Observatorul Astronomic din Bucuresti

Cu ochii dupa craterele Lunii

Unde? Cand? Cat costa?

Observatorul Astronomic din Bucuresti se gaseste pe bd. Lascar Catargiu, nr. 21, sect. 1, in apropiere de Piata Romana. Se poatea ajunge parca pe stradutele din jur, de exemplu pe str. Am. V. Urseanu, la noroc, seara cu sanse mai bune. Se poate ajunge aici si cu mijloacele de transport in comun astfel: la statia Orlando a liniilor 300 si 381, la statia Piata Romana a liniilor 79, 81, 133 sau a magistralei de metrou M2. O alternativa este statia Piata Victoriei unde deasemenea ajung mai multe mijloace de transport in comun.

Programul de vizitare este urmatorul:

  • miercuri si duminica intre orele 10 – 17;
  • de joi pana sambata inter orele 14 – 21.

Highlight-ul vizitarii Observatorului ar trebui sa fie observatiile astronomice care se fac de pe terasa cladirii, cand cerul este senin. Exista observatii de zi si de seara.

Biletul de intrare se achizitioneaza de la etajul 2 si costa 10 lei intreg si 5 lei jumatate.

Un minus este faptul ca nu ofera pliante, flyere sau mici amintiri.

Despre Observator

Cladirea care gazduieste observatorul este construita in forma de corabie ancorata, asa cum a dorit Amiralul Vasile Urseanu, caruia I se datoreaza deschiderea Observatorului Astronomic in anul 1910 si care astazi in poarta numele.

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu este administrat astazi de Muzeul Municipiului Bucuresti.

Scurt istoric

  • 1908           – Victor Anestin il coopteaza pe Am. Urseanu in Societatea Astronomica Romana, al carui presedinte devine amiralul cu intentia de a deschide un observator popular
  • 1910           – se deschide observatorul conform presei vremii; prima luneta din dotare fost marca Zeiss, diamentru 150 mm
  • 1933           – dna Urseanu doneaza cladirea municipalitatii dupa moartea sotului, un timp cladirea a gazduit o pinacoteca
  • 1950           – se reinstaleaza luneta Zeiss
  • anii ’60       – se completeaza dotarile cu mai multe instrumente de observare

Observatorul Astronomic si-a indeplinit peste ani rolul de mediatizare a astronomiei.

Vizita noastra

Intr-o sambata seara de Februarie cu cer partial senin am fost cu fiica mea, Denisa (11), sa vizitam Observatorul. In preajma acestuia mai multi copii insotiti se indreptau catre aceeasi destinatie, cee ace aveam sa constatam si in cladire.

Observatorul Astronomic

Inainte de a urca scarile la etajul 2 unde este casa de bilete si expozitia de imagini, am vazut in holul de la parter, doua din figurile marcante ale astronomiei, una fiind cea a Amiralului Urseanu, iar pe scari un tablou imens care ii infatiseaza pe amiral si pe sotia acestuia in calitate de ctitori ai pinacotecii municipiului.

La etajul 2 sunt 3 sali ce pot fi vizitate precum si holul dintre ele.

In camera din dreapta este prezentata galaxia noastra, una intre sutele de mii ale Universului, conditiile de creare a unei galaxii precum si fazele de evolutie a corpurilor ceresti.

In cea de a doua incapere se gasesc expuse cateva vechi instrumente de observare a cerului.

Ne deplasam in ultima incapere, care este si cea mai interesanta, dupa parerea mea. Aflam de asteriozi cu nume romanesti si detalii despre sistemul nostru solar, reprezentarea planete,lor fiind tridimensionala evidentiind astfel marimea lor diferita prin comparatie. Evident ca pentru copii este foarte atractiv sa “vada” aceste informatii, despre care unii au invata cate ceva si la scoala. 

Din 30 in 30 de minute un domn urca cu cate un grup pe terasa, langa cupola, unde sunt instalate si reglate cateva aparate de observatie prin care vom putea toti vizitatorii, pe rand, sa privim astrele.

Pana ne-a venit randul am admirat luna cu ochiul liber care facea eforturi sa nu fie acoperita de un nor . Am mai privit si bulevardul iluminat de pe acoperisul unde ne aflam.

Privind prin telescopul MEADE putem avea mega zoom-uri ale imaginilor de pe Luna, evidentiind detalii de 1 km. Fie spus, pe mine personal nu m-a convins aceasta observatie.

Telescopul MEADE LX200R de 305 mm diametru

In cele din urma ne-am concentrat si noi privirea prin ocheanul dispozitivelor, dar am fost destul de dezamagiti ca nu am inteles si vazut mare lucru.

Pe coborire, la etajul 3, Denisa s-a oprit sa mai studieze luna si ale sale cratere

Studiul Lunii

Reveniti la etajul 2 am revizitat cele 3 Sali, pentru ca se mai rasfirase aglomeratia. Cateva panouri sunt cu touch screen si au atras-o sa exploreze.

In holul etajului 2 am studiat Emisfera Nordica a cerului

Emisfera Nordica a Cerului

Iar la coborire vitraliile cladirii

Superbele vitralii ale cladirii

Luna va invita la Observatorul Astronomic

Evaluare Google

4,4 / 5 din peste 1000 recenzii.

De la mine a primit insa nota 3. Motivatia este lipsa unui ghidaj, a unor flyere sau materiale explicative, suveniruri si mai ales ca prin comparatie cu ce poti invata la Planetariu, aici nu iti ramane nici a 10-a parte. Parerea mea …

Februarie 2022

Casa memoriala Anton Pann (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 4/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada Anton Pann, nr. 20, in zona Udriste. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 10-18, mai putin lunea.

Despre Anton Pann

Pe Anton Pann l-a chemat Antonie Pantelimonovici Petrov. S-a nascut la Sliven, in Bulgaria de astazi, Imperiul Otoman pe atunci. A fost profesor si compozitor de muzica religioasa si culegator de folclor si publicist. In poezia Epigonii, Mihai Eminescu l-a numit ”finul Pepelei, cel istet ca un proverb”.

In casa de la aceasta adresa a trait ultima parte a vietii sale cand s-a stabilit la Bucuresti, unde a si murit, fiind inmormantat la Biserica Lucaci din imediata apropiere.

Despre muzeu

Strazile pe care ne apropiem de muzeu nu arata prea grozav zona. Am ajuns pe aici intr-o zi ploioasa, mohorata. Asta m-a facut sa ma gandesc cum arata Bucurestiul acestor locuri in secolul trecut sau ras-trecut.

Am identificat casa muzeu.

Muzeul Anton Pann

Este o cladire gri, inaltata pe care flutura steaguri. Am traversat curtea pana la intrarea in muzeu. Am platit, am incaltat botosei de plastic si abia asteptam sa vizitam incaperile casei.

La intrare am ”citit” schita muzeului impartit pe camere si apoi am citit, de data asta fara ghilimele, cateva versuri ale maestrului Anton Pann, versuri, care mi-au placut:

”Aideti sa vorbim degraba,

Ca tot n-avem nicio treaba;

Fiindca

Gura nu cere chirie,

Poate vorbi orce fie.

De multe ori insa

Vorba, din vorba in vorba

Au ajuns si la cociorba

S-atunci vine proverbul:

Vorba pe unde a iesit

Mai bine sa fi tusit.

De aceea

Cand vei sa vorbesti, la gura

Sa aibi lacat si masura.”

Aici chiar a locuit Anton Pann. Totusi muzeul este construit de la zero. Cu toate ca aparent este o ruptura, muzeul arata excelent, este modern, foarte bine luminat, cu sisteme de prezentare interesante, ”comerciale”. Ce mi-a placut? Insusi modul de prezentare a exponatelor bine evidentiate si in mod deosebit ghidajul oferit de care doamna administrator. Pentru ca nu prezinta patina timpului unei case locuite de o persoana celebra, pentru mine acesta este un muzeu si nu o casa memoriala. Impresia lasata este o reusita care dovedeste cum ”nimic” poti cladi un mic muzeu foarte interesant.

