Traseul (circuitul) Piatra Dragoslavelor

Perspective deosebite de pe Varful Vartoapele

Recomandare: parcurgeti acest traseu in sensul descris aici, coborirea pe grohotis ar fi mai solicitanta

Cum de am ales acest traseu?

Inceputul anului 2021 a adus o iarna lunga la munte cu strat consistent de zapada. Atat de gros incat la mijlocul lunii mai limita inferioara a zapezii era inca pe la cota 1500 metri. Dupa tura din Muntii Macin, am copt o alta drumetie la cote sub cea la care este inca prezent stratul de nea. Asa se explica alegerea turei pe care am sa o descriu in acest articol.

Am dat semnal de adunare si s-au strans 6 participanti la start. 😊

Acces

Puncul de pornire in traseu se gaseste pe DN73 in localitatea argeseana Dragoslavele, catre capatul nordic al acesteia, pe partea dreapta cum vii din Bucuresti.

Coordonatele punctului unde se pot lasa masinile este: 45Β°21’22.6″N 25Β°10’05.9″E, loc unde se formeaza o ulita a satului si loc marcat cu indicatoare de drumetie.

Din Bucuresti am parcurs 2,5 ore pe ruta de 150 km Bucuresti – DN7 – Racari (DB) – DN71 – Targoviste – DN72A – Stoenesti – DJ725 – Dragoslavele – DN73. Dupa localitatea Cetateni am nimerit drum valurit si cu lucrari, iar DJ-ul, care este o scurtatura buna, are si el o groaza de capcane, asa ca atentie.

Chiar la iesirea de pe asfalt unde se formeaza drumul de pamant, in dreptul indicatoarelor se pot parca vreo 5 masini, dar si vreo 200 metri mai sus pe ulita in dreptul unei cismele cu apa. Va puteti aproviziona cu apa de aici caci pana aproape de finalul traseului nu va exista alta sursa de apa, iar traseul te cam secatuieste.

Circuitul Piatra Dragoslavelor

Caseta tehnica

Dificultate: mediu / urcusul pe grohotis e greu

Durata / distanta: 4 – 5 ore / 8 km

Marcaj: triunghi albastru; apoi punct albastru

Surse apa: in sat si apoi abia jos la poale

Alt min: 680 mdm, Dragoslavele

Alt max: 1420 mdm, Vf. Vartoapele

Elevatie: +750 m / -750 m

Observatii: panta accentuata la grohotis si imediat dupa, accesibil tot timpul anului

Mai multe indicatoare, destul de ruginite, dar lizibile, ne dau informatii despre optiunile de trasee din acest punct. Pe noi ne interesau traseele punct albastru Saua Prislopului, pe care ne vom intoarce si repsectiv Vf. Vartoapele triunghi albastru – 2,5 ore.

Ora 10:30 suntem gata de start. Nu iesim de pe drumul de caruta, ca dupa numai 5 minute ne iese in cale o surpriza de mari proportii. O superba ciuta semidomesticita. In zeci de ani de drumetit nu am intalnit asa ceva. O singura data am vazut un superb cerb lopatar in Muntii Iezer, pe un traseu nemarcat, care a zbughit-o instantaneu cand ne-am surprins reciproc. Dar o ciuta chiar nu mi-a iesit in cale pana acum! Era atat de blanda, ca a ramas printre noi vreo 10 minute desi nu am hranit-o.

In fata noastra troneaza semeata Piatra Dragoslavelor, un munte de stanca care se vede si din DN si care domina net cadrul nostru vizual.

Piatra Dragoslavelor

Am citit undeva ca ar fi singura mega stanca din Muntii Leaota, formatiune atipica pentru acest masiv. Da si nu! Intr-adevar Leaota este plin de culmi cu pasuni alpine si vai adanci, dar si la jonctiunea cu Bucegii din Pasul Strungulita mai este o zona stancoasa.

10:55 – Dupa ce am lalait-o cu ciuta, ajungem la bifurcatia care formeaza circuitul propriu-zis. Catre stanga o ia punctul albastru, catre dreapta continua triunghiul albastru, pe indicatorul din lemn fixat intr-un copac, fiind trecute 2 ore pana la Vf. Vartopul, tinta noastra suprema a zilei.

Urmam triunghiul albastru. La inceput urcam prin padure destul de lin. Citisem ca marea provocare ne asteapta la iesirea din padure, unde incepe adevaratul urcus.

11:40 – Un grohotis inclinat la vreo 45 de grade si cu pietre multe si marunte, evident usor instabile ia locul potecii de la umbra copacilor.

grohotisul

Ei, si tocmai aici ia marcajul de unde nu-i. Stiam ca se recomanda sa urci pe flancul stang al grohotisului si nu pot decat sa confirm ca de departe este cea mai buna solutie. E unul din acele pasaje de traseu in care fiecare apeleaza la propria inspiratie si stabilitate.

La picioarele noastre, admiram satul Dragsolavele situat pe Valea Dambovitei, cea care separa Leaota si Iezer Papusa, care domina orizontul de dupa vale.


De acolo de jos venim? Pe bune? Pe panta asta de pietre ca niste rotite cubice? La partea superioara a grohotisului ochim o sageata albastra care ne confirma ca suntem pe traseul corect si pe unde sa continuam. Dar, the show must go on….

