Amfiteatrul Transilvania

Plimbare la poalele Bucegilor

  • Ati auzit de Amfiteatrul Transilvania? Suna interesant, nu-i asa?
  • Nici eu!

Pana mai deunaziโ€ฆ.

Unde este?

Amfiteatrul Transilvania se gaseste pe o culme domoala din terminatiile Muntilor Bucegi, intre Simon si Moieciu de Sus.

  • Se poate ajunge cu masina la Amfiteatrul Transilvania?
  • Pana foarte aproape, dar e pacat sa o chinuiti. Pe masina! ๐Ÿ™‚
  • Se poate ajunge cu bicla?
  • Da, desigur, chiar recomandat, pentru mountain biker-i.
  • Dar pe jos?
  • Mai intrebati?

Cum am ajuns acolo si cum am coborit de acolo?

Am bagat niste km cu masina pana in Moieciu de Sus. Am parcat in intersectia de la confluenta Vailor Bangaleasa si Popii, la singura intersectie in “”y”” din localitate.

In ultimii ani, in zona Moieciu de Sus au aparut cateva trasee amenajate, marcate cu omuleti colorati, adica diferit fata de cele clasice, care sunt si omologate . Bravo pentru acest proiect! Sunt vreo 9 trasee daca imi amintesc bine de pe o harta afisata in Moieciu.

Toate aceste trasee de drumetie sunt usoare si scurtute. Sunt si cicloturistice in acelasi timp.

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 2 ore / 4 km

Marcaj: omulet portocaliu

Surse apa: nu sunt

Alt min: 890 mdm, la sosire

Alt max: 1190 mdm

Elevatie: +270 m / -340 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

Traseul nostru incepe de la cota 950 mdm traversand podul de piatra peste raul Bangaleasa din intersectia amintita, dar nu cel rutier, ci cel de langa.

start traseu, acest pod trebuie traversat

De aici se formeaza un drum ascendent de caruta pe un teren de pamant, destul de noroios cand ploua sau imediat dupa.

ulita usor noroioasa a satului

Trecem printre terenurile ingradite ale localnicilor. Asta ne da posibilitatea sa intalnim animale de curte: caini, vaci.

Cu cat urcam, vedem mai multe bordeie, cum se numesc in zona casele provizorii unde raman oamenii dupa o zi de munca la camp, de ex de cosit.

bordei

Este o zi splendida, insorita. Culmile si padurile inca preponderent verzi dau cateva semne de toamna.

casele din Moieciu se vad tot mai mici

Satul se asterne cat ai clipi la picioarele noastre, la fel si valea serpuita a Bangalesei insotita de limba de asfalt. O gargarita traverseaza pe jos poteca de pamant.

gargarita traverseaza un drum accidentat!

La un moment dat poteca se bifurca si am luat-o cas, ratacind pe cea mai banala poteca! Trebuia sa urmam varianta de mai jos care traversa pe curba de nivel o vaiuga plina de gunoaie.

Gunoaie, cat carul! Mare pacat! In aceasta prima parte am urmat omuletul portocaliu si omuletul rosu.

marcajul atipic

Iesim deasupra nivelului padurii mixte mai repede decat ne-am imaginat. Pamantul gras este plin de ciuperci, care mai comestibile, care mai putin. Dupa o ora de mers si cules si admirat, eram deja sus, la cota 1.199 mdm, inaltimea maxima a turei noastre.

De aici, la numai o azvarlitura de bat, pe o pasune cu priveliste larga catre magurile din jur, se gaseste Amfiteatrul Transilvania. Asa se numeste locul! Este alcatuit dintr-un cerc larg cu raza de cativa metri format din busteni. In centrul cercului, sunt alti 2 busteni suprapusi inconjurati de un cerc mic strans in jurul lor. Si o placa explicativa, ca suntem la locul numit atat de tentant, dar fara nicio logica sau legatura cu sensul cuvantului amfiteatru.

In zare se vad niste constructii cu acoperis verde, niste drumuri de pamant, nori de praf si zeci de masini.

Mi-am amintit de tabloul hidos de la Susai. Trecem cu privirea peste dovezile civilizatiei care lasa urme de “necivilizatie” si admiram in plan indepartat creasta Pietrei Craiului la poalele careia sunt insirate casele rasfirate din localitatile Magura si Pestera.

Vedere spre Muntii Piatra Craiului

Am intrat intr-o zona prea populata pe langa “cabanoaiele” astea, unde se poate si manca.

Noi le-am depasit si am continuat dupa indicatiile hartii online spre directia satului Cheia aflat intre Moieciu de Sus si cel de Jos. Poteca este la inceput larga si buna de se poate merge cu masina pe ea, apoi cobora pe omuletul portocaliu si se mai ingusteaza.