Gazda te invita prin cele cinci camere vizitabile plus un beci, a se citi pivinita de vinuri. Haideti cu mine in muzeu…

Prima camera se numeste ”Biografie si context istoric”.

Inaintea aparitiei industriei cinematografice, pe vremea lui Anton Pann se nastea animatia. Animatia se baza atunci pe iluzia optica creata de un dispozitiv rotativ. Este prezentata o proba practica de animatie dintr-o poveste a lui Pann realizata cu acest aparat numit zoetrop.

In afara acestuia am remarcat in sistemul de prezentare inedit pe care il veti regasi in poze mai multe tablouri de mici dimensiuni redand scene si figuri ale vremii.

Camerele muzeului sunt mici, dar cu tematici distincte. Intram in ”Bucurestii la mijlocul secolului al XIX-lea”.

Scena cea mai impresionanta prezentata in tablouri este marele incendiu care a devastat Bucurestiul in anul 1847.

Acesta a fost redat si de Anton Pann in versuri:

“”Vai ce vedere? Ce groaza-vie!

Ce biciu de para, urgii ceresti!

Ce jale mare! Ce saracie

Cazu odata pe Bucuresci!

Martie-n doa-zeci si trei zile,

Pastile sfinte cand se serba,

Cand tinerimea, copii, copile,

Strafin haine noua ce se schimba […]””.

De aici am trecut in ”Sala de muzica”,

unde sunt expuse mai multe instrumente ale formatiei Anton Pann din zilele noastre. Nu lipsesc cobzele, vioara, tamburina, tobele, fluiere, tambalul, kanun-ul.

Anton Pann este considerat autorul melodiei imnului national “Desteapta-te, romane!”. Muzica bine cunoscuta tuturor a insotit in fapt textul poeziei “Din sanul maicii mele”. Se naste intrebarea atunci cum s-a ajuns sa fie asociata aceasta melodie cu poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanu? Se pare ca de vina este un ucenic al lui A. Pann care i-a prezentat lui A. Muresanu mai multe melodii scrise de A. Pann, care sa il inspire in scrierea unui imn, intre care si cea cu pricina. Sa fie oare asa?

Cu aceasta enigma in minte patrundem in odaia “Scriitor, editor, tipograf”.

Aici sunt prezentate imnul “Desteapta-te, romane!”

si multe alte creatii ale lui Anton Pann. In camera admiram si o tiparnita dar si versurile multor scriitori romani precum Eminescu, Nichita Stanescu si altii.

Vizita avanseaza pe nesimtite. Suntem in camera “Povesti”,

de unde nu putea lipsi “Povestea vorbii”. Daca in prima camera am vazut un aparat de produs animatie, aici vedem praxinoscopul,

care si el ofera o proba practica. Opera lui Anton Pann este prezentata in imagini colorate. Am recunoscut de exemplu “Nastratin Hogea”.

Vizita se incheie in ”Pivnita cu vinuri”, unde coborim scarile pentru a descoperi niste rasteluri de sticle de vin pe ambalajul carora erau scene, vorbe si versuri din operele lui Anton Pann. Foarte faina ideea! Un mare Bravo!

Un exemplu din

“”Despre betie (din Povestea vorbii)

Beat dintr-o carciuma iese,

Intra-n alta, fiind dese””.

Inainte de a multumi pentru informatiile primite, la plecare, am tras doua “bilete de papagal” cu vorbe de-ale lui Pann.

bilete de papagal

Interesant si complet altfel decat celelalte muzee ale MLNR din Bucuresti!

Concluzie

Mi-a placut conceptul acestui muzeu si prezentarea vietii si operei lui Anton Pann. Este un contrast greu de digerat intre Casa Memoriala Anton Pann din Ramnicu Valcea, super modesta si neprimitoare, unde nu iti explica nimeni nimic si nici nu te lasa sa pozezi, desi casa aceea pare foarte valoroasa, si acest muzeu al MNLR plin de viata si bazat pe un concept modern.

Recomand vizitarea acestui muzeu, care pe google are nota 4,7 din 5.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala George Bacovia (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 5/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada George Bacovia, nr. 63, sector 4, București, in zona sos. Giurgiului. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa Memoriala George Bacovia

Muzeul este deschis zilnic intre orele 10-18, mai putin lunea.

Despre George Bacovia

S-a nascut in Bacau in 1881 si a murit in Bucuresti in 1957. La Bacau exista si un teatru care ii poarta numele unde am vizionat in armata “Baba si hotul”.

In 1900 se inscrie la Scoala Militara din Iasi, dar nu suporta regimul acesteia si se retrage. In 1902 va scrie poezia “Plumb”.

In 1933 se va stabili in Bucuresti. Sotia i-a fost echilibrul, de care a avut nevoie si care l-a ajutat sa se redreseze de mai multe ori in viata sa presarata cu internari in sanatorii.

George Bacovia ramane un poet marcant al literaturii noastre, cu o amprenta inconfundabila, reprezentantul culorii gri si a metalului plumb, daca se poate spune asa.

Despre muzeu

Nor. Gri. Intunecos. Destul de rece. Ce introducere mai potrivita exista pentru a ne apropia de George Bacovia?

Am sunat la poarta casei memorial si am pasit in curte. Este casa unde a locuit si a scris poetul in Bucuresti intre anii 1933 si 1957. O casa cu curte si multe camere, dar toate mici, cladita pe un nivel, fara etaj.

Pana a aparut doamna ghid sa ne invite in casa (nu a durat), am pozat bustul lui George Bacovia amplasat in curte.

bustul lui George Bacovia

Dupa moartea poetului casa a fost mostenita de sotia acestuia Agatha si ea scriitoare. Aceasta a fost de acord ca acest loc sa devina muzeu si a facut demersurile necesare cu statul roman.

In casa regasim mai multe tablouri, schite, poze, sculpturi care prezinta pe George si Agatha. Sunt atat poze de familie cat si lucrari primite de la diferiti artisti.

In prima camaruta, unde a lucrat Agatha, mi-a placut o masa mica de tot, simpla, saracacioasa, pliata pe forma de colt a peretelui unde Agatha servea cafeaua cand mai statea la o poveste cu cate o prietena.

Tot in aceasta camera este o biblioteca cu carti legate pentru a nu se deteriora.

Agatha Bacovia

Inainte de aceasta camera este de fapt un vestibul unde se gasesc cateva din operele reprezentative originale ale lui George Bacovia, precum Plumb, sau manuscrise ale acestuia, dar si lucrari ale sotiei.

biblioteca

Decembre

Te uita cum ninge Decembre

Spre geamuri, iubito, priveste –

Mai spune s’aduca jaratec

Si focul s’aud cum trosneste.

Majoritatea tablourilor care il infatiseaza pe Bacovia redau foarte bine starea acestuia pe care o regasim si in poeziile sale dominate de culori inchise, epitete care exprima tristate, durere, suferinta.

George Bacovia

George Bacovia a fost o fire bolnavicioasa, introvertita, a suferit si a trebuit sa se trateze de mai multe ori in sanatoriu.

Livingul este si el mic si are in mijloc o masa. Am ochit si un tablou imens cu fructe si un dulap cu oglinda, care toate semanau cu cele din casa mamaiei mele in care am copilarit.

sufrageria

Am vazut si camera de lucru a poetului, unde avea si un pat, dar si jocurile de table si sah si o veioza veche in coltul biroului. Pe un dulap modest se gaseste calendarul cu file impietrit la ziua decesului artistului si un ceas cu ora trecerii lui in nefiinta.

