera este de fapt un vestibul unde se gasesc cateva din operele reprezentative originale ale lui George Bacovia, precum Plumb, sau manuscrise ale acestuia, dar si lucrari ale sotiei.

biblioteca

Decembre

Te uita cum ninge Decembre

Spre geamuri, iubito, priveste –

Mai spune s’aduca jaratec

Si focul s’aud cum trosneste.

Majoritatea tablourilor care il infatiseaza pe Bacovia redau foarte bine starea acestuia pe care o regasim si in poeziile sale dominate de culori inchise, epitete care exprima tristate, durere, suferinta.

George Bacovia

George Bacovia a fost o fire bolnavicioasa, introvertita, a suferit si a trebuit sa se trateze de mai multe ori in sanatoriu.

Livingul este si el mic si are in mijloc o masa. Am ochit si un tablou imens cu fructe si un dulap cu oglinda, care toate semanau cu cele din casa mamaiei mele in care am copilarit.

sufrageria

Am vazut si camera de lucru a poetului, unde avea si un pat, dar si jocurile de table si sah si o veioza veche in coltul biroului. Pe un dulap modest se gaseste calendarul cu file impietrit la ziua decesului artistului si un ceas cu ora trecerii lui in nefiinta.

O noutate aflata cu ocazia acestei vizite a fost faptul ca George Bacovia a cantat si la vioara si a scris si muzica, instrumentul sau drag fiind expus in alta camaruta.

De aici am fost invitati sa pasim in curte printr-o usa din dosul casei. Curtea este una specifica acelor vremuri in care a trait, cu hortenzii si trandafiri, cu un butac de vita de vie si o magazie.

Inainte de plecare am tras si in acest muzeu 2 ”bilete de papagal” cu versuri ale lui George Bacovia.

Ghidajul a fost unul foarte bun, iar felul cum se prezinta acest muzeu reda foarte bine personalitatea lui George Bacovia.

Concluzie

Excelent!

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa Memoriala Anton Pann

2020

Casa memoriala Tudor Arghezi (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 3/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada Martisor, nr. 24, in zona Big Berceni. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa Memoriala Tudor Arghezi

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9-17 in lunile noiembrie – februarie si intre orele 10-18 in celelalte luni, mai putin lunea.

De Ziua Nationala a Romaniei cand am ajuns noi aici, vizitarea a fost gratuita. Ba mai mult a inclus o actiune inedita, un joc live gen “Rooms”, in care primeai o harta cu schita camerelor de vizitat si imagini cu obiecte din acestea, urmand a descoperi ce piese lipsesc in poze fata de realitate. Am apreciat ideea ingenioasa, dar mi-as fi dorit mai degraba o ghidare prin muzeu.

Despre Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ion N. Theodorescu, s-a nascut in 1880 si a incetat din viata in 1967, ambele momente intamplandu-se in Bucuresti. A debutat la 16 ani si a avut o activitate literara foarte bogata.

In 1900 se calugareste la Manastirea Cernica, unde nu va sta insa mult.

Va avea primul copil cu poeta Constanta Zissu, care se va naste la Paris (1905), unde ajunge si el dupa nasterea copilului. Au urmat multe calatorii in Europa, evidentiate si in muzeu.

Se va reintoarce in tara in 1910. In 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda. In 1919 este inchis la Vacaresti impreuna cu Ioan Slavici si alti oameni de litere.

Din casatoria cu Paraschiva, in 1924 se naste Mitzura Arghezi, al doilea copil al poetului, iar un an mai tarziu si cel de-al treilea copil.

Domeniul unde se afla muzeul are o suprafata de aproape 18 mii m si aici Arghezi va locui cea mai mare parte a vietii. Aceasta zona s-a numit Dealul Martisorului.

Urmeaza perioada literara cea mai profilica a lui Arghezi in care publica “Cuvinte potrivite”, “Bilete de papagal” si “Icoane de lemn”.

In 1934 castiga premiul national pentru poezie. Dupa publicarea pamfletului, “Baroane”, este din nou inchis pentru cateva luni.

Au urmat mai multi ani in care a intrat intr-un con de umbra, fiind reabilitat in 1954.

La implinirea varstei de 85 de ani, in anul 1965, a fost celebrat ca si poet national, iar Universitatea din Viena i-a inmanat premiul “Herder”.