Grupul nostru numeros si frumos cu reprezentanti de la 1 la 76 de ani, din care fac parte multi copii veseli, care se bucura de o alergatura si joaca in natura, se rasfira tot mai mult. Facem o regrupare pentru ca urma sa parasim drumul de culme si sa prindem o poteca secundara nemarcata care sa ne coboare la sosea. De bine ce ne-am uitat pe harti si tot am ratat la prima incercare ramificatia (sunt 2 variante pe care sepoate cobori, care se reintalnesc).

Coborirea a fost putin mai accentuata, dar fara a fi dificila. A fost o provocare nu numai sa prindem poteca dar si sa nu o parasim. Ultima panta inierbata ne-a scos in spatele curtii unei pensiuni din proximitatea ramificatiei catre cele 2 complexuri Cheile Gradistei, in satul Cheia.

A fost cea mai scurta drumetie de cand am reluat programul montan acum 4 ani, dar in care am descoperit lucruri si locuri noi.

Bucurati-va de privelistile montane….

Numai bine si plimbari frumoase tuturor!

2020

Cab. Diham โ€“ V. Leucii – Predeal

Cab. Diham (1320) – Saua Baiului (1463) โ€“ V. Iadului โ€“ V. Leuca – Gara Predeal (1050)

Am urcat pe Azuga – Saua Grecului – Diham si am coborit pe V. Leucii

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 3 ore / 9 km

Marcaj: triunghi rosu

Surse apa: intre Saua Baiului si Cab. Diham, V. Iadului, V. Leuca

Alt min: 1000 mdm, la Predeal

Alt max: 1400 mdm, in Saua Baiului

Elevatie: +120 m / -400 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

Experienta noastra

14:00 โ€“ Ridicam ancora din poiana de langa

Pana in Saua Baiului am urmat acelasi drum ca la dus (30 min), m-am reaprovizionat cu apa apoi am mers pe cele 3 marcaje comune pana dupa gardul proprietatii de care am relatat in prima parte.

14:30 โ€“ ramificatie importanta, fara indicator de semnalizare! Facem, 90 grade stanga fata de cum am venit chiar pe langa imprejmuirea proprietatii si undeva mai jos zarim la marginea padurii primul marcaj triunghi rosu.

Dupa ce ajungem la primul copac cu marcaj, il vedem si pe al doilea si tot asa. Poteca nu e foarte clara. Ba chiar ne orientam putin pentru ca marcajul ne baga intr-un hatis greu de patruns. In curand ne aflam pe malul drept al Vaii Iadului. Imi imaginez ca si mai complicata este orientarea pe invers, cand urci din vale in sa, caci nici acolo nu este evidentiata schimbarea de directie unde parasesti valea pentru a urca pieptis.

Vom continua in coborire continua tot mai domoala cu cat scade altitudinea si cu cat ne apropiem de firul vaii. Iadul curge repede in mici cascade, strange un afluent mic de pe stanga, …. tot la vale, tot la vale pana intram intr-o zona mai mocirloasa.

V. Iadului

Tot mai multe flori de munte ne incanta dar nu le culegem caci stim ca viata lor e acolo cu radacinutele in pamant.

Pe V. Iadului aproape de a se varsa in V. Leucii este un mic baraj si o constructie parasita.

15:15 โ€“ ajungem la varsarea Iadului in V. Leucii.

Confluenta V. Iadului cu V. Leucii

Dupa un pod aproape distrus, incepe un drum forestier larg si aproape drept dar peste care am gasit multe trunchiuri prabusite de copaci. Lasam muntele tot mai in spate si simtim ca ne apropiem de โ€œcivilizatieโ€ caci se aud deja masini si trenuri.

16:05 โ€“ Intalnim marcajul banda albastra, cel de care am amintit la un moment pe traseul de urcare. Suntem la iesirea din unitatile militare de vanatori de munte, unde ne intampina mai multi caini de paza, iar dintr-un tufis un โ€ฆ tanc.

16:15 โ€“ Iesim la sosea, la DN73A Predeal โ€“ Paraul Rece. In apropiere este intersectia cu DN1. Din pacate si aici in sosea lipsesc marcajele care sa indice ca este un capat de traseu pentru cei ce vor sa porneasca din acest punct.

Ne luam la revedere de la Muntii Bucegi pana data viitoare.

Muntii Bucegi

Ne indreptam prin zgomotul masinilor si noxele acestora pana la frumoasa constructie a garii din Predeal.

Trenul. La intors am optat pt IR 1746, plecare 17:43 (5 minute intarziere) din Predeal, sosire in Bucuresti Nord 19:41 (5 minute intarziere). Pret bilet cu loc la clasa a 2-a: 39,50 RON. Conditii bune in tren.