O noutate aflata cu ocazia acestei vizite a fost faptul ca George Bacovia a cantat si la vioara si a scris si muzica, instrumentul sau drag fiind expus in alta camaruta.

De aici am fost invitati sa pasim in curte printr-o usa din dosul casei. Curtea este una specifica acelor vremuri in care a trait, cu hortenzii si trandafiri, cu un butac de vita de vie si o magazie.

Inainte de plecare am tras si in acest muzeu 2 ”bilete de papagal” cu versuri ale lui George Bacovia.

Ghidajul a fost unul foarte bun, iar felul cum se prezinta acest muzeu reda foarte bine personalitatea lui George Bacovia.

Concluzie

Excelent!

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa Memoriala Anton Pann

2020

Casa memoriala Tudor Arghezi (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 3/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada Martisor, nr. 24, in zona Big Berceni. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa Memoriala Tudor Arghezi

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9-17 in lunile noiembrie – februarie si intre orele 10-18 in celelalte luni, mai putin lunea.

De Ziua Nationala a Romaniei cand am ajuns noi aici, vizitarea a fost gratuita. Ba mai mult a inclus o actiune inedita, un joc live gen “Rooms”, in care primeai o harta cu schita camerelor de vizitat si imagini cu obiecte din acestea, urmand a descoperi ce piese lipsesc in poze fata de realitate. Am apreciat ideea ingenioasa, dar mi-as fi dorit mai degraba o ghidare prin muzeu.

Despre Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ion N. Theodorescu, s-a nascut in 1880 si a incetat din viata in 1967, ambele momente intamplandu-se in Bucuresti. A debutat la 16 ani si a avut o activitate literara foarte bogata.

In 1900 se calugareste la Manastirea Cernica, unde nu va sta insa mult.

Va avea primul copil cu poeta Constanta Zissu, care se va naste la Paris (1905), unde ajunge si el dupa nasterea copilului. Au urmat multe calatorii in Europa, evidentiate si in muzeu.

Se va reintoarce in tara in 1910. In 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda. In 1919 este inchis la Vacaresti impreuna cu Ioan Slavici si alti oameni de litere.

Din casatoria cu Paraschiva, in 1924 se naste Mitzura Arghezi, al doilea copil al poetului, iar un an mai tarziu si cel de-al treilea copil.

Domeniul unde se afla muzeul are o suprafata de aproape 18 mii m si aici Arghezi va locui cea mai mare parte a vietii. Aceasta zona s-a numit Dealul Martisorului.

Urmeaza perioada literara cea mai profilica a lui Arghezi in care publica “Cuvinte potrivite”, “Bilete de papagal” si “Icoane de lemn”.

In 1934 castiga premiul national pentru poezie. Dupa publicarea pamfletului, “Baroane”, este din nou inchis pentru cateva luni.

Au urmat mai multi ani in care a intrat intr-un con de umbra, fiind reabilitat in 1954.

La implinirea varstei de 85 de ani, in anul 1965, a fost celebrat ca si poet national, iar Universitatea din Viena i-a inmanat premiul “Herder”.

Despre muzeu

La adresa indicata, trecem de poarta de la strada si in fatza ni se deschide o adevarata ulita lata, interioara domeniului, pe care tocmai am intrat.

In stanga am admirat livada de pomi fructiferi imbracata in decor hibernal. La capatul caii particulare de acces se afla alta poarta si un anunt:

strada privata de acces si livada
“Bateti in toaca! Apoi intrati!”

In stanga portii din lemn era un profil U metalic de care era agatat cu un snur gros de martisor un fel de piron mare, cu care sa “bati in toaca”.

Dupa aceasta a doua poarta ne-am trezit intr-o curte generoasa, cu un “”miniparculet””, pe care aveam sa il vizitam mai tarziu. In stanga era o casa impozanta cu 2 etaje si langa aceasta inca o cladire, am crezut la inceput ca este o anexa oarecare a gospodariei.

O placa de marmura amplasata pe cladirea principala ne informeaza ca “in aceasta casa a trait si a scris intre anii 1926-1967 Tudor Arghezi”.

cladirea principala

La parter aflam de oferta zilei si suntem invitati sa urcam la primul etaj unde incepe vizita. Nu ne lipseste din mana plansa colorata cu camerele si o lupa pentru identificarea elementelor jocului de care am scris.

In holul de la intrare era un obiect de mobilier gen birou, negru cu doua scaune si o soba veche.

Din hol intram pe prima usa la stanga de unde se deschid trei incaperi.

Cea mai din stanga si destul de mica era biroul, unde pe langa masa de lucru era o biblioteca plina ochi, un pat unde poetul se odihnea, un tablou, o icoana.

biroul

In mijlocul acestui spatiu era camera cu medalii. Aici gasim o biblioteca si mai mare, cateva tablouri mici inramate, dar si un chip sculptat si multe medalii.

camera cu medalii

In planul indepartat pe mana dreapta se deschide o camera mare, dormitorul. Pe patul matrimonial erau asezate mai multe papusi. In camera parchetul era acoperit cu covorase mici si vechi. Intr-un colt o soba veche alba incalzea candva dormitorul. Cateva tablouri, dar nu multe ca in celelalte case memorial vizitate recent, umpleua golul de pe peretii albi.

dormitorul

Revenim pe hol si continuam inainte dupa sagetile lipte pe jos. Trecem printr-o veranda mica in care admiram in alte doua biblioteci ticsite cu opera lui Arghezi.

veranda

Se continua cu holul scarii interioare. Accesul pe aceasta scara nu este permis. Este insa o noua ramificatie catre 3 camere.

Sufrageria era ocupata in buna masura de masa de mijloc, asa cum se obisnuia in acele vremuri. La fel ca si camera cu medalii si dormitorul aceasta avea vedere catre livada din fata curtii.

sufrageria

In camera de baie erau expuse cate obiecte care astazi nu mai sunt folosite in gospodarii, prescum sifoane vechi si tot felul de vase.

M-a surprins ca in casa era gazduit ceea ce se numeste laborator. In doua vitrine erau expuse documente si medalii, iar in camera erau asezate lampi vechi, un cufar de vechi de calatorii si alte obiecte apartinand familiei Arghezi.

Ultima camera vizitata a fost una draguta, care trezeste nostalgii – camera cu jucarii. Aici era un pat din lemn pentru copil si jucarii precum ursuleti de plus, tutuloi, cum le spuneam eu cand eram mic, atat de diferite si modeste fata de ce produce astazi industria jucariilor.

camera cu jucarii

La sfarsitul vizitei in casa principala, doamna ghid, care a avut initiativa acestui joc de cautare a diferite obiecte, specific acelor vremuri si apartinand casei Arghezi, ne-a invitat sa tragem cu ajutorul unui papagal artizanal doua “bilete de papagal”. Biletele noastre contineau versuri ale poetului. Pe ravasul meu scria:

Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.

Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.

Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.

“Tudor Arghezi – Toamna”.

Am crezut ca asta a fost toata vizita, dar m-am inselat. Coborand in curte am descoperit o cismea, cum erau multe in Bucuresti, dar si cusca lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta, si mormantul celebrului catel al poetului.

cusca lui Zdreanta

In parculetul curtii, cum l-am numit undeva mai devreme, erau mormintele sotilor Arghezi si a surorii poetului.

In spatele casei se intinde alta livada si o zona cu stupi si o mica vie. Una peste alta, o gospodarie foarte mare, cea in care a trait si a creat ani buni Tudor Arghezi.