Despre muzeu

La adresa indicata, trecem de poarta de la strada si in fatza ni se deschide o adevarata ulita lata, interioara domeniului, pe care tocmai am intrat.

In stanga am admirat livada de pomi fructiferi imbracata in decor hibernal. La capatul caii particulare de acces se afla alta poarta si un anunt:

strada privata de acces si livada
“Bateti in toaca! Apoi intrati!”

In stanga portii din lemn era un profil U metalic de care era agatat cu un snur gros de martisor un fel de piron mare, cu care sa “bati in toaca”.

Dupa aceasta a doua poarta ne-am trezit intr-o curte generoasa, cu un “”miniparculet””, pe care aveam sa il vizitam mai tarziu. In stanga era o casa impozanta cu 2 etaje si langa aceasta inca o cladire, am crezut la inceput ca este o anexa oarecare a gospodariei.

O placa de marmura amplasata pe cladirea principala ne informeaza ca “in aceasta casa a trait si a scris intre anii 1926-1967 Tudor Arghezi”.

cladirea principala

La parter aflam de oferta zilei si suntem invitati sa urcam la primul etaj unde incepe vizita. Nu ne lipseste din mana plansa colorata cu camerele si o lupa pentru identificarea elementelor jocului de care am scris.

In holul de la intrare era un obiect de mobilier gen birou, negru cu doua scaune si o soba veche.

Din hol intram pe prima usa la stanga de unde se deschid trei incaperi.

Cea mai din stanga si destul de mica era biroul, unde pe langa masa de lucru era o biblioteca plina ochi, un pat unde poetul se odihnea, un tablou, o icoana.

biroul

In mijlocul acestui spatiu era camera cu medalii. Aici gasim o biblioteca si mai mare, cateva tablouri mici inramate, dar si un chip sculptat si multe medalii.

camera cu medalii

In planul indepartat pe mana dreapta se deschide o camera mare, dormitorul. Pe patul matrimonial erau asezate mai multe papusi. In camera parchetul era acoperit cu covorase mici si vechi. Intr-un colt o soba veche alba incalzea candva dormitorul. Cateva tablouri, dar nu multe ca in celelalte case memorial vizitate recent, umpleua golul de pe peretii albi.

dormitorul

Revenim pe hol si continuam inainte dupa sagetile lipte pe jos. Trecem printr-o veranda mica in care admiram in alte doua biblioteci ticsite cu opera lui Arghezi.

veranda

Se continua cu holul scarii interioare. Accesul pe aceasta scara nu este permis. Este insa o noua ramificatie catre 3 camere.

Sufrageria era ocupata in buna masura de masa de mijloc, asa cum se obisnuia in acele vremuri. La fel ca si camera cu medalii si dormitorul aceasta avea vedere catre livada din fata curtii.

sufrageria

In camera de baie erau expuse cate obiecte care astazi nu mai sunt folosite in gospodarii, prescum sifoane vechi si tot felul de vase.

M-a surprins ca in casa era gazduit ceea ce se numeste laborator. In doua vitrine erau expuse documente si medalii, iar in camera erau asezate lampi vechi, un cufar de vechi de calatorii si alte obiecte apartinand familiei Arghezi.

Ultima camera vizitata a fost una draguta, care trezeste nostalgii – camera cu jucarii. Aici era un pat din lemn pentru copil si jucarii precum ursuleti de plus, tutuloi, cum le spuneam eu cand eram mic, atat de diferite si modeste fata de ce produce astazi industria jucariilor.

camera cu jucarii

La sfarsitul vizitei in casa principala, doamna ghid, care a avut initiativa acestui joc de cautare a diferite obiecte, specific acelor vremuri si apartinand casei Arghezi, ne-a invitat sa tragem cu ajutorul unui papagal artizanal doua “bilete de papagal”. Biletele noastre contineau versuri ale poetului. Pe ravasul meu scria:

Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.

Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.

Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.

“Tudor Arghezi – Toamna”.

Am crezut ca asta a fost toata vizita, dar m-am inselat. Coborand in curte am descoperit o cismea, cum erau multe in Bucuresti, dar si cusca lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta, si mormantul celebrului catel al poetului.

cusca lui Zdreanta

In parculetul curtii, cum l-am numit undeva mai devreme, erau mormintele sotilor Arghezi si a surorii poetului.

In spatele casei se intinde alta livada si o zona cu stupi si o mica vie. Una peste alta, o gospodarie foarte mare, cea in care a trait si a creat ani buni Tudor Arghezi.