Numai de bine! ๐Ÿ˜Š

Mai 2021

Azuga โ€“ Saua Grecului – Cab. Diham

Gara Azuga (930) โ€“ V sau Culmea Grecului – Saua Grecului (sau Vf. Grecului, pt cine vrea, 1432) โ€“ Vf. Leuca Mica (1448) – Saua Baiului (1363) โ€“ Cab. Diham (sau La Mama Oara, 1320)

Superba ciuta de pe Grecului si drumetia de voie de la poalele Bucegilor

Caseta tehnica

Dificultate: usor / mediu

Durata / distanta: 3 ore / 7 km

Marcaj: triunghi galben

Surse apa: V. Grecului si intre Saua Baiului si Cab. Diham

Alt min: 940 mdm, la Azuga

Alt max: 1440 mdm, Vf. Leuca Mica

Elevatie: +540 m / -160 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

Acces

Pentru ca la intoarcerea din tura precedenta am comis-o pentru prima data in viata mea si am ramas fara permisul de conducere pentru viteza, iata ca am fost nevoit sa aleg o destinatie de 1 zi unde se ajunge lesne cu trenul.

Asa am pornit intr-o tura โ€de primavaraโ€ in Muntii Bucegi. Pentru a avea totusi un element de noutate, am cautat si sa abordez poteci inca (partial) nebatute de mine.

Trenul. La dus am optat pentru IR 1586, plecare 8:11 din Bucuresti Nord, sosire 9:52 in Azuga (a avut 15 minute intarziere). Pret bilet cu loc la clasa a 2-a: 39,50 RON. Conditii bune in tren.

Experienta noastra

10:05 โ€“ pozam gara Azuga si in spatele ei culmea Grecului cea catre care ne vom indrepta si noi, insemnand de data aceasta eu si tata (77).

Gara Azuga

Intrucat nu exista un indicator chiar in gara, este important sa porniti pe drumul paralel cu calea ferata pe directia catre Brasov si in curand veti gasi primul indicator cu explicatii detaliate si cu marcajul triunghi galben, calauza noastra in prima parte a traseului: Gara Azuga (930) โ€“ V sau Culmea Grecului – Saua Grecului (sau Vf. Grecului, pt cine vrea, 1432) โ€“ Vf. Leuca Mica (1448) – Saua Baiului (1363) โ€“ Cab. Diham (sau La Mama Oara, 1320)

In alte surse decat in imaginea alaturata, se mentioneaza durata de 3 ore, care este mai aproape de realitate, nu ca nu s-ar putea parcurge traseul in 2 ore, dar asta poate de catre cei cu pasul iute si pe poteca neacoperita de zapada sau gheata. Dificultatea mai degraba medie sau fie usoara / medie.

10:20 – Drumul mai continua putin intre raul Prahova si calea ferata, si in curand traversam Prahova pe un pod aproape distrus in dreptul confluentei cu paraul Grecului, afluent de dreapta, asa ca noi cotim in stanga. Aici intalnim insa o estimare mai realista a timpului de parcurs. ๐Ÿ˜Š

Am cam lalait-o, hai la drum! Pe harta / aplicatia Muntii Nostri veti gasi 2 trasee marcate triunghi galben care merg oarecum in paralel, unul pe vale, altul mai pe โ€œdealโ€. In teren exista numai a doua varianta. Oricum am fi optat pentru aceasta. Exista sageata vizibila pe copaci si poteca cat un drum forestier care schimba brusc directia catre dreapta si incepe sa urce. Inclinatia pantei este taiata de serpentinele potecii. Exista si numeroase scurtaturi, pentru cei ce vor sa abordeze traseul mai pieptis.

Mai facem mici popasuri sa ne tragem sufletul, iar aceasta ocazie ne scoate in perimetrul vizual o minunatie de ciuta. Surprinzator, ciuta a ramas pe loc desi ne-a vazut. Ne fixam cu privirile noi si ciuta. Sa fi fost la vreo 30 metri distanta.

Ciuta surprinsa de prezenta noastra

Prima parte a urcusului este mai solicitanta, apoi panta se mai imblanzeste, mai apar si luminisuri si cadre faine de filmat, cum am fi …. Acele Morarului

Coltii (Acele) Morarului

Pozam si o scara naturala din iasca crescuta pe un fag inalt si drept.

Iasca crsecuta ca o scara pe trunchiul copacului

Suntem pe o cale de acces catre Diham mai putin umblata, ceea ce m-a facut sa fluier mult pe traseu. ๐Ÿ˜Š. O padure frumoasa cu cateva palcuri de floricele de nu ma uita prin locurile putin mai luminate si o poteca asa cum ne-am dorit.

12:05 โ€“ Ajungem pe culme si intalnim marcajul banda albastra care vine din Predeal de langa unitatea de vanatori de munte via Vf. Leuca Mare.

