Muntii Baiului

Panorama de exceptie din creasta Baiului – urcarea

Telegondola Azuga (1520) – Culmea Urechea – Vf. Dutca (1715) – Saua Cazacu (1692) – Saua Baiutului (1750) – Saua Baiului (1770) – Vf. Baiul Mare (1895)

Cum de am ales acest traseu?

De mult aveam pe lista revenirea in Muntii Baiului, dar vara – deh! – aleg si eu trasee mai greute un pic. Sau mult mai greute. 😊 Mi-am propus sa las Creasta Muntilor Baiului pentru toamna / iarna. Si …. intr-o zo de noiembrie … mi-a venit iar cheful de munte. De fapt, cand nu am eu chef de munte?

Am studiat prognoza, se anunta vreme buna; mai apoi au “bagat” la prognoza si o usoara probabilitate de ploaie care m-a facut sa mut invitatia de sambata pe duminica, mai ales ca speram sa ajung … deasupra norilor. Prognoza arata ca duminica dimneata ar fi nori foarte josi, asa ca m-am riscat si am pornit. Riscat, pentru ca puteam sa dam de ceata toata ziua, dar asa am simtit eu momentul si l-am simtit bine, veti vedea / citi.

Acces

Acest traseu in bucla a presupus si o mica organizare. 3 drumeti (Costi, tata (77) si cu mine) fiind cu 2 masini am parcat una pe strada Piscul Cainelui din Sinaia, unde se termina asfaltul (la ora 8:30), alta in Azuga la cateva sute de metri de statia de jos a telegondolei (la ora 8:45), caci n-am vrut sa platim 20 lei la bariera care ne-a fi permis sa parcam la botul calului … pardon, al telegondolei.

Puncul de pornire in traseu este statia de sus a Telegondolei Azuga, pe care am gasit-o in functiune la 8:55. Am decartat 35 lei de caciula / de urcare.

Urcarea pe Vf. Baiul Mare

La coborirea din gondola nu mai stiu in ce ordine am facut “uau” si ne-am tras caciuli / bandane, geci pe noi. Iesisem deasupra norilor,

batea vantul si aveam ceva de facut aici inainte sa tropaim pe poteci. View-ul de la statia superioara a gondolei este magnific: Stand cu fata la directia de unde am urcat – la vale aveam Partia Sorica (de fapt sunt 2 partii una catre Azuga si una in valea opusa), in stanga poteca marcata triunghi albastru, care urca din Azuga (varianta recomandata cand nu merge gondola, caci pe partie urcusul e anevoios), jos la poale apareau prin ferestrele norilor albi case din Azuga, iar la orizont vedeam Vf. Postavaru si in dreapta lui Masivul Piatra Mare. Pana in Postavaru si Piatra Mare sunt Muntii Garbova (dupa unele documentatii parte a Baiului), dar acum erau in ceatza. Poza!

Ora 9:10 Gata de drum! Pe un gard citim 2 indicatoare. Unul ne informeaza despre traseul marcat cruce rosie care ne va insoti o bucata de drum ca mai apoi sa continue pe Orjogoaia spre Traisteni (5 ore). Celalalt ar fi al nostru catre Vf. Baiul Mare cu optiunile de coborire in Sinaia sau Posada. Marcajul omologat al traseului este banda rosie, duce la Posada, dar este aproape absent de pe traseu! Mai mult, atentie!, cineva a tinut sa fie mai destept decat trebuie si a vopsit pe indicatorul de aici peste marcajul oficial banda rosie pe cel cu cruce rosie.

Poteca se inscrie pe Culmea Urechea (al carui maxim de 1705 m il lasam in stanga) in urcus usor pe un drum de 4X4 trasat de cauciucuri in pajistea alpina a Baiului.

O caracteristica importanta a acestui traseu este ca se desfasoara la gol alpin si desi este tehnic unul usor, poate pune probleme de orientare pe ceata deasa sau pe viscol.

Admiram din nou Piatra Mare, in vale in plan apropiat ceata care acopera V. Azugii, iar in dreapta acesteia Muntii Neamtului cu Vf. Rusu, Stevia, Neamtului (1923) si Paltin.

Inca nu v-am spus de peisajul cel mai cel pentru ca il vom tot admira de-a lungul zilei in diferite ipostaze care mai de care de pus pe fototapet. Este vorba de Muntii Bucegi, pe care ii vom avea in dreapta noastra, ale caror varfuri mai inalte au scos capul deasupra norilor, marea lor parte, dar si V. Prahovei care separa Baiului si Bucegii ramanand inca in ceata.

