Traseul (circuitul) Cozluk

Iarna pleaca mai devreme in Muntii Macin.

(Greci) – Pasunea Crucele (deja depasita) – Valea Cozluk (pe care intram) – Valea Radului – Baia de Arama – Pietrele Lacului – Vf. Conaciu – Valea Plopilor – Pietrele Mariei – (Greci)

Muntii Macin sunt cei mai vechi munti din tara noastra. Erodati de vanturile care bat in Dobrogea, multi se intreaba daca nu este o gluma considerarea lor ca si munti cand abia ajung o altitudine maxima de 467 m in Varful Tutuiatu (sau Greci, cum am invatat eu la scoala).

Din cauza inaltimii lor, iarna pleaca mai devreme din Muntiii Macin. Si da, sunt munti, au toate caracteristicile unor munti, am auzit si expresia Fagarasii Dobrogei atribuita Muntilor Macin.

Muntii Macin se gasesc in nord-vestul (NV) judetului Tulcea (TL). Limitele lor sunt date de Ostrovul Brailei (V), extremitatea lor vestica fiind cea mai stancoasa si spectaculoasa, Dealurile Tulcei, Podisul Babadagului, Dealurile Niculitel. Orientarea lor este NV – SE.

Muntii Macin sunt alcatuiti din granit in principal, ca Retezatul spre exemplu. Flora si fauna sunt specifice stepei. Padurile, acolo unde sunt, sunt de foioase: gorun, tei, frasin, stejar. Intre plante intalnim bujorul, clopoteii, garofita, ciumafaia. Intre animale se numara mistretul, pisica salbatica, broasca testoasa, tritonul, serpi.

Datorita ecosistemului special din Dobrogea, aici s-au dezvoltat mai multe endemisme si specii protejate, intre care mai multe specii de amfibieni, reptile si fluturi.

Traseul Cozluk

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 4 ore / 13 km

Marcaj: punct rosu

Surse apa: Izvorul Cozluk

Alt min: 80 mdm, punctul de pornire / sosire

Alt max: 340 mdm

Elevatie: +270 m / -270 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

O viata intrega nu am ajuns in Muntii Macin, desi i-am avut pe lista, iar in ultimii 3 ani am fost in 3 ture diferite in Macin: Tutuiatu si Ghiunaltu, Culmea Pricopanului, unde am facut o sete crunta si acum in aprilie 2021, pe Traseul sau Circuitul Cozluk.

Am ales aceasta destinatie pentru ca in toti ceilalti munti este inca zapada, iar eu nu am echipament specific, chiar daca de mult mergeam si iarna pe munte, pe trasee permise.

Traseul porneste din localitatea Greci (TL). Pentru cei ce vin din sau dinspre Bucuresti, un pont bun, contrar waze-ului de data aceasta, este abordarea rutei Bucuresti – A2 – Cernavoda – DJ 223 – Saraiu – DN 22A – Topolog – DJ 222B – Cerna – DN 22D – DJ 222K – Greci. Ce se castiga pe autostrada, nu se pierde pe DJ-urile din judetul TL, in conditii de circulat regulamentar, iar waze-ul calculeaza cu viteza mica parcurgerea DJ-urilor si nici nu considera corect traversarea Dunarii cu bacul pe cealalta varianta. DJ-urile sunt in conditii bune mai putin o portiune de vreo 10 km in a doua jumatate a traseului, pe care am gasit-o in curs de reabilitare.

Se intra pe frumoasa strada – alee de promenada iluminata a localitatii Greci pana in giratoriul unde se gaseste Cofetaria Angelo (recomand ! 😊), tot inainte inca foarte putin peste un parau, apoi dreapta pe langa centrul info turistic (din citite foarte laudat si documentat) si tot inainte de aici pe drum de pamant, pe camp, practicabil cu orice tip de masina cand e uscat. Puteti seta pe waze Pietrele Mariei si sa opriti in dreptul acestora la liziera padurii, dupa ce treceti de un copac mare singuratic.

10:40 – Aici incepe traseul propriu-zis, in format bucla. Marcajul de urmat este punct rosu, cu mentiunea in zona de la baza muntelui, acesta se intalneste sporadic. Aplicatia Muntii Nostri m-a ajutat pe mine sa identific din prima unde trebuie sa parasesc drumul de pamant de sub munte si sa o iau la stanga, pe o vale in urcus.

In prima parte cat drumul ramane jos, trece printr-o padurice unde este si o stana (10:45) si un loc amenajat de campare, apoi tine liziera unei padurici tinere.

11:05 – La bifurcatia unde facem stanga exista pe pietre vopsite si niste sageti pe langa marcajul punctul rosu, astfel ca in mod normal nu trebuie sa ratati acest punct.

Traseul masoara 16 km din Greci, 13 km de unde am parcat, si in detaliu este urmatorul:
(Greci) – Pasunea Crucele (deja depasita) – Valea Cozluk (pe care intram) – Valea Radului – Baia de Arama – Pietrele Lacului – Vf. Conaciu – Valea Plopilor – Pietrele Mariei – (Greci)

Aceasta este descrierea pe care aveam sa o intlanim pe un panou informativ ceva mai sus. De mentionat ca noi am scurtat neincepand drumetia din sat, ci din dreptul lizierei, circuitul masurat din localitate.

