Racos

Racos (BV) – Coloanele de bazalt / Lacul de Smarald / Vulcanul

Drumetie de primavara cuplata cu Cheile Varghisului

Accesul

Dupa ce am vizitat in prima parte a zilei Cheile Varghisului , ne-am propus sa scoatem maxim din aceasta zi si sa vizitam zona Racos (BV).

De la Cheile Varghisului catre al doilea calup de obiective sunt mai multe drumuri de acces. Trupa noastra de 4 s-a deplasat cu o singura masina pe ruta Varghis – DJ131 – Sanpaul – DJ 133 / DJ 132B – Homorod – DJ131A – Rupea – DN 13 / DJ131C – Racos. Cam lung, dar pe aici ne-a bagat waze-ul. 74 km in 1,5 ore. Pe jos doar 34 km.

In Racos sunt indicatoare care te dirijeaza corespunzator la obiective, catre punctul de taxare, de unde se mai merge 1 km pe drum de pamant nivelat pana intr-o parcare gratuita situata intre primele 2 obiective pe care le vom vizita.

La intoarcere pana in Bucuresti am urmat drumul clasic DJ131C / DN 13 Brasov – DN 1 – Bucuresti. Se anuntasera restrictii de circulatie din cazua pandemiei si nu ne era clar pana la ce ora aveam voie sa circulam. Am ajuns acasa pe la ora 22, am aflat ca noile restrictiie intrau de ziua urmatoare in vigoare. 😊

Recomand urmatoare ordine de vizitare: coloanele – lacul – vulcanul

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 1,5 ore / 4 km

Marcaj: nemarcat

Surse apa: nu

Alt min: 510 mdm, la Coloanele de Bazalt (pt. 2 pe harta)

Alt max: 570 mdm, la pt. belvedere de la Vulcan (pt. 5 pe harta)

Elevatie: +60 m / -60 m

Observatii: accesibil tot timpul anului


Ne aflam la intersectia Muntilor Persani, Harghitei si Baraoltului, in zona localitatii Racosul de Sus (BV). Aici se gaseste o rezervatie naturala intinsa pe 1,1 ha – Complexul Geologic Racos.

Coloanele de bazalt de la Racos (sau cariera MTTC)

15:45 – Cu harta primita la intrare, ne-am orientat si am luat direct o scurtatura catre coloane. Am coborit usor, apoi am urmat drumul cu indicator. Este un drum de pamant care te conduce in ca. 200 metri intr-un loc parca nepamantean. Din punctul de parcare se poate cobori ceva mai jos si mai jos pana la baza coloanelor.
Coloanele de aici aduc aminte de formatiunile geologice Detunatele din Alba. Impresionantele coloane de bazalt de la Racos, monument al naturii, s-au format in urma racirii rapide a lavei vulcanice, de vina fiind vulcanul din preajma, la care vom ajunge, aveti rabdare. Ele sunt din prima perioada de eruptie intamplata in urma cu 1,3 – 1,4 milioane de ani.

Pe un panou citim cateva detalii interesante pe care le identificam apoi in imaginea coplesitoare din fata noastra. Pe formatiunile de piatra alb / gri / verzuie se disting 3 zone. Primele de la baza sunt formatiuni verticale, paralele, alaturate, sub forma de coloane de 6 – 8 metri cu sectiune aparent pentagonala, evident neuniforma in realitate. Peste acestea sunt niste “depuneri” orizontale rezultate in urma solidificarii curgerii lavei, grosimea acestui strat de bazalt fiind de circa 2 metri.

Al treilea strat este din nou unul vertical, de coloane asemanatoare cu primul strat, dar mai putin inalte. Inaltimea totala a coloanelor de bazalt masoara 10 – 15 metri. Exista cateva randuri de coloane, in afara celor mai frumos evidentiate, mai exista unele putin mai jos, ca o orga, si altele in afara drumului principal de acces, din aceeasi familie, dar mai putin spectaculoase.

In cariera de bazalt s-au facut exploatari pana in anii ’60 ai secolului trecut. Vizita noastra la Coloanele de bazalt a durat ca. 30 minute (10 dus, 10 la fata locului, 10 intors).

Nota 4,5 din 5 pe Google din peste 200 de recenzii.

Lacul de Smarald de la Racos

16:15 – La circa 600 de metri de coloane, chiar de partea cealalta a drumului pe care am venit cu masina in parcare este urmatoarea bijuterie a locului.