Si tot nu e tot! Desi nu ne-a indicat nimeni din partea muzeului, vazand niste tineri ca intra in ceea ce am crezut ca este o dependinta oarecare, m-am indreptat si eu intr-acolo. In fapt aceasta casa mai mica trebuie si ea vizitata pentru ca gazduieste tipografia “Potigrafu Martisor”. In tipografie se gasesc mai multe echipamente folosite pentru tiparirea cartilor in vremurile acelea, Arghezi insusi tiparind o parte dintre publicatiile sale, in special celebrele “Bilete de papagal”. Peretii imensei tipografii cu podea din caramida sunt incarcati cu scshite si caricature inramate, dar si cu mai multe exemplare de publicatii ziaristice.

Concluzie

Mi-a placut mult acest muzeu. Aceasta casa, aceasta proprietate are acel ceva al ei si de fapt ”un ceva al lui Tudor Arghezi” si aici il regasim pe scriitor la tot pasul prin ceea ce s-a conservat in muzeu.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala Ion Minulescu (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 2/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, ap. 12, interfon 12, cod 0613144, București, vis-à-vis de Palatul Cotroceni si in apropierea Gradinii Botanice. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Casa memoriala Ion Minulescu este intr-un apartament de bloc, vecin cu Rebreanu.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9 – 17 in lunile noiembrie – februarie, si intre orele 8 – 16 in restul lunilor, mai putin lunea.

Despre Ion Minulescu

Ion Minulescu, poet si prozator simbolist, a trait intre anii 1881 si 1944. S-a nascut in Bucuresti, a copilarit in Slatina si a studiat la Pitesti. A urmat dreptul la Paris, dar deja incepuse sa se remarce ca scriitor. Va si traduce poezie internationala. Se intoarce in tara unde se casatoreste mai tarziu cu poeta Claudia Millian, cu care va avea o fiica, Mioara, care a devenit artista plastica.

In timpul primului razboi mondial se refugiaza cu familia la Iasi. In 1922, Ion Minulescu este numit director general al artelor.

A avut o cariera bogata de scriitor. Opera lui Ion Minulescu consta in poezie si proza.

Casa memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”

”Casa” unde este organizat muzeul este fosta resedinta a familiei Minulescu pe care au cumparat-o in anul 1934. Este un apartament de bloc intr-o zona verde a Bucurestiului. Dupa moartea lui Minulescu, proprietatea a most mostenita de fiica acestuia, Mioara Laurenția Minulescu, care a lasat-o in anul 1991 prin testament Muzeului Național al Literaturii Române cu tot patrimonial aflat in ea.

Muzeul este unul foarte bogat in documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii inedite si impresioneaza prin colectia de tablouri si sculpturi, care se purtau la oamenii “cititi” ai vremii. Se regasesc aici opere ale artistilor Alexandru Ciucurencu, Margareta Sterian, Henri Catargi, Iosif Iser, Victor Brauner, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuțescu Storck, M. H. Maxy, Al. Satmari, Oscar Han. Sotia poetului, Claudia Millian, a fost la randul sau artista si a realizat cateva din lucrarile vazute aici.

Vizita in sine

Primele informatii le primim in holul de la intrare unde si platim biletele de vizitare.

Pasim apoi in living. Aici spatiul este “marit” de o oglinda de cristal. Mobilierul este unul simplu tapitat in rosu. Ca si in apartamentul vecin, plusul neasteptat pentru mine la vizitarea acestui muzeu este abundenta de tablouri si sculpturi. Un candelabru cu mai multe corpuri de iluminat mareste senzatia de spatiu a acestei camere.

Ion Minulescu a avut o fiica. Una din camerele pe care vizitam este camera fiicei. Aici mi-au placut bibelourile si sculpturile, multe, dar mai mici decat in restul casei. Tabourile abunda si aici pe toti peretii si remarcam si un portret al scriitorului.

Camera sotiei este impodobita cu icoane, inclusiv cateva pictate pe sticla. Pe langa acestea admiram mai multe tablouri mici inramate cu portrete.

Sufrageria este impresionanta. Aici gasim o vitrina cu obiecte personale inclusiv verighetele si, datorita spatiului mai generos al camerei, tablouri mari de data aceasta, inramate. Pe o piesa mare de mobilier erau expuse la vanzare alte cateva suveniruri sau carti. In mijlocul camerei, asa cum se practica pe atunci, era asezata o masa mare cu scaune. Camera era luminata de un candelabru.

La plecare, Denisa a cumparat un creion inscriptionat cu Mihai Eminescu, pe care ea si l-a dorit (acum cativa ani Mihai Eminescu a fost iubitul ei, nu stiati!) si a spus doamnei ca va scrie poezii cu acel creion. Doamna ghid i-a spus sa vorbeasca incet sa nu auda Veronicla Micle, al carei mic bust sculptat, ca si cel al lui Mihai Eminescu, se aflau in acea camera.

Dupa mine cea mai frumoasa camera vizitata aici a fost biroul. Acesta are iesire pe balcon cu vedere la vila vecina apartinand Principelui Nicolae unde ii placea sa iasa la provocarile fetelor acestuia pentru a le recita versuri pentru ca tare ii placea scriitorului sa se impauneze. Aceasta mica istorioara reda din aerul boem pe care l-a respirat Ion Minulescu. In camera birou erau mai multe biblioteci. Am aflat ca scriitorul nu s-a evidentiat la scoala, ba chiar ar fi fost corigent la limba romana si franceza. Paradoxul a facut ca acesta sa fie premiat in Franta pentru contributia sa la literatura franceza. Un portet mare al lui Minulescu incarca si mai mult acest spatiu de lucru, unde scriitorul avea si o canapea unde se putea odihni.

Concluzii

Casa memoriala Ion Minulescu si Claudia Millian este notata cu 4,7 din maxim 5 pe google din aproape 100 de recenzii inregistrate.

Pentru noi, o mare bucurie a fost ca Denisa nu s-a plictisit pe parcursul vizitelor la Rebreanu si Minulescu, ba chiar a participat la prezentarea doamnei ghid cu intrebari si comentarii.

A propos atat inainte cat si dupa vizitarea celor doua muzee, Denisa a cerut sa trecem si pe la Iohannis 😊.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Casa memoriala Liviu Rebreanu (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 1/5

Introducere

Trebuie sa ajungeti pe Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, ap. 11, interfon 11, cod 0613144, București, vis-à-vis de Palatul Cotroceni. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 9 – 17 in lunile noiembrie – februarie, si intre orele 8 – 16 in restul lunilor, mai putin lunea.

Despre Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tarlisua, sat situat astazi in judetul Bistrita Nasaud, pe atunci insa apartinand Imperiului Austro-Ungar. A fost primul din cei 14 copii ai familiei, tatal lui fiind invatator. Familia s-a mutat in Maieru, o superba comuna, tot din judetul Bistrita Nasaud de astazi. Aici si-a petrecut scriitorul anii copilariei. Liceul l-a urmat la Nasaud si apoi la Bistrita. A invatat limba maghiara si a studiat la inceput in maghiara. A continuat la Scoala Superioara de Honvezi din Sopron. Este repartizat in armata austro-ungara in regimentul de honvezi regali din Gyula, de unde insa demisioneaza revenind pe plaiurile natale.

Este arestat si detinut la Vacaresti si apoi la Gyula.

Se inroleaza in armata romana in primul razboi mondial. In 1917, fratele sau, Emil, ofiter in armata austro-ungara, este acuzat de dezertare si condamnat la moarte, acest episod trist il inspira pentru romanul “Padurea spanzuratilor”.

A trait o buna parte a vietii la Valea Mare, judetul Arges.

Este unul din cei mai tradusi scriitori romani. A fost prozator si dramaturg si a fost membru al Academiei Romane si a fost decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in gradul de Mare Cruce.

A murit datorita unei boli pulmonare in anul 1944 la Valea Mare, fiind transhumat la Cimiturul Bellu din Bucuresti.

In ce priveste CV-ul sau literar, Liviu Rebreanu a scris nuvele (“Ciuleandra”), romane sociale, psihologice si politiste (“Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor”), teatru, note de calatorie, jurnale, lasand in urma o multitudine de lucrari si mii de pagini de literatura.