12:30 – Imediat iesim deasupra limitei padurii in Saua Grecului. Spre est se vad Muntii Baiului in directia opusa sensului din care am urcat, spre vest Vf. Grecului (1423) in stanga potecii (se poate urca pe el pentru o panorama si mai buna, dar eu va propun urmatorul varf), si in fata o parte din abruptul prahovean al Bucegilor. O panorama gasiti in filmarea atasata.

Vedere din Saua Grecului spre Baiului si abruptul Bucegilor

Poteca continua pe curba de nivel din dreapta varfului. Apar in campul vizual din dreapta Magura Codlei si Postavarul.

Vedere de pe Grecului spre Postavaru si Magura Codlei

12:30 โ€“ Dupa ce urmam culmea foarte usor ascendenta, mai intram putin in padure si iata ca iesim in alt gol alpin inaintea Vf. Leuca Mica (1446), punctul de maxima altitudine al turei noastre. Poteca marcata ocoleste varful pe curba de nivel prin stanga. Eu am urcat pe varf pentru a imi oferi panorama care cuprinde acum si Masivul Piatra Mare. Raman in vizor Baiului si maretia abruptului Bucegilor. Avem la numaratoare toate varfurile extremitatii estice a masivului: Furnica, Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraimanul, Costila, Morarul cu ai sai Colti si Bucsoiul, care vrea sa ascunda cu inaltimea sa Vf. Omu (2505 m), cel mai inalt din Muntii Bucegi.

Poteca marcata si cea nemarcata se reintalnesc de partea cealalta a varfului Leuca Mica in apropierea unei proprietati din Saua Baiului. Acest loc de langa gardul vilei trebuie retinut caci acesta va fi un reper important la coborire. Ocolim proprietatea pe poteca marcata prin stanga (aici avem deja 3 marcaje, s-a adaugat triunghiul rosu). Ne indreptam catre cele 2 antene aflate in poiana larga si umeda care se deschide (marcajele de traversare a poienii lipsesc).

13:10 โ€“ Suntem la o importanta intersectie de traseu in Saua Baiului.

Saua Baiului

Din stanga vine poteca ce urca din Busteni via Poiana Izvoarelor, iar din dreapta drumul forestier circulabil cu grija cu masinile putin mai inalte, care porneste din DN73A via Cab. Steaua (Forban) si continua impreuna cu traseul nostru spre Diham. Indicatorul ne arata inca 30 minute.

De cand am inceput urcusul si pana aici nu am avut sursa de apa. Drumul pana la Cab. Diham este unul de voie. De acum traseul e bine populat cu turisti, inclusiv copii. Pe dreapta depasim o constructie in paragina si apoi o stana. In covoarele de iarba apar tot mai multe branduse mov, iar din stanga coboara in trepte 2 paraie cu debit spumos, posibile surse de apa la nevoie.

11:35 โ€“ ne oprim pe o pasune la 5 minute inaintea Cab. Diham.

Cabana Diham

Luam pauza de masa alatura de un caine de stana. Admiram inca o data Bucegii, extremitatea Pietrei Craiului, Depresiunea Rasnovului, Magura Codlei, Postavaru si Piatra Mare,

Coboara pe aici pe traseul Diham – V. Leucii – Predeal

Numai de bine! ๐Ÿ˜Š

Mai 2021

Saua Malaesti – V. Gaura – La Polite – Bran

Continuare de aici de la traseul Bran – Clincea – Saua Hornurilor.

Saua Hornurilor Malaesti (ca. 2330 mdm) – V. Gaura โ€“ Cascada Moara Dracului โ€“ Poiana Gaura โ€“ Saua La Polit(i)e – Bran Poarta (916 mdm)

Caseta tehnica

Dificultate: greu

Durata / distanta: 5 ore / 10 km

Marcaj: cruce rosie

Surse apa: incepand de la Cascada Moara Dracului

Alt min: 940 mdm, la Poarta

Alt max: 2300 mdm, in Saua Malaesti

Elevatie: +180 m / -1540 m

Observatii: interzis iarna, cateva portiuni mici cu cabluri

Descrierea traseului
13:30 Urcasem pe Clincea pana Saua Hornurilor in 6 h 20 min si nu intelegeam de ce pe indicatorul din sa erau alocate coboririi pe V. Gaura 6 h 30 min. Mai mult ca la urcare? Da, parea putin mai lung, ceea ce nici macar nu s-a adeverit. Si totusi unde e enigma? Cititi si veti afla. Eu speram sa biruim in 5 ore, cu o pauza de masa si poate un ritm mai lent pe final, hai fie 5,5 ore, hai si 6 dar deja mi se parea mult. Si ne fixam pentru restul zilei pe marcajul cruce rosie.