Urmam indicatoarele care chiar asigura varianta cea mai buna de acces. Dupa ce am urcat in drumul “de masina”, am coborit in partea cealalta a acestuia intr-un loc mi-nu-nat. Lacul de Smarald este ascuns intr-o covata. Este imprejmuit cel putin pe una din laturile lungi de formatiuni bazaltice, asemanatoare coloanelor.

Acestea ii confera o culoare verde-albăstruie, depinde cum bate lumina. Lacul este populat cu peste si are o adancime de circa 18 metri, in crestere. Lacul s-a format din acumularea de percipitatii, dar are si izvor. Nivelul acestuia variaza functie de evaporare, precipitatii si topirea zapezii.

In acest loc a functionat candva cariera de bazalt Brazi.

Nota 4,6 din 5 pe Google din peste 300 de recenzii.

Vulcanul Racos

16:45 – La intrare ni s-a spus ca nu vom putea vizita craterul vulcanului pentru ca este campata acolo o echipa de filmare care “a inchiriat” vulcanul! 😊. Dar ni s-a recomandat un punct de belvedere, in apropiere. Felul cum ne-a fost prezentata aceasta alterantiva mi-a sunat a vizita clandestina.

Ne-am deplasat de la N-E catre N-V pe harta, circa 2 km pe teren, dupa un indicator care ocolea lacul pe buza lui superioara. Zona a fost partial mlastinoasa, imbibata de apa de la zapada in curs de topire.
Reperul cel mai simplu sunt antenele din varful dealului. Langa antene si putin mai incolo de ele, sunt doua puncte perfecte de belvedere chiar de pe buza vulcanului.

Aici a functionat cariera de scorie bazaltica Dealul Heghes. Locul este cunoscut ca Vulcanul Stins. Da, chiar este un vulcan, si este ultimul vulcan, care a erupt pe teritoriul nostru de astazi.
Citisem de sol rosiatic si vegetatie saraca, dar nu mi s-a parut chia rasa. Da, pe conul interior al vulcanului, poate. Pe fundul craterului a crescut insa vegetatie, copaci.

Terenul e drept prezinta mostre de zgura vulcanica, cenusa, bombe vulcanice, piatra ponce, bazalturi si lava solidificata.

Am stat vreo 15 minute pe gura vulcanului stins. Apoi am coborit pe de-a dreptul prin iarba zemuinda catre drumul “de masina”, pe partea cealalta a Lacului de Smarald, pe care l-am mai pozat si din acest unghi, catre parcare.

Nota 4,7 din 5 pe Google din peste 300 de recenzii.

Cele 3 obiective concentrate aici la Racos sunt deosebit de interesante, invita la o ora de geologie in natura, si desi am colindat multe locuri din tara, consider ca merita o oprire pe indelete la Racos, unde mai pot fi vizitate si biserica si castelul.

Pozele sunt mai convingatoare decat vorbele mele.

Calatorii faine! 😊

Martie 2021

Cheile Varghisului

Drumetie de primavara in chei si pesteri

Introducere

In cautarea potecilor dezapezite de munte, am dat start sezon drumetii 2021 in luna martie cu o tura la altitudine joasa. Si usoara pe deasupra. Si faina tare. 😊

Accesul

6:00 plecare din Bucuresti. Am urmat DN1 pana in Brasov, apoi DN13 pana in Maierus si in cele din urma DJ103E, DJ131 pana la destinatia, Cheile Varghisului. Ultima portiune de drum care se formeaza din satul Varghis, este ingusta, dar asfaltata,

pana cu 1 km inainte de punctul terminus, la centrul info. Si ultimul km poate fi parcurs fara probleme de autoturismele cu garda normala cu atentia si dibacia de rigoare a soferilor.

9:45 – Am ajuns nesperat de repede pentru o dimineata de sambata. Am plecat intentionat asa devreme ca sa strapungem mai usor trafic jam-ul de pe Valea Prahovei si … sa ne intoarcem inainte de ora limita la care se permite circulatia libera pe strazi in Bucuresti din cauza pandemiei.

Distanta parcursa la dus 250 km.

Punctul terminus al calatoriei pe 4 roti este la Centrul de Vizitare de la intrarea in traseul Cheile Varghisului, pe care noi l-am gasit inchis.

De altfel la ora sosirii noastre nu mai era nicio masina in poiana larga unde banuisec ca in sezonul cald este Campingul Pestera Orban Balazs / Meresti.