Continuam pe Valea Cozluk, deci avem apa. Nu va grabiti sa aprovizionati inca, vom ajunge la izvor. In dreapta lasam un munte pe care il vom incercui in tura noastra. Drumul este lat, urcusul lin, pozam flori de nu-ma-uita, musuroaie si alte plante unele parca inedite.

11:20 ajungem la panoul mai sus amintit unde este si o bariera, practic pana aici s-ar fi putut inainta cu masina, dar nu ar fi fost niciun avantaj pentru ca nu ne intoarcem tot pe aici. Aflam si de o taxa de vizitare de 6 lei, dar nu am avut cui sa o platim.

11:40 drumul prin padure se rareste, apare o poiana larga si un canton parasite (vechiul Canton Cozluk). Iar in stanga potecii este amenajat Izvorul Cozluk. Punct de racorire, hidratare si alimentare cu apa rece.

Izvorul Cozluk

Dupa scurtul popas, urmam catre dreapta marcajul nostru care trece prin spatele cantonului si identificam locuri bune de cort in poiana de langa canton.

Mai pozam si gandaci sau insecte precum maica domnului si urcam prin padure.

Flori mici ca niste ciorchini violeti sau un fel de clopotei albi patati fac deliciul zoom-urilor telefoanelor. In coroanele copacilor se gasesc multe crengi de vasc, pe trunchiurile copacilor iasca.

12:05 – iesim in culme, deasupra padurii. Aici este pasune alpine, terenul drept si se deschide o perspectiva spre muntii invecinati ascaunsi pana acum privirii. Dam roata cu privirea si ne imaginam cam pe unde va urma traseul nostru.

In partea aceasta de culme am intalnit si multi bujori care erau imbobociti, cee ace inseamna ca in jurul datei 1 Mai vor fi infloriti. Este poate cea mai potrivita perioada pentru acest traseu, caci acesta este cunoscut si pentru spectacolul vizual al bujorilor.

Stop! Belvedere! La un moment dat catre stanga se deschide un cadru larg in care recunoastem localitatea Greci (am urcat ceva! 😊) si in plan departat cotul Dunarii inainte sa se impreuneze cu bratul Borcea inainte de Braila.

Vedere spre Dunare

Superba primavara pe aici cand pe alte carari este totul alb! Nu ca nu ar arata magnific muntii inzapeziti! 😊 Am pozat ferigi, papadii dar si un cuib de pasari construit intr-un pomisor pitic.

In sectoarele mai despadurite sau cu poteca mai slab conturata trebuie urmat cu atentie marcajul, care exista, dar nu trebuie sa ne fure peisajul. Alta padure ne primeste in tril de pasarele.

12:45 – Poteca mai si coboara, dar nu mult, pana in Valea Radului pe care o urmam o bucata de drum. Si aici trebuie sa fim atenti unde ne despartim de aceasta vale, in dreptul unei stanci, pentru a mai urca pentru cateva minute mai sustinut pe malul celalalt, pe muntele celalalt (12:55).

Ocolim un varf prin padure imbatati de trilul pasarilor.

13:05 ajungem in dreptul unui lac, mai degraba o balta aflata in mijlocul padurii. La malul acestuia, se pare berzele si-au pregatit o masa copioasa bazata pe broaste, asand resturi ale acestora pe un trunci de copac.

13:25 – Drumul se lateste, capata aspect de forestier taiat in ce scop oare prin padure? Realizam ca pierdem usor altitudine. Forestierul este adanc taluzat de maluri inalte. La un moment dat am gasit o coroana imensa de vasc cazuta la radacina unui copac. Am taiat din ea o bucata sa o aduc la Bucuresti.

Undeva pe la ora 2 am facut pauza de masa, inainte sa iesim din padure, la poalele muntelui. 14:30 Eram la baza munticeilor, gata padurea, in fata ogor arat si campie inierbata.

Catre dreapta am admirat pana sa ajungem la masina abruptul stancos al Muntilor Macin pana aproape de Vf. Ghiunaltu si Tutuiatu (ultimul nu se vede de aici), care se ridica chiar in dreptul localitatii care se vede deja in zare.

Muntii Macin

15:30 – admiram in stanga de data aceasta Pietrele Mariei, niste stanci insiruite care rasar aliniate din iarba. In dreptul acestora drumul nostrum coteste dreapta pentru a ajunge la liziera unde am parcat masina, printre copacii careia mai vedem o data stana.

15:45 – Ne urcam in masina pentru a pleca spre casa, unde aveam sa ajungem fix la ora 20, ora de la care se aplica restrictiile de circulatie in Bucuresti la momentul acestei excursii.
Intre marile satisfactii ale acestei drumetii a fost aceea ca am fost insotit de tata (in varsta de 77 ani, admiratie si respect pentru longevitatea lui pe carari de munte 😊) si de fratele meu depanand povesti frumoase si neuitate de familie.

Pe tot traseul am intalnit multi ciclisti, dar si alergatori montani.

Recomand drumetia pe traseul Cozluk in orice perioada a anului, evident aprilie / mai este cel mai potrivit. Sa aveti apa cu voi, chef de vazut si ascultat natura si viata din padure si buna voie 😊.

Aprilie 2021
Numai bine! 😊