Iunie 2022
Schitul Pahomie – Saua Stevioara (1/3)
Caseta tehnica
Dificultate: greu
Durata / distanta: 3,5 -4 ore / 3,4 km
Marcaj: punct albastru
Surse apa: la Schitul Pahomie
Alt min: 830 mdm, la pornire
Alt max: 1790 mdm, la sosire
Elevatie: +960 m / – 0 m
Observatii: inaccesibil iarna
De incurajare
Greu, minunat, merita!
Accesul la Schitul Pahomie
Schitul Pahomie se gaseste in judetul Valcea, la 30 km de Ramnicu Valcea via DN64 si DJ654. Timp necesar 1 ora cu masina, pentru ca ultimii 12 km sunt de drum forestier, pe alocuri destul de rau. Dar cu atentie poatea ajunge orice tip de masina la aceasta destinatie. Din Bucuresti sunt 200 km, care se parcurg in 3 ore.
Se poate parca pe marginea drumului in zonele mai largi sau in zona cascadei dinaintea schitului, sursa buna de aprovizionare cu apa.
Un ranger ne-a intalni repede si am platit taxa de 5 lei pentru accesul in Parcul Natural Buila Vanturarita. Fie spus nu am vazut gunoaie pe traseu.
Urcarea
Am stabilit sa urcam pe traseul marcat cu punct albastru:
Schitul Pahomie (850 mdm) – Stana Stevioara – Saua Stevioara (1.790 mdm)
Ora 9:30 – start de la Schitul Pahomie pentru grupul nostru numeros de 16 amatori
La cateva sute de metri dupa schit un indicator vizbil marcheaza intrarea propriu-zisa in traseu. Am apreciat ca pe langa durata estimata de 4 ore, se mentioneaza ca este un traseu dificil, abrupt, interzis iarna,
Dupa numai cativa pasi ne impiedicam de un izvor captat, reminder de aprovizionare cu apa, mai ales ca eu pana in creasta nu am mai vazut, desi ar trebui sa mai fie o optiune pe langa o stana parasita.
Urcam destul de serios inca de la inceput, dar la racoarea padurii e o placere. Unii culeg ciuperci, altii plante medicinale, dar toti sufla mai greu si facem mai multe pauze de regrupare.
Ora 11:20 – Stana Stevioara
Aproape de cota 1.400 iesim din padure. In poiana larga ne apare constructia fostei stane Stevioara. De acum soarele ne va zambi direct sau reformular ne bate in cap. Palariile, bandanele isi indeplinesc rostul.
Ca de fiecare data ne bucuram de tot ce traieste in jurul nostru, pentru inceput gandaci si flori.
In vale, se vad cateva masini parcate intr-o poiana. Am urcat ceva! Catre dreapta apare inconfunadbil Vf. Ciuha Mare din Muntii Cozia, pe care il recunoastem dupa antena din varf.
Vede si culmi din termintia Muntilor Capatanii dinspre Olanesti. Si hectare intinse de padure la poalele muntilor pana hat in zare in Subcarpati.
Panta creste din nou, dar faptul ca vedem in dreapta maretia Vf. Vanturarita Mare ne da putere sa ne apropiem fie si cu pasi mici de el.
Marcajul trebuie urmarit cu mare atentie. In curand arata de parca am fi ajuns in creasta.
Partial adevarat! In fata stanga ni se arata si Vf. Buila, a doua tinta a excursiei. Mai avem putin pana in saua dintre cele doua varfuri amintite, fanioanele acestui masiv.
Chiar a fost un urcus sustinut de 1.000 metri diferenta de nivel, traseu pe care multi prefera sa il coboare.
Este evident ca in fata noastra trebuie sa apara Saua Stevioara, care marcgheaza si intersectia cu traseul de creasta. Intrucat terenul a devenit si plata si harta mapy ne-a incurajat, am scurtat putin traseul cotind dreapta fata pentru a ajunge in banda rosie , marcajul clasic de creasta.
Ora 12:30 – Suntem in creasta. Am mers foarte bine dupa stana. 3 ore in loc de 4 cat scria pe indicatorul de jos.
Continua aici
Saua Stevioara – Vf. Vanturarita Mare – Vf. Buila – Curmatura Builei (2/3)