Indicatoarele din Saua Malaesti

Admiram urcusul lin pe coama muntelui catre Vf. Omu, in continuarea directiei pe care am venit, pe care nu il vom urma. Ne mai “zoom-am” privirea pe fanta ingusta a Hornurului Mare al Malaestilor si razbim pana in caldarea glaciara a Malaestilor, caci prea sunt din povesti, mai ales ca nu stiu cand voi reveni prin acest loc drag mie si special.

Ne-am bucurat de vremea excelenta, “peste” previziunile meteo cu probabilitate mare de 2 ploi serioase. Era clar ca lumina zilei, incepeam sa coborim in caldarea superioara a Vaii Gaura, strajuita in stanga de Muntele Doamnele si in dreapta de Muntele Scara.
Prima caldare este adanca, se coboara abrupt. In mijlocul caldarii, dar nu in traseu, este o stana activa.

Caldarea superioara a V. Gaura si stana

13:45 Suntem deja in prima caldare. Ca in orice succesiune de caldari glaciare, mergi o portiune pe drept, in cazul de fata prin iarba, pe poteca, apoi mai cobori un prag si iar drept pe fundul caldarii si tot asa. Pragurile intre primele 3 caldari au fost mici. Noi aveam in plan sa facem pauza acolo unde vom gasi apa. Firul vaii Gaura era sec pe sectorul superior, probabil numai in perioada de topire a zapezilor este activ.

14:30 Avansam, coboram, dar apa ioc. Sa facem pauza de masa fara apa de izvor? Hai totusi sa mai mergem. Flancurile caldarilor devin mai stancoase si intram in sectorul de jnepenis.

14:45 Ajungem la un prim prag mai abrupt, unde niste lanturi bine fixate ne-ar fi usurat coborirea, aviz salvamontistilor ramasi in ofsaid la aceasta faza.

Mai si zambiti! ๐Ÿ˜Š

15:00 Testul de miss sau trece / nu trece. Poteca se strecoara printer 2 stanci mai inalte ca omul foarte apropiata una de alta prin care cei ce au burta vor fi usor provocati de aceasta proba. ๐Ÿ˜Š Nu eu!

15:05 Asta nu e decat inceputul celor 3 pasaje dificile de traversat. Coborim foarte abrupt, facem ceea ce se numeste o descatarare. Pasajele cu pricina au montate cabluri din otel, dar insuficiente pentru a permite trecerea usoara a acestei rupturi de panta. Cu grija, emotie, ba si pe fund depasim acest examen.

15:30 La un moment dat cand m-am aplecat sa fac un pas mai mare, mi-a cazut sticla din rucsac. Pro_eco cum sunt, m-am uitat dupa ea sa vad cum o pot recupera, desi o luase acana fata de poteca, intr-un mic hau stancos din albie. Am realizat ca pot cobori pana la ea sa nu las gunoiul acolo, si โ€ฆ unde credeti ca se rostogolise si se oprise? Intr-un mic ochi de apa. Da, apa! ๐Ÿ˜Š Am umplut o sticla si am revenit in poteca, avand de acum un semn clar ca vom gasi cat de curand un loc cu apa sau chiar cu izvor unde sa poposim.
Si deodata vedem apa si in stanga si in dreapta. Si multa! In stanga un izvor cu debit mare sub o stanca uriasa, in dreapta cobora in trepte ditamai paraul grabit, care spalase mai bine ca masina de spalat calcarele pe care curgea albindu-le. Acest din urma parau intersecta chiar poteca, asa ca am facut oprire langa el alimentand dintr-o cascaduta cu apa rece. Am facut si o pauza, am si mancat 2 sandwich-uri, 2 ciocolate si hai sa mai mergem caci mai avem destul.

V. Gaura, de acum activa, era plina de copaci adusi de viituri. Am travesrat de cateva ori firul apei, am pozat un mini-canion,

dar cert era ca โ€ฆ ritmul de mers incepea sa scada, companionul meu din aceasta tura, rarind pasul si cum ritmul grupului este ritmul celui mai lent participant, a trebuit sa setam de acum o viteza de deplasare foarte slow chiar si fata de cea de la โ€ฆ urcare.

16:10 Ajungem la marcajul care indica la 5 minute in dreapta obiectivul principal de pe V. Gaura, Cascada Moara Dracului, dar si (inca) 4,5 ore pana in Bran. Asa mult? Hai scadem 1 ora ca masina era parcata la bariera de pe V. Poarta. Dar tot parca prea multโ€ฆ Haideti sa ne incarcam pozitiv privind cascada.

De aici dificultate traseului este redusa, se coboara prin padure destul de lin, pana laโ€ฆ.

16:30 Poiana Gaura. Aici o poteca se bifurca catre stanga in urcus si duce in Poiana Gutanu, a noastra traverseaza V. Gaura si pe malul celalalt se bifurca in triunghi galben catre Bran prin Simon 4 ore, respectiv cruce rosie Bran prin Saua La Polite tot 4 ore (3 pana la masina).