Am scapat de grohotis, dar urmeaza o poteca inierbata si mai inclinata, pana pe la 60 de grade pe alocuri apreciez, astfel ca nu mi-a fost rusine sa urc 4×4. Ma gandeam insa cu ingrijorare, dar si maxima admiratie, cum se va descurca tata la cei 77 de ani ai sai, care urca din greu aceasta panta.

panta inclinata de urcat

12:15 – Am iesit in creasta! Ura! Creasta acestei mari stancarii aduce putin a Piatra Craiului. Ea tine mai mult muchia stanga a liniei crestei, partial impadurita. Marea surpriza a fost ca in dreapta, dupa linia crestei, era un mega mega hau. Dupa ce urci pieptis dinspre stanga, parca nu te astepti ca pe dreapta sa fie abruptul si mai abrupt. Pe acest segment poteca urca foarte lent si nu prezinta nicio dificultate, in ciuda prapastiei din jur.

De acum avem perspectiva si dupa linia crestei, in drepta catre Masivul Leaota si catre Bucegi.

Ne cam obisnuisem cu drumul drept, numai ca era clar ca mai aveam de urcat ceva. Spre bucuria noastra dupa circa 1 ora de creasta, mers incet, apare varful Vartoapele, marcat de o cruice mare metalica. Stati ca n-am ajuns, doar l-am vazut. 😊 Asaltul pana la varf se face pe o zona inierbata cu smocuri mari de iarba, care este destul de obositor. Cel putin tatalui meu aceasta portiune i s-a parut mai istovitoare decat grohotisul.

Urcusul final

Ca sa fie mai colorat, traseul este presarat cu flori, marcajul disparand de o bucata buna de vreme, ceea ce poate complica orientarea pe vreme de ceata.

13:30 – pauza de masa si de tur de orizont pe Varful Vartoapele la cota 1434 metri. Am facut 3 ore pana in varf, mers incet in special pe ultima jumatate de traseu.

Din varful Vartoapele (1.434 mdm, 1.421 dupa alta sursa) sau Vartopul sau Piatra Dragoslavelor, de langa imensa cruce metalica si de langa instalatia solara de aici conecatata la niste echipamente (nu stiu exact ce sunt) admiram, favorizati de vizibilitatea excelenta, urmatoarele:

Catre dreapta, adica inspre est, maretia Postavarului, Bucegilor in jumatatea stanga a cadrului si zona centrala, cea mai inalta a muntilor Leaota. Cel mai stanga recunoastem negresit Vf. Postavarul (1.799). Din Bucegii inzapeziti distingem Vf. Bucsoiu (2.492), Vf. Omu (2.507) cu stanca de langa cabana din varf, si catre dreapta apoi usor mai in dreapta si usor mai in fata Coltii Obarsiei (2.480), din nou pe linia de fundal Costila (2.498) si Caraimanul (2.384). Mai in est avem Muntii Leaota, chiar in centrul cadrului fiind Vf. Leaota (2.133) si mai la dreapta lui Vf. Cioara (1.858).

Intoarcem privirea in partea opusa, catre stanga, catre vest peste valea Dambovitei, aflat jos la poale. Aici avem in fata de la stanga la dreapta varfuri din Muntii Iezer, intre care pe cei mai inalti: Iezeru Mic (2.409), Iezeru Mare (2.463), Rosu (2.469, cel mai), Batrana (2.341), Papusa (2.393, mai proeminent). Mai in dreapta inconfundabila si maiestuaoasa creasta a Pietrei Craiului, cu Vf. La Om (2.238, cam la 1/3 de extremitatea dinspre noi), Piatra Mica, apoi Magura Zarnestilor, iar pe fundal, conica si impadurita Mugura Codlei.

Ei, asa da! Ce minunatie! 😊 Magnifica privelistea de pe Piatra Dragoslavelor. Si daca ma gandesc ca pana de curand habar nu aveam de acest loc. Imi pare bine ca am poposit ca. 1 ora pe varf, pentru ca am avut ce vedea.

14:30 – E timpul sa incepem coborirea. Traseul nostru in bucla, continua pe aceeasi directie pe care am venit. Semne de marcaj, mai rarut, nu deloc, dar greu de dibuit, mai ales ca de aici culmea parca se lateste si poteca nu e clara, ba chiar trebuie sa nu ratezi locul unde cotesti in cateva minute stanga in padure. Se coboara accentuat, dar fara sa fie dificil. Atentie la poteca in continuare destul de incerta. Din nou sumedenie de flori de primavara ne bucura ochii.

14:50 – Poteca noastra triunghi albastru intalneste marcajul punct albastru pe care vom continua coborirea via Fundul Neagului catre Dragoslavele. De aici pana la masini ar trebui sa mai fie vrei 2 ore.

Atentie, daca faceti traseul invers decat descris, exista niste sageti pe copaci care te pun pe directia corecta in aceasta ramificatie.

Incepe sa miroasa a usturoi. Traversam o zona impanzita cu leurda (usturoi salbatic, care este comestibil).

leurda

15:05 – apare in fata noastra poiana intinsa din Fundul Neagului, in care coboram ca intr-o sa si unde intalnim un cioban care isi cauta vacile, omul venind motorizat cu un tractoras pe cat de mic pe atat de puternic, aveam sa ne convingem ulterior dupa traseul pe care l-a urmat sa ajunga aici.

In mijlocul poienii trebuie schimbata directia catre stanga cu ca. 90 de grade, catre o vale care se vede mai jos. In vale, in partea ei superioara, in caz extrem se poate lua apa de la izvor, dar locul nu este amenajat. De aici drumul nostru va tine firul acestei vai pe un drum de tractor.

drumul pe care trebuie sa il prindem in vale

Aproape de finele traseului, se deschide alta poiana larga, unde se afla o casa parasita si de unde admiram din nou Piatra Dragoslavelor, de la poalele ei.

16:05 – ajungem sa inchidem bucla, ne reintalnim cu ambele marcaje pe care le-am vazut dimineata la pornirea in traseu.

16:30 – Dupa 2 ore de coborire, se termina superba drumetie din Muntii Leaota, la Piatra Dragoslavelor.

Mai 2021

Numai de bine! 😊