Si tot nu e tot! Desi nu ne-a indicat nimeni din partea muzeului, vazand niste tineri ca intra in ceea ce am crezut ca este o dependinta oarecare, m-am indreptat si eu intr-acolo. In fapt aceasta casa mai mica trebuie si ea vizitata pentru ca gazduieste tipografia “Potigrafu Martisor”. In tipografie se gasesc mai multe echipamente folosite pentru tiparirea cartilor in vremurile acelea, Arghezi insusi tiparind o parte dintre publicatiile sale, in special celebrele “Bilete de papagal”. Peretii imensei tipografii cu podea din caramida sunt incarcati cu scshite si caricature inramate, dar si cu mai multe exemplare de publicatii ziaristice.

Concluzie

Mi-a placut mult acest muzeu. Aceasta casa, aceasta proprietate are acel ceva al ei si de fapt ”un ceva al lui Tudor Arghezi” si aici il regasim pe scriitor la tot pasul prin ceea ce s-a conservat in muzeu.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala Ion Minulescu (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 2/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, ap. 12, interfon 12, cod 0613144, București, vis-à-vis de Palatul Cotroceni si in apropierea Gradinii Botanice. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa memoriala Ion Minulescu este intr-un apartament de bloc, vecin cu Rebreanu.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9 – 17 in lunile noiembrie – februarie, si intre orele 8 – 16 in restul lunilor, mai putin lunea.

Despre Ion Minulescu

Ion Minulescu, poet si prozator simbolist, a trait intre anii 1881 si 1944. S-a nascut in Bucuresti, a copilarit in Slatina si a studiat la Pitesti. A urmat dreptul la Paris, dar deja incepuse sa se remarce ca scriitor. Va si traduce poezie internationala. Se intoarce in tara unde se casatoreste mai tarziu cu poeta Claudia Millian, cu care va avea o fiica, Mioara, care a devenit artista plastica.

In timpul primului razboi mondial se refugiaza cu familia la Iasi. In 1922, Ion Minulescu este numit director general al artelor.

A avut o cariera bogata de scriitor. Opera lui Ion Minulescu consta in poezie si proza.

Casa memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”

”Casa” unde este organizat muzeul este fosta resedinta a familiei Minulescu pe care au cumparat-o in anul 1934. Este un apartament de bloc intr-o zona verde a Bucurestiului. Dupa moartea lui Minulescu, proprietatea a most mostenita de fiica acestuia, Mioara Laurenția Minulescu, care a lasat-o in anul 1991 prin testament Muzeului Național al Literaturii Române cu tot patrimonial aflat in ea.

Muzeul este unul foarte bogat in documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii inedite si impresioneaza prin colectia de tablouri si sculpturi, care se purtau la oamenii “cititi” ai vremii. Se regasesc aici opere ale artistilor Alexandru Ciucurencu, Margareta Sterian, Henri Catargi, Iosif Iser, Victor Brauner, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuțescu Storck, M. H. Maxy, Al. Satmari, Oscar Han. Sotia poetului, Claudia Millian, a fost la randul sau artista si a realizat cateva din lucrarile vazute aici.

Vizita in sine

Primele informatii le primim in holul de la intrare unde si platim biletele de vizitare.

Pasim apoi in living. Aici spatiul este “marit” de o oglinda de cristal. Mobilierul este unul simplu tapitat in rosu. Ca si in apartamentul vecin, plusul neasteptat pentru mine la vizitarea acestui muzeu este abundenta de tablouri si sculpturi. Un candelabru cu mai multe corpuri de iluminat mareste senzatia de spatiu a acestei camere.

Ion Minulescu a avut o fiica. Una din camerele pe care vizitam este camera fiicei. Aici mi-au placut bibelourile si sculpturile, multe, dar mai mici decat in restul casei. Tabourile abunda si aici pe toti peretii si remarcam si un portret al scriitorului.

Camera sotiei este impodobita cu icoane, inclusiv cateva pictate pe sticla. Pe langa acestea admiram mai multe tablouri mici inramate cu portrete.

Sufrageria este impresionanta. Aici gasim o vitrina cu obiecte personale inclusiv verighetele si, datorita spatiului mai generos al camerei, tablouri mari de data aceasta, inramate. Pe o piesa mare de mobilier erau expuse la vanzare alte cateva suveniruri sau carti. In mijlocul camerei, asa cum se practica pe atunci, era asezata o masa mare cu scaune. Camera era luminata de un candelabru.