Casa memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”

Urcam cu un lift vechi la etajul al 2-lea la adresa mentionata. Gazda ne intampina cu usa deschisa. Tocmai mai primise un vizitator putin inaintea noastra.

Aflam ca acest muzeu Rebreanu este cel mai bogat existent pe meleagurile noastre, mai complete decat cele de pe plaiurile natale ale scriitorului, pe care l-am vizitat cand inca nu eram major.

Acest apartament, unde este organizat muzeul, a fost cumparat in anul 1934 de scriitorul Liviu Rebreanu pentru fiica lui Puia – Florica Rebreanu. In anul 1992, aceasta a donat locatia si patrimoniul existent aici Muzeului Literaturii Romane, cu conditia de a include si realizarile mamei sale, Fanny Radulescu, actrita cunoscuta pana sa se marite cu Rebreanu si acesta sa devina celebru, intrand apoi in umbra sotului. Muzeul s-a deschis in anul 1995, dupa moartea Puiei.

Doamna ghid ne-a spus ca Rebreanu nu a locuit efectiv aici, dar venea cu placere des pe aici, pe la singurul sau copil biologic.

Pe noi ne-a fascinat bogatia de documente si obiecte de patrimoniu ale acestui apartament – muzeu. Eu personal ma asteptam sa fie un loc destul de “gol”, stiind de casa lui Rebreanu de pe meleaguri bistritene.

Colectia cuprinde tot mobilierul apartamentului pastrat de Puia si apoi de muzeu, care este deosebit.

In ce priveste patrimoniul literar, sunt prezentate o multitudine de scrisori, manuscrise, fotografii.

Surpriza pentru mine au fost tablourile si sculpturile. O colectie remarcabila de opere pictate de pictori valorosi precum Camil Ressu, Jean Steriadi, Nicolae Darascu, Francisc Sirato, Iser sau sculpturi realizate de Milita Petrascu, Ion Jalea, Oscar Han, te duc cu gandul ca esti intr-un muzeu de arta.

O alta surpriza a fost colectia bogata de icoane pe sticla, realizate in zona Ardealului, care mi-au amintit de atelierele din Marginimea Sibiului.

Si, inca o surpriza, a fost colectia de ceramica prezentata in buna parte in bucatarie. Da, pentru ca se viziteaza si bucataria si baia si tot apartamentul.

Colectiile de icoane si de ceramica au apartinut lui Liviu Rebreanu si au fost aduse aici prin grija fiicei acestuia.

Vizita in sine

In holul de la intrare, dupa ce am procedat la plata biletelor si am si primit bilete pentru fiecare leut platit si am precizat explicit ca vrem sa platim si pentru poze si pentru ghidaj, am primit primele informatii despre acest loc. Peretii sunt plini cu informatii inramate, tablouri, iar in cuier erau agatate niste desagi impletite si o centura de piele port-coasa.

in holul de la intrare

Nu intelegeam in prima faza de ce peretii sunt super incarcati in hol, dar cum am pasit in living, wow, am inteles ca asa avea sa fie in tot apartamentul, eram cu adevarat intr-un muzeu. Parca de arta. Tablouri mari, inclusiv unul mare al fiicei scriitorului, dar si al dragalasului catel al gazdei de atunci, altul mare al lui Liviu Rebreanu, sculpturi, o vitrina cu un evantai superb, mobilierul.

In urmatoarea camera, numita sufragerie (tot un living de fapt), erau expuse multe icoane superbe pictate pe sticla, iar mobilierul vechi din lemn masiv, sculptat era impresionant si cu siguranta foarte valoros. Am realizat astfel ce valori imbogateau casele oamenilor intelectuali la inceput de secol XX in Bucuresti. Am mai vazut un gong de cristal cu care era chemata menajera, un samovar, un ceas pendula.

cadru din sufragerie

Biroul era plin de tablouri, inclusiv portete ale scriitorului, icoane obisnuite, iar pe masa de lucru (biroul propriu-zis) o nemaivazuta lampa sculptata in forma de bufnita. O biblioteca ingloba colectii intregi de carti, imensa majoritate opera scriitorului, in limba romana sau tradusa.

Bucataria era utilata cu ibrice, oale, vase aramii, obiecte multe de ceramica, linguri din lemn si o tigaie de decor cu ceas.

Apartamentul gazduieste si o camera dedicata lui Ion Pillat cu o masa de lucru, sculpturi multe, un tablou cu arborele genealogic al familiei, dar si un felinar de tren.

Concluzie

Mi-a placut mult acest muzeu, peste asteptarile mele indiscutabil, care beneficiaza de un continut foarte valoros si un ghidaj foarte bun.

Dupa vizita am inteles de ce acest muzeu are nota 4,9 din maxim 5 obtinuta din 15 evaluari si reviewuri pe google.

Vizitati si

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 4/5 – Casa memoriala Anton Pann

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Muzeul Antipa

Un obiectiv de top al Bucurestiului

Cum si cand sa ajungem?

Muzeul Antipa se gaseste la adresa Sos. Kiseleff nr. 1, sect. 1 si este incadrat de Bd. Mihalache, P-ta Victoriei si soseaua sus amintita.

Cladirea Muzeului Antipa

Cu turismul recomand sa parcati pe Kiseleff in rondul Kiseleff cu 350 m inainte de muzeu. Atentie! Bulevardul este cu sens unic.

Mai comod, dupa parerea mea este sa veniti cu metroul, aici intersectandu-se in statia Piata Victoriei magistralele 1 si 2 de metrou. Sunt insa si multe mijloace de transport in comun care ajung in zona.

Iarna, programul de vizitare este:

  • marti – vineri               10:00 – 18:00
  • sambata – duminica        10:00 – 19:00
  • luni inchis.

Vara, programul este:

  • marti – duminica        10:00 – 20:00
  • luni inchis.

Ultima intrare se permite cu 1 ora inaintea orei de inchidere.

Biletul pentru adulti costa 20 lei, pentru copii si alte categorii 5 lei, taxa foto 10 lei. Alte tarife inclusiv optiunea de bilete online gasiti pe www.antipa.ro. Noi am nimerit accesul liber pentru copii si fara taxa foto.

In fata intrarii este un reper de neratat: girafa:

Celebra girafa din fata muzeului

De multe ori, peste an, in incinta muzeului sunt organizate expozitii temporare. Cand am fost noi in decembrie erau chiar doua: Moon Impact si Israel.

Vizitarea muzeului

Inca de la intrare ne intalnim cu un mega schelet de Deinotherium gigantissimum (un mamut), care este impresionant pentru cei ce trec prima data pragul muzeului.

Scheletul de mamut de la intrare

La casa de bilete am primit o harta care sa ne ghideze prin muzeu.

Muzeul se desfasoara pe 3 nivele: parter, etaj 1 si demisol si se viziteaza in aceasta ordine pe un circuit cu sens unic.

Parterul este alocat Biodiversitatii Terrei (Fauna mondiala). Se prezinta diorame reprezentand marile reci, marile calde si mai multe bioregiuni: malgasa (Madagascar), neotropicala, orientala, australiana, neozeelandeza, nearctica, palearctica si etiopiana, plus dioramele 1907.

foca – vietuitoare din Oceanul Inghetat
diadema setosum – arici de mare, traieste in M. Neagra
rechin din Oceanul Indian si Pacific
specii de pesti din Oc. Atlantic
vietuitoare din Madagascar
elefantul, India
animale din desert
cangurul, Australia
cazuarul, Papua Noua Guinee
fauna din Noua Zeelanda
crocodil, vultur, muflon din America de Nord
erbivore din tundra
bizonul, preerie
simbolurile faunei africane, fara mine 😊

Apoi se urca la etaj unde este sectiunea Istorie naturala. Chiar la intrarea pe etaj ne fascineaza un alt mega schelet – cel al unei balene cu cocoasa.

schelet balena cu cocoasa

Tot aici facem cunostinta cu Grigore Antipa,

dar si cu gigantii marilor, minerale si roci,

expozitie de minerale

si cateva sali tematice: a fosilelor, a insectelor,

lumea insectelor

a trofeelor.