Coordonate GPRS pentru Cheile Varghisului: 46.21194°N 25.53833°E

Traseul drumetiei noastre in Cheile Varghisului

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 3 ore + ba;auritul prin pesteri / 6 km

Marcaj: cruce albastra, apoi banda galbena, apoi punct rosu

Surse apa: la refugiu

Alt min: 570 mdm, la parcare

Alt max: 760 mdm, pe culmea de intoarcere

Elevatie: +340 m / -340 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

Statea pe lista destinatia asta si o tot amanam. In urma unei vorbe cu un amic care si-a pus la poza de profil coloanele de bazalt de la Racos, despre care cititi aici , …… m-am hotarit sa trec la fapte.

Cheile Varghisului se gasesc in Muntii Persani in lungul Vaii Varghisului in judetul Harghita (HR), la limita sa sudica unde intalneste judetul Covasna (CV). Intrucat in zona minoritatea maghiara este majoritara 😊, veti gasi multe informatii (si) in limba maghiara. Sa va spun atunci si denumirea in limba maghiara a cheilor: Vargyas-szoros.

Cheile ocupa o suprafata de 800 hectare si au o lungime de 4 km. La drum!

De la Centrul de Vizitare, pe care pe harta l-am gasit trecut ca centru de informare turistica se continua pe drumul marcat cu cruce albastra, catre inainte, in amontele vaii Varghisului. La intrarea in traseu citim panoul cu harta zonei si facem poza de grup. Exista si un afis cu taxe de vizitare – 5 lei adulti, 3 lei copii / studenti, 5 lei auto.

10:00 – Acum chiar pornim! 😊

Parcurgem o zona noroioasa pe langa o proprietate ingradita, care duce dupa vreo 500 metri pana intr-o poiana larga, chiar ultimul loc unde s-ar putea avansa cu masina. Este un loc cu vetre de foc si amenajat si cu toalete publice, care cred ca in sezonul cald se populeaza in consecinta.

Aspectul calcaros al reliefului ne apare in curand in fata ochilor. Urmam asa numita Poteca Cheii.

Raul si-a sapat albia prin calcarele jurasice pe care le-a intalnit in drum formand aceste chei. Pe versantii cheilor sunt ca. 130 pesteri, dupa alta sursa 50.

10:15 – Suntem la prima punte peste raul Varghis. Aceasta, ca si celelalte pe care le vom intalni sunt solide si ancorate bine in maluri.

Imediat dupa podul din lemn, gasim 3 avertismente: ursi, serpi si caderi de pietre! Din alta sursa de documentare am aflat ca in apele Varghisului traiesc si vidre. De aici incepe traseul in bucla pe care il vom urma.

Continuam pe vale, prin chei. Dam de primele portiuni cu zapada mica si in dreptul unui mic obstacol avem mici probleme de echilibru. Oare asa sa fie drumul de acum incolo? Nu a fost lunga zona inzapezita, asa ca am recapatat curaj.

Aici, undeva in flancul drept cum mergem noi este Pestera Koecsuer, dar nu exista vreun indicator catre ea. Urmam bucla raului. Pe mal am pozat apa inghetata, semn ca nu era chiar cald. 😊

10:25 – Traversam a doua punte solida dupa ce ne intrebam ce numar purta la picior individul care a lasat urme in zapada? 😊

Suntem din nou pe malul drept sau flancul stang, cum doriti. Marcajul cruce albastra este foarte bun, de altfel nici nu ai cum sa ratezi poteca. Trebuie totusi sa punctez o deosebire de detaliu intre pozitia fizica a potecii pe teren si respectiv pe harta din aplicatia Muntii Nostri. Poteca va ramane pe malul drept mai mult decat este figurat pe harta amintita. Pe mapy.cz harta este corecta.

In dreapta se inalta Stanca Szechenyi, deasupra careia este si un punct de belvedere, dar cine ajunge acolo?

Dupa un alt cot al raului, in versantul stang este Pestera Hotel Spelaeus si ceva mai in fata, in versantul drept (pe malul stang al raului) este imensa deschidere a Pesterii Orban Balazs, la care vom reveni curand.

Cu ochii in dreapta sa prindem mai bine in poza marea deschidere de pestera si Piatra Csudalo care se inalta deasupra ei, ajungem in curand la al treilea pod, in dreptul caruia pe partea noastra, malul drept, la botul calului cum se spune, vedem o alta bijuterie, alta pestera.