Drept in fata avem vizibilitate excelenta

si ne bucuram de spectacolul in miscare al norilor si de fluieratul vantului care canta prin gaurile betelor de trekking.

Privind in urma, vedem si ce nu puteam admira mai devreme din cauza cetii: cabana Susai din Garbova cu Piatra Mare pe fundal.

Nici nu am realizat cand am trecut Vf. Dutca (1715 mdm), dar am remarcat varful proeminent din stanga drumului nostru – Vf. Cazacu (1753 mdm). Desi vantul bate moderat, soarele ne incalzeste fetele si ne asigura conditii excelente de drumetie.

O alta particularitate a acestui traseu este lipsa surselor permanente de apa, solutii de avarii gasiti pe V. Ceausoaia pe poteca stanii pe partea opusa varfului Cazacu.

Ora 10:15 ne gaseste in Saua Cazacu (1692 mdm), unde avem o prima ramificatie importanta. Catre stanga in unghi ascutit (la inceput) si in usoara coborire marcajul cruce rosie conduce pe Plaiul Petru Orjogoaia catre satul Traisteni in V. Doftanei in 3,5 ore. Alte 3 ore tot pe marcaj cruce rosie dureaza in directie opusa la inceput comun cu traseul nostru, apoi in coborore spre Busteni via Zamora.

Asa ca mai mergem o bucata pe marcajul de imprumut cruce rosie in lipsa celui cu banda rosie.

Urmam continuu o curba de nivel foarte usor ascendenta. Nu simtim efortul urcusului absolut deloc. Specatacolul oferit de soare, cer, vant, nori, ceata, pasunea alpina si varfurile Bucegilor este total.

Reusita show-ului este ca suntem mereu deasupra norilor, cu fata in soare.

Ora 10:40 – a doua mare ramificatie marcata.

Ne gasim in Saua Baiutului (1750 mdm). Aici citim pe niste sageti destul de ruginite ca la dreapta se desprinde Culmea (Plaiul) Zamorei care coboara in Busteni in 3 ore pe marcaj cruce rosie.

In stanga noastra avem Vf. Baiutul (1817 mdm),

Inainte este Vf. Baiul Mic (1827 mdm)

pe care il vom ocoli prin dreapta pentru a ne indrepta spre altitudinea maxima a masivului, Vf. Baiul Mare (1895 mdm), si mai inainte, usor dreapta, permanent cu cusma de ceatza pe cap. Dar… sa stiti ca am regizat ca sa se descopere la sosirea noastra. Sa vedem, daca se va tine de cuvant.

In dreapta la orizont dupa Culmea Zamorei, observam ca ceata din vale s-a mai ridicat de la nivelul localitatilor prahovene si incinge un brau pe la mediana Bucegilor. Jepii Mici, Caraimanul, Costila si partial Omu – Bucsoiu ne zambesc noua si soarelui. Salut, dragilor! 😊

Gata cu crucea rosie. De aici ar trebui sa mergem inainte ca marcaje oha! Drumul lat e atat de clar ca nu pune probleme de orientare.

Dar ce sa vezi? Apare de cateva ori banda rosie, dublata de punct albastru (ultimul marcaj nu ar trebui sa bata pana aici conform hartilor, dar nici nu strica).

Undeva in dreapta noastra se pregateste ciorba!

Pe mana dreapta numaram, de fapt mai mult tata, ca eu nu am avut rabdare. 1,2, .. 22, 23, biciclisti. Un ciclotraseu urca din Busteni in creasta si se infige in drumul nostru ceva mai in fata.

Daca pana acum am numarat pe degetele de la o mana alti trecatori, acum deodata nu ne mai ajung nici degetele de la picioare. 😊

11:00 – Saua Baiului (1770 mdm). De aici se deschid 2 optiuni pentru noi. Sa urcam varful suprem – Baiul Mare – sau sa il ocolim (pe stanga) asa cum am facut cu majoritatea varfurilor de pana acum pe drumul de 4×4. Varful Baiul Mare era in ceata, care venea spre noi parca sa ne inghita. Am raspuns provocarii si ne-am indreptat vitejeste catre ea, alegand sa abordam varianta ”pe var””.

In urma, catre Baiul Mic si pe fundal in zare Postavaru, era senin. In prim plan Saua Baiului.

Intram in ceata deasa. Mai bine ca nu vedem panta urcusului. Nu ca ar fi de speriat, dar trebuie sa vad si un avantaj in orbecaiala in care ne-am trezit. Si ajung pe varf.