Foarte interesanta este zona in care sunt prezentate genetica, originea vietii, evolutia specie umane, etnografie, anatomia omului, omul si biosfera, anatomie comparata la vertebrate

evolutia inimii
evolutia craniului uman

Ultima parte a vizitei decurge la demisol, nivel intitulat Biodiversitatea Romaniei. Aici cunoastem rezervatia biosferei “Delta Dunarii”; dar si bioregiunile: panonica, pontica, stepica, continentala, alpine. Speciile prezentate sunt repartizate pe categorii: disparute, respectiv introduse din / in fauna noastra, sinantrope. Observam si diferitele medii de viata: acvatic marin, dulcicol, cavernicol, extreme de viata.

delfini si specii de pesti
caprele negre
fauna padurilor
dropia, disparuta din fauna noastra
pestera

Despre Muzeul Antipa

Muzeul Antipa a fost deschis la 24 Mai 1908 (!) chiar de catre cel ce-i poarta numele: dr. Grigore Antipa.

Denumirea completa este Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”.

Cladirea muzeului este monument de arhitectura, fiind si prima cladire din Romania proiectata si construita cu destinatia de muzeu. Interesant, nu-i asa? In anul 1908!!!

Istoric

  • 1834      – Marele Ban Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru Ghica, infiinteaza “Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi”, predecesorul muzeului de astazi. Acesta a si donat exponate si colectii.
  • 1893 – 1944  – Grigore Antipa este director al muzeului si proiecteaza si construieste actualul sediu ca muzeu. Aceasta avea sa fie in acele vremuri un muzeu modern. A fost si perioada cand colectia muzeului s-a imbogatit semnificativ cu exponate si diorame din toata lumea. Antipa a fost un pionier al dioramelor – un mod de expunere si prezentare care s-a raspnadit apoi in lume
  • 1933              – Regele Carol al II-lea a dat numele muzeului Antipa.

Despre Grigore Antipa

  • 1867 – Grigore Antipa se naste la Botosani
  • 1885 – Antipa se inscribe la Facultatea de Stiinte si Medicina a Universitatii din Iasi
  • In timpul facultatii pleaca la Jena, unde devine elevul celebrului profesor Ernst Haeckel, sustinător al teoriei evolutionismului
  • 1889 – intreprinde o expeditie in Insula Helgoland
  • 1891 – Antipa sustine doctoratul, iar Ernst Haeckel ii acorda mentiunea Summa Cum Laude, acordata de numai trei ori in cariera sa
  • 1892 – Antipa se intalneste cu Regele Carol I caruia ii prezinta un memoriu despre pisciculture. Aceasta a fost usa care I s-a deschis lui Antipa catre ministrii relevanti ai vremii
  • Va conduce Pescariile Statului, Sectia de Zoologie a Muzeului
  • 1903 – Antipa ii prezinta lui Sturza un memoriu despre necesitatea unei cladiri dedicata muzeului de istorie naturala 
  • 1908 – se deschid primele sali ale muzeului in prezenta Regelui Carol I si a Principesei Margareta. Se folosesc in premiera mondiala dioramele, care se vor raspandi cu success in toata lumea
  • Antipa aduce colectii noi din donatii dar si prin cumparare, cu sprijinul personalitatilor internationale in randul carora devenise cunoscut
  • A condus muzeul 51 ani

Impresii personale

Numai parcurgand aceste “statii” redate pe harta – ghid sau de mine sintetic mai sus, realizam uriasa valoare a acestui muzeu. Ca bucurestean am vizitat de multe ori in decursul timpului Muzeul Antipa. Mi-a placut de fiecare data. Acum am ezitat daca sa ii dau nota maxima sau nu. Sub influenta copiilor entuziasmati de experienta vizitarii muzeului, da, o merita. Trebuie totusi sa precizez ca dezvoltarea in ultimii 50 ani a muzeului a fost una – nu insesizabila  – dar greu sesizabila. Putine noutati, chiar daca au aparut niste coduri QR care pot fi scanate pentru a deschide pagini de informatii. Este insa prea putin, muzeul de astazi este departe de marile muzee ale lumii desi are o nota educativa imensa. Plus valoarea ultimilor ani si trebuie recunoscuta a fost data de expozitiile temporare gazduite; imi amintesc una mai veche de reptile, sala din care fiul meu pe atunci la gradi, nu se mai desprindea.

Vizita noastra la muzeu a durat mai bine de 2 ore desi nu am stationat spre aprofundare amanuntita, ci am mers de la o diorama la alta, dintr-o sala in alta, am admirat, am citit cateva informatii pe sarite, am facut poze si tot asa.

Fara exagerare, pentru pasionati nici o zi plina de vizita nu ajunge.

Evaluare Google

4,7 / 5 din peste 10.000 recenzii. Numarul imens de evaluari atesta popularitatea muzeului, care este indiscutabil un reper bucurestean ce trebuie vizitat de orice roman, dar si de turistii straini care ajung pe aceste meleaguri.

Numai de bine! Iubiti animalele! 😊

Decembrie 2021

Micul Paris

Un mic muzeu sic in Bucuresti

Micul Paris din Bucuresti – probabil cel mai frumos loc din Centrul Istoric

Sa lamurim mai intai ca va prezint un muzeu, un muzeu tare fain, chiar de-i mic – Muzeul Micul Paris. In reclama pe care si-o face se considera ca este “”probabil cel mai frumos loc din Centrul Istoric””.

Unde?

Pe Str. Lipscani, la nr. 41, cod 030167. Mai exact pe la jumatatea celebrei strazi pietonale Lipscani, langa magazinul Bizonul se formeaza Intr. N. Selari, care da in str. Blanari, paralelea cu Lipscani. La intersectia Lipscaniului cu aceasta intrare ingusta, este in drum reclama mai sus amintita.

panou informativ

Intrarea in muzeu se face pe Intr. Selari si este marcata vizibil.

Cand? Cat costa?

Muzeul este deschis de joi pana duminica intre orele 11 – 19.

Pentru vizitarea muzeului se face o donatie de 20 lei pentru un adult, 30 lei un cuplu, 10 lei categorii speciale sau grupuri. Donatia se lasa intr-o cutiutza veche care cadreaza cu tema muzeului.

Cutiuta de donatii

Vizita

Muzeul este gazduit intr-o fosta cladire veche apartinand familiei Dalles si isi propune sa redea viata Bucurestiului in sec. XIX si eleganta si distinctia si obiceiurile acelor vremuri cand Bucurestiul era Micul Paris. Cel cu idea se numeste Eugen Ciocan si trebuie felicitate pentru concept.

Inca de pe culoarul de acces care ne conduce catre scarile ce ne urca la etaj, unde se gaseste muzeul, ni se reaminteste…

Suntem intr-un vestibul central, care comunica cu mai multe camere. Gazda, un tanar chips si amabil, ne spune cateva vorbe despre muzeul pe care am inceput sa il vizitam. Ideea este interesanta, este aparte, merita toata atentia. Colectia se datoreaza unui … colectionar generos care a fost de acord sa bucure atatia oameni cu articolele stranse in colectia sa. In vestibul suntem deja introdusi in lumea altui secol prin aparatul foto cu burduf.

Aparat foto vechi

si alte exponate.

In dreapta intrarii este o camera mica – Salonul Foto – unde sunt prezentate tinute din alte vremuri, care pot fi inchiriate, impreuna cu diferite accesorii pentru petreceri retro sau evenimente.