Poteca noastra intra in padure si incepe sa urce. Atentie la marcaj pentru ca la un moment dat un drum mai lat coteste usor stanga, dar nu e cel corect, caci al nostru trebuie sa โ€ฆ mai urce.

17:30 Saua La Polit(i)e. Am vazut ambele denumiri in diferite documentatii, Polite si Politie. Eu cred ca originala e cea cu โ€œโ€politieโ€โ€ pentru ca in munti au fost multe puncte de frontiera. Aici am asteptat mai mult sa vina fratele meu (cel cu care am fost in aceasta tura) care era epuizat si trebuia fara voia lui sa suporte deja dureri la fiecare pas. Asa ca din acest punct nu au mai fost relevanti timpii parcursi Pe indicator mai figurau 3,5 ore pana in Bran, deci 2,5 pana la masina), scopul era sa ajungem pas cu pas incetistor incetisor pana la masina. In sa, chiar la capatul urcusului este o poiana care deschide zari catre muntii din jur.

De acum chiar urma sa avem numai de coborit. ๐Ÿ˜Š Poteca dintre molizi devine tot mai lata, dar si tot mai des barat de copaci cazuti. Frate-meu a spus multe de salvamontisti pe acest traseuโ€ฆ. โ˜น Am cules din nou zmeura, am fluierat din fluier sa nu ne intalnim pe โ€œโ€piata liberaโ€โ€ cu ursul

si uite asa ne-am trezit ca drumul s-a transformat intr-un drum de caruta, destul de sapat de ultimele ploi.

19:30 Ajungem la intersectia cu triunghi galben care a coborit din creasta pe Ciubotea printre drumul pe care am urcat via Clincea sic el pe care am coborit via V. Gaura. Aici este Valea Poarta insotita de un drum forestier foarte bun, care in amonte duce catre Refugiul Ciubotea, noi insa aveam sa mergem โ€ฆ la vale.

20:05 Circa 2 km am urmat drumul forestier, am ajuns la bariera de la capatul lui, unde dupa 100 de metri am gasit masina pe locul unde o lasasem la ora 7 dimineata.

In concluzie, coborirea pe V. Gaura a fost mai provocatoare si mai de durata decat am crezut.
Overall, am avut o zi minunata, pentru mine a reprezentat โ€œโ€ultima practicaโ€โ€ inainte de parcurge Creasta Fagarasului. A fost un antrenament foarte potrivit pentru ca a fost atat un traseu de anduranta 13 ore (timp efectiv vreo 9 ore), cat si unul cu diferenta de nivel de peste 3000 de metri cumulat si nu au lipsit pasajele dificile, abrupte precum Hornul Tiganesti pe urcare sau obstacolele de descatarare de pe V. Gaura la coborire. Vremea a fost de nota 10, si chiar daca am scos haina de ploaie in Poiana Gaura, in numai cateva minute am strans-o la loc.

Recomand acet traseu partea 1 si partea a 2-a celor care au conditie fizica buna si stiu ce inseamna un traseu de acest gen. Evident ca unii cu multa experienta vor spune: daca asta a fost traseu dificil, atunci cum vei numi Custura Saratii din Fagaras?

Returul catre casa pe aceeasi ruta, cu exceptia, sectorului Ploiesti โ€“ Bucuresti, pe care l-am urmat pe A3. Calatoria a durat aproape 4 ore, de la ora 20:10 la 24:00, a fost crunt pe Valea Prahovei.

Va urez drumetii minunate

Iulie 2021

Bran – Clincea – Vf. Scara – Saua Malaesti

Pornit la 4:20 pe ruta – Bucuresti – DN1 – Ploiesti – Predeal – DN73A – Rasnov – DN73 – Bran, apoi pe Valea Poarta, bucata prost asfaltata, dar care merita parcursa ca sa scutiti 1 ora de mers pe jos. Am ajuns in 2:45 ore.

Intr-o zi de weekend am parcurs traseul circuit Bran Poarta – Clincea – Saua Malaesti – V. Gaura – Bran Poarta, pe care il redau aici in 2 episoade, caci poate fi spart in doua si combinat cu multe alte variante de traseu. El poate fi parcurs mult mai lejer in 2 zile cu inoptare la Ref. Tiganesti, Cab. Malaesti sau Cab. Omu, in apropiere. Eu am tinut sa il “duc” dintr-o bucata pentru ca l-am considerat un antrenament bun, hard, pentru tura de Fagaras care se apropie. ๐Ÿ˜Š

Partea 1 prezinta traseul:
Bran Poarta (916 mdm) – Salvamont Bran / Stana Clincea (917) / Partia Zanoaga โ€“ Poiana Clincea โ€“ La Stanci โ€“ Muntele Tiganesti (2214 in varf) โ€“ Saua si Refugiul Tiganesti (2195 / 2178) โ€“ Turnurile Tiganesti – Vf. Scara (2422 mdm) โ€“ Arcada din V. Gaura โ€“ Saua Hornurilor Malaesti (ca. 2330 mdm)