10:40 – Este Pestera Sura Cailor sau pestera nr. 8 sau Pestera Locsuer. Urcam putin abrupt, ajutati si de un cablu de siguranta si ne pozam la intrarea in pestera. Aprindem lanternele si intram in pestera. Este o pestera uscata, orizontala in care am inaintat vreo suta de metri, poate mai mult. Nu am remarcat formatiuni stalactitice, dar am vazut niste insertii precum cristalele in calcarele pesterii.

Iesim din pestera. Deasupra pesterii este Turnul lui Csala.

Mai sus, pe o poteca foarte abrupta din ce am citit se poate urca la una din pesterile spectaculoase din aceste chei – Pestera Tatarilor sau Tatarlik, care ofera o imagine fioroasa a intrarii in cavitate, datorita celor doua intrari ca 2 ochi intre care este o parte stancoasa, imaginea rezultata semamand leit cu o fata fioroasa cu 2 ochi imensi si un nas urat. Intr-un fel imi pare rau ca nu am urcat si noi, dar mai aveam multe de vizitat in aceasta zi.

10:50 – Revenim la rau unde ne asteapta al treilea pod.

Cum traversam puntea, se deschid 2 optiuni: continuarea pe Poteca Cheii catre stanga sau sa ne intoarcem o bucata la dreapta sa vizitam cea mai tare pestera din chei. In acest punct intalnim si marcajul banda galbena. Ne intoarcem vreo 200 metri si ne gasim undeva sub Pestera Orban Balazs. De aici admiram versantul opus care culmineaza in varful Tiva (935 m alt.).

Pestera Orban Balazs sau Pestera Mare de la Meresti

Pestera este sapata in Stanca Minunilor, pe malul stang al Varghisului. Poteca urca 2 scari metalice care faciliteaza accesul la gura pesterii.

Pestera Orban Balazs mai poarta denumirea de Pestera Mare de la Meresti sau pestera nr. 14 din Cheile Varghisului. Pana la descoperirea Pesterii Tausoare din Muntii Rodnei a fost considerata cea mai lunga pestera din Carpatii Orientali, masurand ca. 1,4 km.

Suntem oarecum in zona centrala a Cheilor Varghisului.

11:00 – Pestera Meresti are o importanta speologica mare. Ea este constituita din doua sali principale – Sala Mare si Sala Fekete Istvan. Fekete a fost speologul care, in anul 1835, a cartografiat pestera asa de detaliat incat hartile lui sunt valabile si folosite si in zilele noastre. Valoarea pesterii este data de descoperirile facute, anume fosile ale omului preistoric si de ursus spelaeus, dar si de popularea ei cu numeroase specii de lilieci, undeva la intrare fiind si un avertisment in acest sens, astfel o sala este inchisa din acest motiv.

Pestera este destul de vizitata, chiar daca nu este amenajata (cu exceptia scarilor metalice de acces si a inca uneia in interiorul pesterii) si nici electrificata. Se poate inainta destul de facil, fara obstacole prea mari, daca ai lanterne bune. La un moment dat depasim o poarta metalica pusa in mijlocul drumului, dar care poate fi ocolita pe ambele parti. Cotloanele pesterii sunt in primul rand foarte inalte. Pestera este concretionata, dar nu prezinta formatiuni remarcabile de stalactite, stalagmite si coloane, sau nu le-am remarcat noi. Este uscata. La un moment dat se ingusteaza, dar se poate trece mai departe, mai apoi calea subterana devenind din nou larga. Vine o zona unde se urca usor, aici este si scara.

*Completare 2022: Am auzit ca Pestera nu mai este vizitabila, iar in chei s-ar intra cu ghid!

Am mai mers ce am mai mers prin pestera generoasa. Cred ca am ajuns destul de aproape de ultima sala, care se pare ca este si cea mai mare.

La ca. 1 km de la intrare, apa a depus in pereti fragmente de pietre pretioase.

La intoarcere am observat ca putin inainte de iesirea principala, este o ramificatie catre o iesire secundara. De altfel pestera are 5 intrari.

La 11:20 paraseam Pestera Mare de Meresti cu dorinta sa revenim alta data pentru o explorare mai amanuntita.

Dupa ce am explorat in felul nostru Pestera Mare de la Meresti continuam drumul prin chei, care este lejer si placut, nu ridica probleme, poteca e clara, ferma, marcata cruce albastra si banda galbena pe aceasta portiune.