Vant mai taricel. Am gasit un plus si la rafalele de vant, sperand ca vor spulbera ceata … pentru noi. Au aparut si co-drumetii mei pentru poza in 3. Noi 3 si ceata. Hotarim sa ne oprim la adapostul unui mal de pamant.

Ora 11:45 – pauza de masa. Cum ne asezam, se spulbera putin ceata. Ne ridicam, revenim in varf, … ceata iar! La loc comanda! Trecem la felul 2 (sandwich-ul 2). Iar se spulbera, iar ne ridicam, iar tzeapa! Mai sa fie!

Oare ce va urma? … se spulbera, hopa sus, cu mancarea in gura si reusesc un selfie rapid spre Saua Baiului

Si totusi, …., in sfarsit, se duce ceata din acest varf. Dar surpriza! Dar ce surpriza! NU eram pe varf!!!!! Eram pe un varfulet intermediar! ☹ Asta da pacaleala! Acum ca s-a limpezit cerul, am vazut si varful varfului. Gata, sus in 2 picioare, stang, drept, stang, drept.

Nu ma credeti daca nu pun poza ca s-a dus ceata? Superbul abrupt al Bucegilor spre exemplificare de la stanga la dreapta Caraimanul, Costila, Omu, Bucsoiu. Yes, it is! 😊

Sa ne mai delectam ….

Ora 12:15 – Dar oare suntem in sfarsit pe Vf. Baiul Mare (1895 mdm), top obiectivul traseului nostru? Ca sa fiu corect, inca nu eram pe varful varf, pe acesta aveam sa il gasim cativa pasi mai incolo.

Suntem la altitudinea maxima din Muntii Baiului (1895 mdm). Sub noi, in stanga (la vest) este V. Rea, pe muchia din dreapta a acesteia, intre grohotis si marginea padurii, pe un flanc inierbat si puternic inclinat este locul numit Poiana cu Narcise, unde la sfarsit de aprilie infloresc zeci de mii de narcise plapande razbind rafalelor de vant.

Dar sa punctam acum aproape toata creasta Bucegilor: de la stanga incepand Vanturisul, Furnica si Vf. cu Dor, Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraimanul si continuarea v-am spus-o deja.

Ne-am incadrat bine. Suntem cam la jumatate (ba mai putin) din tura noastra, ca mai trebuie sa si coborim.

La doua zile dupa povestea asta, a nins pe Baiul Mare si s-a depus strat de 15 cm de zapada! 😊

Continua aici

Noiembrie 2021

Panorama de exceptie din creasta Baiului – coborirea

 Vf. Baiul Mare (1895) – Vf. Dragan (1771) – Culmea Cainelui – Sinaia

Sa mai admiram o data panorama Bucegilor de pe Vf. Baiul Mare (1895 mdm).

dar si platoul Baiului

Continuare de aici.

De acum avem de coborit. Poteca lata de pe creasta se va interescta in prima sea cu drumul de 4×4 care a tinut curba de nivel. Cat timp suntem pe platou, in culme, avem mereu optiunea de a urma drumul off road (traseul de vara) sau sa parcurgem matematic creasta, varfulet cu varfulet (traseul de iarna). Daca pe Baiul Mare am hotarit sa urcam caci era altitudinea maxima a traseului nostru si din acest masiv muntos, celelalte varfuri le-am ocolit pe curba de nivel.

La un moment dat ocolim Vf. Draganu (1771 mdm) prin stanga, cu o bucla destul de larga, nu trebuie sa ne impacientam, ca vom reveni pe dupa varf pe directia initiala N- S.

Pe tot traseul admiram Bucegii, incercam sa zarim localitatile de la poalele lor de pe V. Prahovei sau privim pe platou sau spre V. Doftanei, in stanga noastra.

Nu uitam nici sa privim in urma catre Vf. Baiul Mare

In fata, catre sud, creasta pierde incet din altitudine, chiar si Vf. Piscul Cainelui, care pare destul de inalt la orizont este deja cu peste 200 m altitudine sub Baiul Mare.

Platoul este insorit si prietenos,

dar in vai ceata continua sa se joace in voie.

Mai apare si cate un marcaj punct albastru, desi conform hartilor ar trebui sa fie de gasit abia pe Piciorul Cainelui.

