Cheile Pisicii – Grind

O plimbare relaxanta la poalele Craiului

Taman inainte sa vina ninsoarea, intr-o superba zi rece de toamna colorata, am pornit intr-o drumetie de o zi de dificultate medie in iubitul ”Koenigsstein”, alias Piatra Craiului.

Traseu

Zarnesti – Fantana lui Botorog (850 m)  – Prapastiile Zarnestilor (1.000 m) – Cheile Pisicii – La Table – Refugiul Grind (1.620 m) – La Table – Saua Joaca (1.445 m) – Satul Pestera / Magura (1.100 m) – Poteca Piticilor – Fantana lui Botorog (850 m)

Caseta tehnica

Dificultate: medie

Durata / distanta: 8 – 9 ore / 23 km (din care 5 km pana la Botorog)

Marcaj: cruce rosie pana la La Table, banda rosie pana la Grind si inapoi, din nou cruce rosie pana in Magura si iar banda rosie

Surse apa: izvor important intre La Table si refugiu

Alt min: 710 mdm, in Zarnesti

Alt max: 1600 mdm, la Ref. Grind

Elevatie: +1140 m / -1000 m

Observatii: peisaje spectaculoase

Descrierea traseului

8:15          Intr-un ambient natural insorit si rece cu 4 grade Celsius in termometre, am pornit in pas alert pe strazile Zarnestiului catre strada Raului spre Cabana Gura Raului, unde se termina si asfaltul, care oricum era mai mult lipsa. Pe acest segment orasean am admirat culorile toamnei de pe culmile care se apropiau tot mai mult, avand in fata Vf. Piatra Mica.

la pas prin Zarnesti

8:30  Trec de Cabana Gura Raului.

cabana Gura Raului

De aici drumul devine de macadam. Intru in Parcul National Piatra Craiului.

Pe partea stanga depasesc vechea Cariera Baia de Piatra, si un loc de camping frumusel si iata-ma ajuns la un punct de reper arhicunoscut in zona Fantana lui Botorog.

loc de camping
Fantana lui Botorog

9:00.         Noi urmam traseul marcat cu cruce rosie. Peretii Cheilor Zarnestilor sunt impresionanti inca de la inceput, trecem de o bariera rutiera, si intram in Prapastiile Zarnestilor. Firul de apa al Vaii Prapastiilor este sec si de data aceasta, semn ca nu a plouat in ultima zi. Pe partea stanga intr-o largire a defileului este un cunsocut loc de escalada, unde sunt multe trasee de catarare, trasee care mai sunt si in restul cheilor, dar nu asa multe ca in acest punct.

9:45          La iesirea din chei, in capatul lor din amonte, banda albastra coteste usor dreapta catre Cabana Curmatura (2 h), pe Muchia Curmaturii, iar drumul nostru, se indreapta in stanga pe aceeasi cruce rosie, catre Cheile Pisicii, 3 ore pana la Grind conform indicatorului de aici.

Ramificatia de la intrarea in Cheile PIsicii

Si valea paraul de aici, din Cheile Pisicii, care se alimenteaza cu apa dupa ploi sau in sezonul topirii zapezilor, era seaca. Cheile nu sunt la fel de spectaculoase ca Prapastiile. La scurt timp de la intrarea in chei, in dreapta , in partea superioara a stancilor, se vede o fereastra naturala, asemanatoare cu Fereastra Zmeilor din Fagaras. Se poate urma poteca sau merge chiar prin vad, unde insa sunt de depasit doua mici saritori. Din cauza umezelii din aceasta zona impadurita, pietrele din albie erau alunecoase si am revenit in poteca marcata. Dupa depasirea sectorului de chei, poteca urca in drumul forestier care ocoleste cheile si pe care ce sa vezi se defrisa de zor desi suntem intr-un parc national. Ce jaf! Drumul forestier este putin noroios de la TAF-uri si paraie.

10:45                 Ajungem in Poiana Vladuscai. Aici sunt si 2 stani si o ramificatie triunghi rosu catre Curmatura (1 h).

Poteca trece prin poiana fiind insotita temporar de ambele marcaje.