Caseta tehnica

Dificultate: greu

Durata / distanta: 6 ore / 10 km

Marcaj: banda rosie

Surse apa: ptul 2 de pe harta (singura)

Alt min: 930 mdm, la Poarta

Alt max: 2410 mdm, in Vf. Scara

Elevatie: +1470 m / -110 m

Observatii: Hornul Tiganesti – dificil, interzis iarna

Descrierea traseului
7:10 Cu bagajul de o zi, adica rucsacul mic, in spate, cu o toala de ploaie (prognoza era cu 2 ploi dupa amiaza, oricum geaca de ploaie trebuie), cu ciorapi si un tricou de schimb, cu putina mancarica anume 2 sandwichuri, niste batoane energizante si un lichid energizant, am purces la drum.
Am citit indicatoarele, m-am setat psihic pentru 7 ore de urcare si am pornit pe banda rosie.

Indicatoarele de la punctul de pornire

Imediat dupa ramificatie, incepem sa urcam, trecem pe langa Salvamont Bran si avem parte de niste hau hau hau din partea cainilor de la stana Clincea, inhalam miros de lapte proapsat si alte branzeturi,

dar ne vedem de drum catre dreapta pe langa o constructie mare lasata in paragina catre partia Zanoaga (Bran). Drumul lat trece printr-o poarta din lemn, tip maramuresean, de unde continua pe langa partie in urcus destul de pronuntat, pe dreapta partiei (in sensul ei de coborire).

Partia Zanoaga din Bran

In zare vedem creasta inalta a Bucegilor catre care ne indreptam, inapoi se vede creasta Pietrei Craiului, mai urcam, ๐Ÿ˜Š si in 10 -15 minute intram in padure.
Poteca e foarte clar conturata in padurea de molid si mai poarta unele urme ale ploilor de vara din ultimele zile. De altfel pe traseu vom intalni si copaci prabusiti peste poteca, semn ca Salvamontul din zona nu a facut tot ce se cuvenea in aceasta privinta. Cateva fructe de zmeura ne alinta papilele gustative in aceasta dimineata devreme.

Recomand alimentarea cu apa de izvor din acest segment de traseu caci mai sus s-ar putea sa nu mai gasiti, (ptul 2 pe harta), iar dupa ce iesiti din padure, chiar trebuie sa va bazati numai pe rezervele de apa de la purtator.
8:30 – Intalnim traseul marcat punct albastru care va dubla marcajul nostru pentru putin timp intre cele doua curbe ale S-ului pe care il urmam. Pe harta am observat cateva scurtaturi, care in teren nu erau evidente.
Flori fericite ude inca de roua diminetii ne roaga sa le pozam.

Poteca se ingusteaza si ramane de latimea unei persoane, ba chiar โ€inotamโ€ printre plante destul de inalte, racorindu-ne la picioare. Pe alocuri urcusul devine mai pronuntat.
10:15 โ€“ Padurea de molizi face loc unei poieni largi, Poiana Clincea, la a carei intrare pe dreapta ne saluta Sfinxul Clincii, mai putin vestit de fel, dar superb. Palcuri de clopotei isi misca in bataua vantului capsoarele firave.

Panta ascendenta a potecii se pastreaza si in poiana. Cadrul larg ne aminteste de prognoza meteo, dar oare chiar sa ne ude inainte de pranz?

Suntem pe Muntele Tiganesti, al carui varf masoara 2.214 m altitudine. Noi vom lasa varful in stanga noastra, desi exista si o poteca alternativa nemarcata care tine matematic creasta. De mai multe ori ne intoarcem privirea catre vale si admiram localitatile Bran, in prim plan, si Zarnesti, pe fundal, la poalele Pietrei Craiului, care intre timp este innegurata. Mai localizam Moeciu, Pestera, Magura.

Dupa un pasaj cu jnepeni pitici, iesim la gol alpin. Pe o stanca proeminenta vedem un om. Este un cioban, cocotat pe imensul pietroi sa-si supravegheze turma de oi ca dintr-un punct de observare.

10:50 โ€“ Trecem pe langa stanca uriasa nascuta din pasune ๐Ÿ˜Š cu pas mic printre oi, sa nu le deranjam prea mult si de fapt sa nu starnim cainii.

Mai incolo niste magari ne arata fundurile

Poteca creste lent in altitudine pe o curba de nivel usor ascendenta care iese in creasta dupa mai multe formatiuni stancoase aliniate ca degetele unei maini.

Urmam creasta pana la constructia semisferica cu palarie ๐Ÿ˜Š din drumul nostru. Este Refugiul Tiganesti, pe care il ochisem mai devreme, insa atunci ni s-a parut tare departe. Refugiul este in stare foarte buna si poate gazdui 20 persoane.