Ora 13:50 – intram pe Piscul Cainelui al carui varf masoara 1650 m altitudine. Nu il vom urca pana in varf, desi multi il urca pentru perspectiva ce o ofera. Vom prinde ramificatia jumatate dreapta care il ocoleste pe curba de nivel dupa ce am lasat mai intai in stanga curba de nivel care il ocoleste pe cealalta parte, dar care continua spre Posada sau Secaria pe banda rosu. Pe ceata este greu vizibila ramificatia cu scurtatura.

Intram astfel pe Piciorul Cainelui, o coama lunga despadurita, cel mai lung crac care coboara de la est la vest catre Sinaia. De pe el ne luam la revedere de la Vf. Baiul Mare si grohotiosurile lui vestice

Atat pe stanga piciorului cat si pe dreapta acestuia exista cate o stana,

cea din stanga fiind una mare, bine vizbila din poteca punct albastru pe care coborim. Marcajul devine tot mai bun.

Daca itim privirea vedem sub norul alb din vale acopersiurile din orasul Sinaia, iar pe fundal abruptul prahovean (estic) al Bucegilor.

Intalnim un grup numeros cu ghid care se odihnea si a profitat ca sunt dragut sa le fac cateva poze 😊. Culmea Cainelui pierde simtitor altitudine si in apropierea padurii ne ofera placerea sa pasim pe un covor de ace de zada de la singurele conifere care isi pierd ”frunzele”.

Ora 14:45 – Intram in padurea la inceput mixta, apoi de foioase. Poteca este complet acoperita de frunze ruginii, dar nu putem rataci traseul caci de acum suntem pe segmentul cel mai bine marcat al acestuia. Pacat ca unde era cu adevarat nevoie de mai multe marcaje, acestea lipseau, impediment care devine serios pe ceata deasa.

Ultimii kilometrii de coborire sunt destul de abrupti si solicita franele fiecaruia. 😊

In aceasta a doua parte a zilei am intalnit mult mai multi turisti decat in prima, semn ca traseul Sinaia – Piscul Cainelui – Baiului Mare este practicat de multi dus – intors. In special datorita acestei bucati de drum eu recomand parcurgerea traseului in bucla descrisa de mine, evitand astfel un urcus anevoios, greoi pe alocuri la inceput si destul de lung. Daca parcurgeti pe urcare acest traseu adaugati la timpii trecuti de mine ca. 1 ora.

Ora 16:00 – depasim fosta Cabana Piscul Cainelui, acum proprietate privata. De aici incepe un drum pietruit de masina, cu parapet pe alocuri care coboara in serpentine iuti. Accesul din strada asfaltata pana aici este interzis circulatiei auto. In curtea fostei cabane am vazut si 2 tunuri, care nu stiu cum de este admis sa fie in proprietatea cuiva, dar e clar ca nu oricine este acest proprietar.

Ora 16:30 – ajungem la asfalt, pe strada Piscul Cainelui din Sinaia, unde am parcat una din cele 2 masini cu care am organizat logistica acestui traseu cu puncte de intrare si iesire diferite.

Aprecieri de final de tura

Pentru noi coborirea, in special cea abrupta de la sfarsit, s-a parcurs mai incet. Ma bucur ca nu ne-a prins intunericul pe traseu, chiar daca eram dotati cu lanterne / frontale, asa cum ma bucur si ca nu ne-a plouat desi eram echipati si pentru aceasta posibilitate, caci la munte “never say never” in ce priveste schimbarea brusca a conditiilor meteorologice.

Intr-o duminica de toamna am parcurs un traseu “de iarna”, cu peisaje superbe, vreme buna si ne-am bucurat sa fim pentru mai multe ore deasupra norilor. 😊

Cu siguranta “de iarna” este destul de nepotrivit, dar asta se trage de la o apreciere personala a mea ca Baiului trebuie facuti iarna si Bucegii vara, datorita accesibilitatii lor. Nu vreau insa sa va induc in eroare si sa va trimit in Baiului iarna pe viscol sau pe ceata deasa sau intr-o zi cu ploaie persistenta.

Acest traseu este per ansamblu unul usor, poate mediu doar datorita lungimii, dar fara vreun obstacol tehnic. Fara surse de apa si cu exceptia ultimei coboriri, printr-o zona complet descoperita. Ofera perspective foarte largi, in zilele senine putandu-se vedea si Muntii Grohotis, Ciucas si chiar Vrancei pe langa Bucegi, Postavaru, Magura Codlei, Piatra Mare, Garbova care ne-au insotit si noua privirile.

Pana data viitoare, numai de bine! 😊

Noiembrie 2021