11:00                 Ajungem in punctul numit La Table, unde se intersecteaza mai multe trasee. Cica s-ar numi asa de la indicatoarele de tabla de aici. Astazi acestea sunt din lemn pe stalpi metalici. In apropiere am vazut si harta panoramica a muntilor care este greu de pus cap la cap cu sagetile indicatoare.

Punctul La Table

Vom urma de aici marcajul banda rosie dar si urmele proaspete de ursi din poteca. A nu, nu mergem la barlog, ramanem pe drumul marcat! 😊

pe urmele lui Mormaila

Urmeaza o zona mlastinoasa unde sunt amenajati busteni de lemn pe post de podete. In 5 minute ajungem la un izvor important cu debit mare si ultimul in drumul celor catre creasta. Ne improspatam proviziile lichide, ne racorim, de parca nu era racoare (!). La aceasta captare sunt construite mai multe vane din beton atat de mari ca ai putea face si baie in ele, vedeti in poze.

Incepem singura portiune mai sustinuta de urcus a traseului ales, dar nu ceva de speriat. In fata avem un peisaj superb de padure de mesteceni, cu frunze in nuante de toamna, predominand galbenul. Padurea devine una mixta.

11:10                 Cararea ne scoate la inca o intersectie de trasee. Cruce albasatra si vanda albastra conduc in 3-4 ore catre Dambovicioara, iar pana la Refugiul Grind ar mai fi 45 de minute si pana la “La Om” 3 ore pe banda rosie.

Deci pe banda rosie comuna cu cea albastra, in urcus, mai departe. Ne strecuram printre brazi si adulmecam mirosul padurii.

11:45                 Am ajuns la Refugiul Grind (cota 1620 m). Refugiul poate gazdui dupa parerea mea 4 – 6 persoane si este o solutie pentru cei nepretentiosi sau in nevoie.

Am scos timpi considerabili pana la Grind, sub cei de pe indicatoare, ceea ce ne duce cu gandul la o pauza mai lunga.

Este o zona de pasune, in panta, cu o perspectiva superba catre partea cea mai inalta a crestei Pietrei Craiului, chiar in fata ochilor nostri, usor dreapta fiind Varful La Om (2.238 m), cel mai inalt din Masivul Piatra Craiului. Pana sus pe varf mai sunt 2 ore, pentru cine doreste sa urce. Norii si ceata care invaluiau si dezvaluiau creasta au oferit un spectacol gratuit grandios. Atentie! – langa refugiu nu este sursa de apa. Un tricolor inaltat sa fluture in vant ne face mandri ca suntem romani si ca am ajuns aici al Grind.

Indicatoarele de la Grind
in Refugiul Grind
unde a disparut creasta?

Am apreciat aici o familie de tineri cu un bebelus de 1 an, pe care ii intalnisem si jos in poiana si care ne-au ajuns din urma aici la refugiu.

12:15                 Dupa un sandvis, un mar, un energizant, o gura de apa si multe poze si filmulete, pornim catre vale. Pana la La Table coborim pe acelasi traseu. De acolo luam marcajul cruce rosie spre Magura / Pestera via Saua Joaca (cota 1445 m) – durata pe indicatoare 1,5 ore.

Picioarele merg aproape singure, drumul este usor si placut si nici nu stim cand ne trezim la intrarea in satul Magura, in apropierea Casei Folea, alt reper de aici. Cred ca toti cei care au trecut prin Magura si Pestera au admirat si invidiat aceste sate cu case rasfirate pe maguri la altitudini in jur de 1.000 metri, cu o perspectiva de exceptie catre Muntii Bucegi si Piatra Craiului.

Padurile de la orizont ofera mai multe culori decta stiu eu sa numesc. In stanga vedem si stancariile superioare ale Prapastiilor Zarnestilor, in dreapta pasc niste oi, si se misca in bataia vanticelului multe branduse mov de toamna.

14:00                 Sa mai cascam ochii si la drum! Pe langa gardul din lemn al unei proprietati, se formeaza o poteca ingusta, nemarcata, care apoi isi face loc printre mai multe proprietati/. Este Poteca Piticilor – o scurtatura, ce nu trebuie ratata. In 20 minute ajungem la Fantana lui Botorog, cap de traseu pentru aceasta zi.  

aici se intra pe Poteca Piticilor
Poteca Piticilor
culori de toamna

14:22                 Gata! Cap de linie! 😊 Ce frumos e toamna la munte!