Ajungem la o alta ramificatie de poteci, nemarcate prea bine. Inainte tot prin chei, la firul apei pe cruce albastra si jumatate dreapta in sus, pe banda galbena.

Noi am mai mers putin prin chei, intrucat ochisem o punte suspendata deasupra raului fixata lateral pe stanca pe o lungime de cateva zeci buni de metri.

11:40 – Ne intoarcem la rascrucea anterioara si de aici luam ca reper marcajul banda galbena. Viorelele semnaleaza anotimpul in care ne aflam.

Urcam, urcam.

Castigam ceva altitudine si prin paduricea crescuta pe acest flanc abrupt admiram defileul Varghisului, care se vede tot mai jos, mai departe de noi.

Urmeaza o zona cu cateva lanturi ajutatoare si mai alunecoasa la baza unei stanci, dar nepericuloasa. Seamana cu poteca de la Sirul Stancilor din Masivul Piatra Mare, dar in miniatura.

In fapt acum urcam Dealul Pipasok (745 m alt.)

12:15 – Iesim deasupra zonei impadurite si avem perspectiva asupra varfurilor care flancheaza cheile.

Pauza de masa si de odihna jumatate de ora in saua de sus unde in dreapta potecii vedem si un refugiu in stare buna.

12:45 – Repornim. Indicatoarele din sa parca sunt insuficiente pentru orientare. Cu greu zarim urmatorul marcaj undeva departe pe un copac.

Avem doua optiuni. Sa urmam inainte banda galbena pana intalneste in partea superioara a poienii largi marcajul punct rosu sau sa cautam scurtatura nemarcata catre dreapta pe langa refugiu si pe langa punctul de belvedere de pe varful din dreapta, care intalneste mai incolo punctul rosu.

Optam pentru prima varianta intrucat poiana larga era inzapezita, doar ici colco la distante mari era cate un marcaj pe cate un copac. Nu stiu daca atunci cand nu e zapada nu or fi ceva semne la nivelul solului. Oricum pe ceata orientarea ridica ceva probleme in acest loc.

M-am folosit de harta din aplicatia Muntii Nostri si am mers pe presupunul traseu banda galbena pana am ajuns la presupusul traseu punct rosu, de unde am cotit dreapta pe Poteca Capelei, numita asa pentru ca trece prin apropierea de Capela Tatarilor, pana la alte indicatoare punct rosu, care in sfarsit confirmau ca eram pe drumul bun, pe marcajul punct rosu, care ne va calauzi mai departe.

13:00 – De acum urma sa coborim prin padure pe punct rosu pe Poteca Koecsuer. Aceasta duce pe langa Pestera Koecsuer pana jos in valea Varghisului, in traseul urmat dimineata, inchizand astfel bucla pe care ne-am propus sa o parcurgem, chiar la podul nr. 1.

In stanga undeva este Izbucul de Jos. Suntem din nou pe cruce albastra la podul 1 si iesim din chei catre locul unde am parcat masina, urmand drumul pe care am venit. Am numarat 15 masini parcate, deci sa tot fi venit vreo 50 de turisti in chei.

14:00 – Am incheiat traseul.

Concluzii

Recomand alocarea unui timp mai mare pentru a include si vizitarea mai amanuntita a celor 3 pesteri mai importante: Sura Cailor, Tatarilor, Pestera Mare de la Meresti, macar ultima merita mai mult timp. Acest timp aditional ar putea fi 1 – 1,5 ore.

Cheile se pot vizita de la iesire catre intrare pe toata lungimea lor, mai multe podete facilitand accesul pana la capatul celalalt al lor, daca sunt in stare buna asa cum le-am gasit noi pe primele 4. Am citit pe un blog ca podetele din amonte ar fi fost distruse de o viitura, asa ca nu pot sa va spun starea la zi a tuturor podetelor din chei.

Ma bucur ca la varsta lui, tata (76) m-a insotit si de data asta cu brio. Felicitari lui!

Pe Google Cheile Varghisului au inregistrat o nota medie de 4.8 din 5 calculata din cca. 1000 recenzii.

Alte obiective in zona

Cetatea dacica de la Meresti pe dl. Cetatii (836 m alt) la nord de Meresti
Poiana narciselor de la Vlahita pe DJ132 de la Meresti catre nord spre Lueta
Tinovul Luci in Sancraeni, aproape de Miercurea Ciuc

Continuare
Din Cheile Varghisului va invit la o concentratie de obiective speciale, la Racosul de Sus (BV).