La plecare, Denisa a cumparat un creion inscriptionat cu Mihai Eminescu, pe care ea si l-a dorit (acum cativa ani Mihai Eminescu a fost iubitul ei, nu stiati!) si a spus doamnei ca va scrie poezii cu acel creion. Doamna ghid i-a spus sa vorbeasca incet sa nu auda Veronicla Micle, al carei mic bust sculptat, ca si cel al lui Mihai Eminescu, se aflau in acea camera.

Dupa mine cea mai frumoasa camera vizitata aici a fost biroul. Acesta are iesire pe balcon cu vedere la vila vecina apartinand Principelui Nicolae unde ii placea sa iasa la provocarile fetelor acestuia pentru a le recita versuri pentru ca tare ii placea scriitorului sa se impauneze. Aceasta mica istorioara reda din aerul boem pe care l-a respirat Ion Minulescu. In camera birou erau mai multe biblioteci. Am aflat ca scriitorul nu s-a evidentiat la scoala, ba chiar ar fi fost corigent la limba romana si franceza. Paradoxul a facut ca acesta sa fie premiat in Franta pentru contributia sa la literatura franceza. Un portet mare al lui Minulescu incarca si mai mult acest spatiu de lucru, unde scriitorul avea si o canapea unde se putea odihni.

Concluzii

Casa memoriala Ion Minulescu si Claudia Millian este notata cu 4,7 din maxim 5 pe google din aproape 100 de recenzii inregistrate.

Pentru noi, o mare bucurie a fost ca Denisa nu s-a plictisit pe parcursul vizitelor la Rebreanu si Minulescu, ba chiar a participat la prezentarea doamnei ghid cu intrebari si comentarii.

A propos atat inainte cat si dupa vizitarea celor doua muzee, Denisa a cerut sa trecem si pe la Iohannis 😊.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala Liviu Rebreanu (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 1/5

Introducere

Trebuie sa ajungeti pe Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, ap. 11, interfon 11, cod 0613144, București, vis-à-vis de Palatul Cotroceni. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9 – 17 in lunile noiembrie – februarie, si intre orele 8 – 16 in restul lunilor, mai putin lunea.

Despre Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tarlisua, sat situat astazi in judetul Bistrita Nasaud, pe atunci insa apartinand Imperiului Austro-Ungar. A fost primul din cei 14 copii ai familiei, tatal lui fiind invatator. Familia s-a mutat in Maieru, o superba comuna, tot din judetul Bistrita Nasaud de astazi. Aici si-a petrecut scriitorul anii copilariei. Liceul l-a urmat la Nasaud si apoi la Bistrita. A invatat limba maghiara si a studiat la inceput in maghiara. A continuat la Scoala Superioara de Honvezi din Sopron. Este repartizat in armata austro-ungara in regimentul de honvezi regali din Gyula, de unde insa demisioneaza revenind pe plaiurile natale.

Este arestat si detinut la Vacaresti si apoi la Gyula.

Se inroleaza in armata romana in primul razboi mondial. In 1917, fratele sau, Emil, ofiter in armata austro-ungara, este acuzat de dezertare si condamnat la moarte, acest episod trist il inspira pentru romanul “Padurea spanzuratilor”.

A trait o buna parte a vietii la Valea Mare, judetul Arges.

Este unul din cei mai tradusi scriitori romani. A fost prozator si dramaturg si a fost membru al Academiei Romane si a fost decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in gradul de Mare Cruce.

A murit datorita unei boli pulmonare in anul 1944 la Valea Mare, fiind transhumat la Cimiturul Bellu din Bucuresti.

In ce priveste CV-ul sau literar, Liviu Rebreanu a scris nuvele (“Ciuleandra”), romane sociale, psihologice si politiste (“Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor”), teatru, note de calatorie, jurnale, lasand in urma o multitudine de lucrari si mii de pagini de literatura.

Casa memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”

Urcam cu un lift vechi la etajul al 2-lea la adresa mentionata. Gazda ne intampina cu usa deschisa. Tocmai mai primise un vizitator putin inaintea noastra.

Aflam ca acest muzeu Rebreanu este cel mai bogat existent pe meleagurile noastre, mai complete decat cele de pe plaiurile natale ale scriitorului, pe care l-am vizitat cand inca nu eram major.