Prima sala principala, situata tot in dreapta intrarii, se numeste Bovary. Este Salonul Frantuzesc. Aici este redata poate cel mai bine viata Micului Paris de odinioara, cum era supranumit Bucurestiul. Pe pereti este aplicat un tapet care prezinta interiorul unui palat. In camera gasim obiecte vechi de mobilier, foarte bine alese precum masuta, scaune, servicii de masa, veioze, statuete, bibelouri. Un punct forte este oglinda rococo. Pe partea superioara a peretilor, imediat sub nivelul tavanului sunt multe tabluri cu imagini vechi. Tavanul sustine un candelabru si are decoratiuni specifice, simple. 

Urmatoarea camera este dedicata perioadei influentei otomane asupra lumii Bucurestiului. Suntem in Salonul Oriental. Este bogata, incarcata cu obiecte de iluminat, o masa de sah cu piese sculptate si un colt specific. Nu puteau lips ceainicele si ibricele turcesti, scaune cu spatare lucrate de mana, pernele turcesti.

Camera opusa intrarii, ceva mai mica, este bogata in seturi de cesti, ceainice si cafetiere, scoici mari ornamentale si o harta care reconstituie Bucurestiul anilor 1850.

Trecem catre jumatatea  muzeului din stanga intrarii. Inca de la intrare am ochit niste tinute speciale. Se evidentiza costumatia de mire si mireasa cu toate accesoriile posibile. Pe o masuta de 2 persoane sunt sunt aseazate farfurii si tacamuri dintr-un set cred foarte valoros.

Din ultima camera vizitata se trece in alta, care comunica in plus si cu holul din stanga intrarii. Aici vedem alte obiecte si accesorii vechi; masina de scris, telefon cu furca si cadran rotativ cu numere

Holul expune aparate foto de colectie si tablouri

Ultima camera, cea mai departata, in capatul holului este baia, placata, dar mai ales cu o ghiuveta (cuva) metalica si robinete asijderea.

Din hol exista o iesire catre o terasa simpla, situate pe spatele cladirii in care ne aflam, de fapt intre cladiri

Terasa

Impresionant este conceptul, unul care reuseste sa te transpuna in alte secole si care iti permite sa vezi cu ochii tai obiectele de atunci, pe care evident nu ai voie sa le atingi.

Randurile mele nu vor putea transmite feelingul create la vizitarea acestui inedit muzeu, care merita laudat si promovat.

Evaluarea Google

4,7 / 5 din peste 100 recenzii, de la mine nota maxima

Excelent loc in buricul targului bucurestean!

Decembrie 2021

Muzeul Parfumului

Un foarte mic muzeu inedit

Stiai ca?

  • Stiai ca in Bucuresti exista Muzeul Parfumului?
  • Nici eu! 😊

Surpriza! Da, exsita Muzeul Parfumului!

Unde?

Pai nu v-am spus? In Bucuresti. Unde mai exact? Pe dreapta, pe stanga? Hai ca va spun, dar ce va grabitzi asa?

Adresa este: Calea Dorobanti 172, sector 1, Bucuresti, cod 010565. Se afla in incinta magazinului de cosmetice de lux Beautik. Atentie! Pe Google Maps apar 2 locatii! O alegeti pe cea de la adresa de mai sus.

Este deschis pana la 9 seara si se deschide la 10 dimineata. Intrarea este gratuita. Si iesirea! 😊

Ce e cu muzeul asta?

Este o initiativa privata a unui pasionat. Se numeste Val Iacob. Omul a inceput in 2006 cu o sticlutza, prima sticlutza. Muzeul l-a deschis abia in 2014.

Zau daca stiam de el pana mai deunazi!

Vizitarea muzeului

Intram in magazinul de cosmetice. Pe mana dreapta catre spatele magazinului este muzeul.

Muzeul Parfumului prezinta o colectie privata de parfumuri si alte cosmetice sau obiecte, numarand circa 10.000 articole, am citit in presa online, dar sincer mi se pare o mare exagerare. Este unic in tara noastra.

Exponatele din colectie sunt atat romanesti cat si straine, marci cu nume, unele apuse, altele in floare.

Cu siguranta acest muzeu are si o valoare in adevaratul sens al cuvantului pentru ca reprezinta o colectie de parfumuri vechi, celebre, cu “”istorie””.

Pe mine m-au impresionat parfumurile romanesti vechi si in general tot ce era acolo romanesc. Poate va mirati de interesul meu pentru marci precum Miraj, Romarta, Farmec, Doina, Femina, Tabac, Do-Re-Mi, Nivea, Jubileu, Doina, dar sunt nume care apareau in anii comunismului prin baile si dulapurile romanilor si cum orice intoarcere in tinerete si copilarie este placuta, ea produce un clic. Dar ce spuneti de recipentul cu apa de colonie de la Parfumeria Regina Maria de pe Calea Victoriei? Produsele romanesti sunt pozitionate in stanga intrarii in camarutza muzeului.

Si sa trecem granitza… pastrand inca legatura cu tara noastra …. Vom descoperi astfel “”apa de colonie”” apreciat de Regele Carol I, fabricata la Koeln, in Germania, de unde si provine cuvantul “”colonie”” (Cologne este denumirea franceza a Koelnului).

Exponatul cel mai “”vechi”” – din anul 1852 – este legat de numele Casei Luban. Este un parfum de 200 ml ambalat in cofraj.

Parfumul cel mai “”apreciat”” face parte din colectia “”Mon Budoir”” a Casei Houbigant din Paris si este “”alesul”” Reginei Mari.

Multe sticlute avand povestioara lor cum ar fi: … a apartinut lui …. a placut lui … fiind mentionate nume celebre… Grace Kelly … Napoleon Bonaparte.

Nume cunoscute: Yves Saint Laurent, Nina Ricci…

Am mai vazut un ierbar, niste monezi vechi…

Alte parfumuri

Pentru a avea un tablou corect si a nu merge cu asteptari gresite la acest muzeu trebuie sa stiti ca este unul foarte mic, o camera de nici 10 mp cu vitrine, iar bijuteriile acestea cu licori nu pot fi …. mirosite. ☹ sau 😊, cum vretz!

Numai bine! 😊

Decembrie 2021

Parcul Carol I

Un parc aerisit care ar putea fi pus si mai bine valoare

Introducere

Cei care au prins vremea lui Ceausescu cunosc Parcul Carol I sub denumirea de Parcul Libertatii. Este unul din parcurile intinse ale capitalei, ocupa o suprafata de 36 hectare, cu alei largi, este aerisit, nu te calci pe picioare cu altii chiar si atunci cand iese multa lume la plimbare. Din anul 2015 Parcul Carol I este declarat oficial monument istoric, cu actuala denumire fiind botezat in 2011.

Localizare si acces

Ca si adresa pe Google Maps figureaza Bd. Marasesti si atat, intrarea principala fiind aflata intr-o piata larga cu un rond in jurul caruia sa parcheaza, piata numita Piata Libertatii. In mijlocul rondului se gaseste Fantana Zodiac. Parcul in sine se gaseste pe colina numita Dealul Filaretului in sectorul 4.

Perimetrul parcului este dat de Piata Libertatii, strada Candiano Popescu, unde se poate si parca uneori mai lesne decat in rond avand si intrare in parc, Calea Serban Voda, pe o scurta distanta, strada Cutitul de Argint, de asemenea cu intrare in parc si strada doctor Constantin Istrati, si inchidem bucla exterioara parcului tot in Piata Libertatii.

Obiectivele din Parcul Carol I si experienta noastra

Intr-o sambata insorita de februarie tarziu a anului 2021 am purces cu fratele meu si cu copiii nostri catre acest loc verde din Bucuresti. Ne-am intalnit la intrarea principala, unde sunt arborate si cateva steaguri.