Refugiul Tiganesti

11:45 โ€“ Facem un popas, mai crantanim “niste energie” dintr-un baton, ๐Ÿ˜Š. Aici am intalnit mai multi turisti, vreo 10 โ€“ 15. Refugiul este construit in Saua Tiganesti la altitudinea de 2.178 m, conform unei informatii de pe usa acestuia. Indicatoarele spun ca am mai avea 1,5 ore pana in Saua Malaesti.
Din saua in care ne aflam (Tiganesti) se desprinde in coborire traseul banda galbena catre Cab. Malaesti via Lacul Tiganesti si caldarea Tiganesti, durata 2 ore.

Noi reluam tura, in urcus usor pe sub creasta, pe stanga acesteia.
In stanga admiram Caldarea glaciara a Tiganestilor cu 3 ochiuri mici de apa, cel mai mare fiind Lacul Tiganesti. Caldarea Tiganesti este flancata de Muchia Tiganesti si de Muchia Padina Crucii, dupa care se casca alta vale glaciara, cea spectaculoasa a Malaestilor, care de aici se intrevede, dar nu pana la baza ei.

In continuare, poteca banda rosie ne ofera un sector mai lipsit de efort, cu perspective minunate de pe brana ingusta pe unde se strecoara.

brana pe care o urmam

Hat in zare, o arcada in stanca, ea va deveni tot mai clara, cu cat ne apropiem de ea. Este Arcada din Gaura. La stanga ei identificam 3 din varfurile de top ale Bucegilor. Vf. Omu (2.505) flancat in stanga de Vf. Bucsoiu (2.492) si Vf. Bucura Dumbrava (2.503). Omu este inconfundabil datorita cabanei si statiei meteo de pe varf si a stancii langa care acestea stau.

Trecem pe langa o zona orizontala cu lanturi, de care nu ne folosim. Ne apropiem insa drept catre un imens perete de stanca si chiar ne intrebam pe unde s-o strecura poteca, caci haul era impresionant in stanga, iar in fata ne apropiam pare-se de un mare zid natural.

Intram in zona Turnurilor Tiganesti. Mai pozam o stanca sfinx si hopa iata poteca. Aceasta face brusc dreapta si urmeaza un horn foarte abrupt pana in culme. Ouch! Este o parte expusa, in care ne ajutam de mai multe lanturi montate solid in stanca, chiar daca unele par vechi. Este partea dificila a traseului si ne bucuram ca norul de ploaie ne-a evitat.

Zona este bine marcata.

13:00 – Sus in creasta, parfum, drum din nou ca-n palma. Imediat intesectam varianta care coboara pe Ciubotea catre Bran pe triunghi galben 6 ore. Daca ne-ar fi prins ploaia, am fi urmat-o. De mentionat ca ea se angajeaza relativ repede intr-o coborire foarte abrupta si dificila.
Ne vedem de drumul de creasta, prin pasunea alpina, pe banda rosie. De apreciat ca in aceasta zona sunt multi stalpi metalici de marcaj, de mare ajutor in caz de ceata.

13:07 โ€“ Suntem pe Varful Scara (2.422 m), in teren marcat in stanga potecii, pe harta MN marcat in dreapta acesteia (!). ๐Ÿ˜Š SI inca un paradox cand am iesit din horn in creasta altitudinea indicata de aplicatia MN arata o cota usor mai mare decat in Vf. Scara (!).

De pe Vf. Scara se vede poteca de creasta care tine partea dreapta a crestei, linia acesteia insirandu-se in zare pana la Vf. Omu (2.505 m).
13:20 โ€“ Coborim usor pana in Saua Hornurilor (Malaesti). Facem un tur de orizont pe cinste. Inainte spre Omu, inapoi spre Scara, la stanga in senzationalul Horn Mare al Malaestilor, la dreapta coborirea pe V. Gaura catre Bran, traseu marcat cu cruce rosie, pe care il vom urma chipurile pentru 6,5 ore conform indicatorului.

Indicatioarele din Saua Malaesti

Prin fanta Hornului Mare privim in Caldarea superioara a Malaestilor, care este magnifica.
Am urcat putin peste 6 ore de la locul unde am parcat masina, pe indicatorul din acel loc erau mentionate 7 ore pana la Omu, asta s-ar traduce cu 6,5 ore pana in Saua Hornurilor. Asa ca am mers bine. De mentionat ca daca am fi pornit din centrul orasului Bran am mai fi adaugat 1 ora de mers.

O tura su-per-ba! Si fara ploaie (inca!) Suntem la jumatatea traseului ๐Ÿ˜Š

Continuarea aici pe traseul Saua Malaesti – v Gaura – Bran

Iunie 2021