Acest apartament, unde este organizat muzeul, a fost cumparat in anul 1934 de scriitorul Liviu Rebreanu pentru fiica lui Puia – Florica Rebreanu. In anul 1992, aceasta a donat locatia si patrimoniul existent aici Muzeului Literaturii Romane, cu conditia de a include si realizarile mamei sale, Fanny Radulescu, actrita cunoscuta pana sa se marite cu Rebreanu si acesta sa devina celebru, intrand apoi in umbra sotului. Muzeul s-a deschis in anul 1995, dupa moartea Puiei.

Doamna ghid ne-a spus ca Rebreanu nu a locuit efectiv aici, dar venea cu placere des pe aici, pe la singurul sau copil biologic.

Pe noi ne-a fascinat bogatia de documente si obiecte de patrimoniu ale acestui apartament – muzeu. Eu personal ma asteptam sa fie un loc destul de “gol”, stiind de casa lui Rebreanu de pe meleaguri bistritene.

Colectia cuprinde tot mobilierul apartamentului pastrat de Puia si apoi de muzeu, care este deosebit.

In ce priveste patrimoniul literar, sunt prezentate o multitudine de scrisori, manuscrise, fotografii.

Surpriza pentru mine au fost tablourile si sculpturile. O colectie remarcabila de opere pictate de pictori valorosi precum Camil Ressu, Jean Steriadi, Nicolae Darascu, Francisc Sirato, Iser sau sculpturi realizate de Milita Petrascu, Ion Jalea, Oscar Han, te duc cu gandul ca esti intr-un muzeu de arta.

O alta surpriza a fost colectia bogata de icoane pe sticla, realizate in zona Ardealului, care mi-au amintit de atelierele din Marginimea Sibiului.

Si, inca o surpriza, a fost colectia de ceramica prezentata in buna parte in bucatarie. Da, pentru ca se viziteaza si bucataria si baia si tot apartamentul.

Colectiile de icoane si de ceramica au apartinut lui Liviu Rebreanu si au fost aduse aici prin grija fiicei acestuia.

Vizita in sine

In holul de la intrare, dupa ce am procedat la plata biletelor si am si primit bilete pentru fiecare leut platit si am precizat explicit ca vrem sa platim si pentru poze si pentru ghidaj, am primit primele informatii despre acest loc. Peretii sunt plini cu informatii inramate, tablouri, iar in cuier erau agatate niste desagi impletite si o centura de piele port-coasa.

in holul de la intrare

Nu intelegeam in prima faza de ce peretii sunt super incarcati in hol, dar cum am pasit in living, wow, am inteles ca asa avea sa fie in tot apartamentul, eram cu adevarat intr-un muzeu. Parca de arta. Tablouri mari, inclusiv unul mare al fiicei scriitorului, dar si al dragalasului catel al gazdei de atunci, altul mare al lui Liviu Rebreanu, sculpturi, o vitrina cu un evantai superb, mobilierul.

In urmatoarea camera, numita sufragerie (tot un living de fapt), erau expuse multe icoane superbe pictate pe sticla, iar mobilierul vechi din lemn masiv, sculptat era impresionant si cu siguranta foarte valoros. Am realizat astfel ce valori imbogateau casele oamenilor intelectuali la inceput de secol XX in Bucuresti. Am mai vazut un gong de cristal cu care era chemata menajera, un samovar, un ceas pendula.

cadru din sufragerie

Biroul era plin de tablouri, inclusiv portete ale scriitorului, icoane obisnuite, iar pe masa de lucru (biroul propriu-zis) o nemaivazuta lampa sculptata in forma de bufnita. O biblioteca ingloba colectii intregi de carti, imensa majoritate opera scriitorului, in limba romana sau tradusa.

Bucataria era utilata cu ibrice, oale, vase aramii, obiecte multe de ceramica, linguri din lemn si o tigaie de decor cu ceas.

Apartamentul gazduieste si o camera dedicata lui Ion Pillat cu o masa de lucru, sculpturi multe, un tablou cu arborele genealogic al familiei, dar si un felinar de tren.

Concluzie

Mi-a placut mult acest muzeu, peste asteptarile mele indiscutabil, care beneficiaza de un continut foarte valoros si un ghidaj foarte bun.

Dupa vizita am inteles de ce acest muzeu are nota 4,9 din maxim 5 obtinuta din 15 evaluari si reviewuri pe google.

Vizitati si

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020