In fata se deschide aleea centrala a parcului, in capatul careia se remarca mausoleul. Aleea principala este flancata de alte doua alei late, mai inguste insa decat principala, in lungul carora sunt amplasate banci pentru odihna picioarelor.

Eu va propun sa pornim plimbarea prin dreapta aleii din dreapta, caci si acolo este alta cale de mers. Chiar unde incepe aceasta alee este statuia doctorului Constantin I. Istrati si un loc de joaca pentru varsta 2+. Incepem cu o pauza pe o banca cat fetele noastre s-au zbenguit in jur. Statuia a fost amplasata initial in zona Arenelor Romane, mutata apoi aproape de intrarea principala. Este realizata din bronz de sculptorul O. Spaethe. Monumentul s-a ridicat dupa ce mai multi oameni de vaza romani ai secolului al XX-lea, intre care Titeica si Racovita, au initiat o cheta publica la 9 ani de la moartea profesorului. Statuia il infatiseaza foarte sugestiv pe profesor “la ora”. Dr. Istrati (1850 – 1918) a fost professor universitar, membru al Academiei Romane, ministru si primar al Bucurestiului si comisar al organizarii parcului inaugurat in 1906.

Continuam pe aleea umbrita de copaci si ne oprim sa admiram Fantana George G. Cantacuzino. Am gasit fantana seaca, poate pentru ca eram inca la limita dintre iarna si primavara. Monumentul este construit in stil neoclasic in anul 1870 pe cheltuiala primarului de atunci Gheorghe G. Cantacuzino, de arhitectul Al. Freiwald si sculptorul Al. Storck. Fantana este situata pe locul unde inaintea ei a existat o alta fantana monumentala, Fantana de pe Dealul Filaret. Apa ei a fost candva potabila. Mi-a amintit de vizita la Roma.

La prima intersectie mai mare avem optiunea sa o luam la stanga pentru a ajunge din nou pe axa centrala a parcului de unde sa admiram lacul, podul lung care il traverseaza si scarile care urca la mausoleu. O alta optiune este sa continuam inainte catre Arenele Romane. Noi vom face 2 ture de parc, asa ca mai intai ne indreptam stanga si apoi dreapta catre capatul lacului si inceputul podului.

In parc sunt mai multe chioscuri de unde se pot cumpara vata de zahar, floricele, freshuri, inghetate, amintiri si multe altele. Apreciez curatenia gasita in parc si existenta toaletelor publice.

Traversam podul, urcam scarile si ajungem la Monumentul Eroului (Ostasului) Necunoscut. Este ridicat de sculptorul E. W. Becker in memoria celor 225.000 de ostasi romani care si-au jertfit viata in Primul Razboi Mondial. La inaugurarea din anul 1923 a participat familia regala. Acest monument a fost stramutat in 1958 la Marasesti pentru a face loc aici Monumentului eroilor luptei pentru socialism. In anul 1991, Monumentul Eroului Necunoscut a fost readus in Parcul Carol I. Este catalogat drept monument istoric. Flacara care arde aici vesnic si mormantul sunt pazite permanent de 2 militari. Flacara vie de aici ne-a adus aminte cu placere de recenta vizita la Focul Viu de la Andreiasu de Jos.

Suntem la baza Mausoleului, un alt simbol al acestui parc, pe care il vom inconjura si vom constata ca accesul pana in proximitatea acestuia este interzis, inclusiv la mormintele care il inconjoara. Este pacat ca nu se valorifica acest obiectiv deschizand posibilitatea vizitarii lui, a amplasarii unor obiecte de muzeu, a unor filme istorice, care ar putea avea rol educativ pentru copii si ar atrage turisti romani si straini. Mausoleul, numit in anii de trista amintire Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului si a partiei, pentru socialism, a gazduit osemintele unor nume marcante ale comunistilor. Mausoleul este impunator si vizibil de la distanta, fiind amplasat in varful dealului Filaret.

Dupa inconjurarea mausoleului, coborim pe partea cealalta a lacului de langa un castel-turn superb, care gazduieste Oficul National pentru Cultul Eroilor. Initial aici a fost Turnul de apa “”Cetatea lui Tepes Voda”” sau Castelul Vlad Tepes. A fost construit in anul 1906. Accesul la castel nu se face din parc, ce pacat!, ci din strada Candiano Popescu. Ansamblul este copia la scara mai mica a Cetatii Poenari (AG), ridicata de domnitorul Vlad Tepes. Destinatia turnului de apa a fost de fapt o unitatea de pompieri pentru stingerea incendiilor.

Am continuat la vale pana la un pod, la baza caruia am coborit pe o poteca sa admiram ratele si gastele de pe lac. Am intalnit si alte spatii amenajate pentru joaca si am tinut aleea laterala interioara a parcului de pe flancul dinspre strada C. Popescu, care la un moment dat trece pe langa Muzeul National Tehnic Prof. Dr. Dimitrie Leonida. Acesta exista din anul 1909 si poarta numele celui care l-a infiintat. Cel putin din afara muzeul arata destul de rau. Imi amintesc de vizita cu scoala acum … niste multi ani. Este un muzeu care ar trebui altfel popularizat caci reprezinta o comoara pentru educatia copiilor. Cu siguranta ca trebuie sa tina pasul cu timpul si cu cerintele unui muzeu modern. Eu cred ca daca ar intra pe maini iscusite ar putea avea foarte multi vizitatori romani si straini. Are o intrare aproape de intrarea principala in parc.

Inchidem prima tura de parc in dreptul intrarii principale de langa Fantana Zodiac. Fantana a fost construita in anul 1935 si inaugurata de regele Carol al II-lea si este catalogata monument istoric.

O tura de parca masoara cam 2,5 km. Purcedem la o noua tura de parc, alegand si alte alei, cu scopul de a ajunge si in zona Arenelor Romane, de care am amintit, situate pe latura dinspre str. Cutitul de Argint. Arenele Romane sunt o capodopera arhitecturala lasata uitarii in ultimii ani. Din 1906 se ridica aici datorita arh. L. Negrescu si ing. George Constantinescu. A gazduit multe spectacole in aer liber. Imi amintesc cu mare drag de un concert sustinut de monstri sacri ai muzicii rock din tara noastra. Superba constructie nu poate fi imortalizata in splendoarea ei din afara, din parc. Grandoarea ei poate fi admirata numai daca ii treci pragul si te afli “”in arena””. Acum inchise. In prezent este in proprietatea unui muzician si intr-o stare de degradare accentuata. Imi vine sa plang de cum (nu) stim sa pastram ce ne-au transmis stramosii nostri si sa oferim generatiilor ce vin dupa noi. Alt spatiu care ar putea admiratori si vizitatori si ar si putea produce bani.

Pe drumul de intoarcere catre intrarea principala trecem pe langa Fantana 1906. Este construita in stil italian, are 4 metri inaltime, mie imi place, chiar daca este mult mai simpla decat Fantana Cantacuzino. Este amplasata pe aceeasi latura a parcului cu aceasta.

Concluzie

Parcul Carol I este un parc important al Bucurestiului, curat, aerisit, potrivit pentru plimbare, odihna, joaca, sport. A propos am vazut si masa de sah, teren de baschet si masa de ping pong, ultima greu utilizabila in conditii decente. Am intalnit copii cu biciclete, role, etc, este loc pentru toata lumea.

Consider ca avand atatea obiective vechi de peste 100 de ani, cei respnsabili de starea lor ar trebui sa le acorde alta atentie, acestea ar trebui intretinute si chiar valorificate. Se poate face mai mult pentru turism in Bucuresti.

Nota 4,6 (din 5) rezultata din cateva mii bune de recenzii pe Google.

Numai bine! O primavara cu flori frumoase! 😊

Alt parc: Parcul Drumul Taberei