Am prins 6 ore superbe de mers pe munte, la poalele Pietrei Craiului si m-am bucurat mult de acest traseu usor (mediu), pe care il recomand din toata inima. E drept ca am mers destul de tare / sustinut.

Am vazut din surse pe net ca exista drumetii organizate pe acest traseu, fara ramificatia La Table – Grind – La Table, dar eu va spun ca merita acest apendice la traseu pentru o perspectiva de neuitat asupra crestei.

Numai bine tuturor! 😊

2020

Vf. La Om – Braul lui Martoiu

Invatatura si traseul inedit din Crai

CASETA TEHNICA

Traseu: Casa Folea (1200) – La Table (1380) – Refugiul Grind (1620) – Vf. La Om (2238, Vf. Piscul Baciului) – Ref. Saua Grind (2167, Grind 2) – Vf. La Om (2238) – Braul lui Martoiu – V. Vladusca (1200) – Prapastiile Zarnestilor – Poiana Toanches (1400, nord) – Casa Folea (1200)

Caseta tehnica

Dificultate: greu

Durata / distanta: ca. 9 ore / ca. 19 km

Marcaj: cruce rosie pana la La Table, banda rosie pana la La Om, punct rosu pana la REf. Saua Grind, apoi idem pana pt. 3, nemarcat traseul dintre punctele 3-5 (netrasat pe harta), cruce rosie si apoi banda galbena

Surse apa: izvor important intre La Table si refugiu

Alt min: 1190 mdm, in satul Pestera

Alt max: 2238 mdm, in Vf. La Om

Elevatie: n.a.

Observatii: peisaje spectaculoase, Braul lui Martoiu un nemarcat superb, dar nu va aventurati daca nu il cunoasteti

EXPERIENTA

Intr-o zi lucratoare de iunie in care mi-am luat concediu 😊, am purces cu Serban, ghidul meu, la o tura de Crai – antrenament pentru Fagarasul mult dorit de peste 2 luni.
Planul era sa urcam in creasta si sa parcurgem Creasta Sudica. Vremea a fost zile bune la rand neprielnica, cu multe precipitatii si temperaturi scazute.
Punctul de pornire si sosire in traseu a fost Hotel Nobilis din satul Pestera (BV), in apropiere de mai cunoscuta Casa Folea (1200 m alt), unde am si parcat masina.

10:00 – start drumetie, cam tarziu recunosc. Am urmat in pas alert drumul marcat cu cruce rosie catre cunoscuta intersectie de trasee de la La Table via Saua Joaca (1445 m alt).

10:40 – In intersectia de la La Table nu am stat pe ganduri, ne-am incadrat pe marcajul banda rosie. Ne aprovizionam de la izvorul amenajat, unde poti face si baie (!) si continuam in urcare. Depasim etajul de jnepeni, castigam ceva altitudine si iesim la golul alpin, unde ne intampina impunatoarea creasta alba si inconfundabila a Pietrei Craiului.
11:30 – Ne gaseste la Refugiul Grind (1620) pentru 10 minute de pauza si cateva poze cu gentiene de un albastru ireal. Aveau sa fie si ultimele momente cu vizibilitate pe ziua aceasta.

Serban m-a incurajat ca tragem putin si urcam constant fara pauze ajungem intr-o ora in creasta. Nu am insa conditia fizica pe care o doreste Serban si inevitabil imi mai reglez respiratia in cateva pauze scurte. La 12:00 ajugem la prima formatiune stancoasa din dreapta potecii, de unde se formeaza Braul lui Martoiu, reper de retinut.

Urcusul este destul de sustinut, dar nu de speriat. Intalnim cateva limbi de zapada, dar poteca le ocolea la limita. Neplacut a fost ca a inceput ploaia si a trebuit sa imbrac poncho-ul. A propos de poncho-ul asta pe care l-am mai folosit in cateva tura, si l-am apreciat atunci, acum am concluzionat ca nu este cea mai practica solutie de protectia la ploaie, intrucat in pasaje mai sustinute de urcare, calci pe el daca nu ti-l ridici.
13:00 – Atingem altitudinea maxima a masivului Piatra Craiului, si a drumetiei noaste. Suntem pe Vf. La Om (Piscul Baciului) (2238). Aici ne-am fi bucurat de maretia peisajului de pe creasta daca vizibilitatea ar fi fost cu noi in drumetie. Poate ca ploaia asta cu ceata si ceva vant in creasta era comandata pentru mine sa nu se evidentieze raul meu de inaltime.

Pe varf erau 3 grade Celsius, real feel -1. NU era chip sa stai in loc asa ca am luat creasta catre stanga (sudica) pe marcaj punct rosu pana la Refugiul din Saua Grindului, din apropierea caruia coboara unul din cele mai spectaculoase trasee parcurse de mine candva, La Lanturi.

13:15 – Ne refugiem in adevaratul sens in Refugiul din Saua Grindului (Grind 2).

Refugiul semisferic poate gazdui circa 6 persoane. Am mancat 2 sandwichuri, un mar si o ciocolata si m-am intins cateva minute pe spate. Era ud, murat, inghetat. Eu speram sa ma incalzesc, dar in fapt intrasem in tremurat. Asta nu este un semn bun. Trebuie evitate popasurile care conduc in aceasta stare. Am realizat abia aici ca uitasem pe marginea canapelei de acasa schimburile. Naspa! Trebuia sa ne punem in miscare, nu e de gluma, eram sub risc de hipotermie. Decidem sa schimbam planul de a continua pe Creasta Sudica. A fost o decizie inteleapta si este important pe munte sa stii sa nu te ambitionezi mai mult decat trebuie pentru o idee fixa.
Ne-am intors pana la La Om, de data sta pe o poteca usor pe sub creastra, pe alocuri. De acolo la vale pe unde urcasem pana in punctul de ramificatie cu Braul lui Martoiu. Ploaia nu ne-a lasat in pace, perspectiva nu se degaja de nori.
Braul lui Martoiu este un traseu nemarcat, o poteca pe care pe alocuri trebuie sa o ghicesti, sa o cauti, sa mai urci pentru a evita un obstacol sa mai cobori tinandu-te de crengi. Este mai degraba o poteca croita chiar la baza calcarelor din care este alcatuiat creasta si conglomeratele in care acestea sunt parca infipte.

Este o poteca pentru capre negre, cu care ne vom si intalni pe traseu si pe care le vom respecta dandu-le prioritate in traversarea unei sistoace situate putin mai sus de poteca noastra. Din respect si din prudenta, ca fetele astea dau drumul la pietre.

Vreo ora, poate si mai mult, am balaurit pe brana pana am ajuns intr-un valcel, de fapt 2, care se uneau apoi intr-o vale, in forma unui Y, Valea Vladusca. Am avut noroc sa nu intalnim zapada sau sa putem ocoli petecele inca netopite. Coborirea pe aceasta vale este o optiune buna chiar daca trebuie sa strabati un grohotis destul de deranjant.
17:15 – Ajungem jos, intro poiana, unde apare marcajul triunghi rosu, care face legatura intre La Table si Cab. Curmatura.

Relativ repede trecem de Poiana Martoiu si intram pe cruce rosie in forestierul care duce catre Prapastiile Zarnestilor cu varianta marcata prin Cheile Pisicii.
Noi nu ajungem in aceste locuri ci doar pana la o noua intersectie de drumuri, cea cu triunghi galben.

17:45 – Vom coti dreapta pe acest marcaj, vom urca putin si vom ajunge la extremitatea nordica a Poienii Toanches. De aici coborim pe acelasi marcaj aproape fara sa ne dam seama, picioarele parca mergeau singure si stiu destinatia finala.
19:00 – inchidem o tura faina cu ceata si ploaie, dar cu un traseu nemarcat, cu punct de maxim al masivului, cu putina creasta, cu capre negre, cu caca de urs, cu fluierat de cocosi de munte, cu gentiene si cu un antrenament util pentru Fagaras. Si cu invatatura ref la riscul de hipotermie si hainele de schimb.

Noiembrie 2020