Lago di Braies / Pragser Wildsee

O bucurie pentru ochi

Localizare

Pe drumul de la Seeboden (A) la Misurina (I) am facut un popas inspirat la Lago di Braies. Se gaseste la 133 km de Seeboden de parcurs in 2 ore cu masina via B100 si E66 drum ce urmareste in principal valea raului Drau (sau Drava) si la 36 km de Misurina de parcurs in 45 minute via SS49 / SS51 / SP49.

Interesant a fost ca nu am realizat cand am trecut din Austria in Italia. In zona limitrofa granitei toate denumirile erau bilingve, germane si italienesti, dar nu a existat macar o ghereta unde sa ne intrebe de actele de identitate si de adeverinta de vaccinare. 😊

Lago di Braies – prezentare

Lago di Braies in italiana sau Pragser Wildsee in germana este situat in Muntii Dolomiți. Este situat la cota medie 1495 mdm. Este un superb lac intins pe 31 hectare si in acelasi timp inghesuit intre creste semete cu nuante de culoare felurite in functie de lumina care bate pe ele si in oglinda apei. Atinge o adancime maxima de 36 metri. Lacul s-a format prin prabusirea naturala a muntelui care a barat apa paraului de aici. Varful cel mai inalt care strajuieste lacul este Seekofel / Croda del Becco, 2810 mdm. Aria Lacului Braies face parte din Parcul Natural Fanes-Sennes-Prags si are statut de monument al naturii.

Tura in jurul lacului

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 2 ore / 5 km

Marcaj: nemarcat

Surse apa: pe malul stang

Alt min: 1490 mdm, in parcare

Alt max: 1620 mdm, pe malul stang, aproape de ptul 3 de pe harta

Elevatie: +270 m / -270 m

Observatii: circuit de voie in jurul lacului

Traseul nostru isi propune sa faca inconjurul lacului si masoara 3,5 km, care se pot parcurge in 1 – 1,5 ore depinde cat te opresti sa admiri peisajul. In caseta tehnica sunt incluse distantele si timpii la / de la parcare.
Chiar la gura de varsare a lacului, de unde incepe traseul nostru este construit un mega hotel.
16:30 Pormim la pas.

Poteca este amenajata pe alocuri cu parapeti, este in general lata si usor de parcurs.

Trecem pe langa Capela Maria.

Capela Maria

Pe malul stang in sensul de curgere a paraului, drept cum am mers noi, poteca este foarte lina si trece printr-o zona impadurita urmand malul lacului aproape de malul sau oferind multe ferestre panoramice naturale catre lac.

Admiram barcile care se plimba incet pe lac, cele mai departate fiind mici, in cele mai apropriate distingem pasagerii acestora.
Intalnim floricele de munte si fluturi de tot felul. I n copaci se auzeau ciocanitori, iar pescarii pot pescui pastravi si alte specii de pesti.

17:00 La capatul opus parcarii traversam mai multe rauri seci de grohotis care se varsa in lac, probabil active cand ploua sau se topeste zapada.

In culorile dupa amiezii lacul arata superb oferind nuante diefrite pe malul acesta.

Pe partea stanga a lacului, poteca mai urca si coboara usor, avand amenajate trepte si balustrade unde este nevoie pentru un acces facil pentru orice turist. Partea aceasta este mult mai stancoasa, poteca este sapata practic in stanca muntelui. Aici este si punctul cel mai inalt, cu o belvedere buna.

Catre capatul buclei, poteca serpuieste intrand putin pe o vale laterala care alimenteaza lacul, urmand ca ultimul tronson de traseu sa fie pe o faleza betonata aflata chiar langa apa si fara parapet.

17:45 Traversam podetul din lemn de la gura de iesire a lacului.

18:00 suntem din nou in parcare, dupa o superba plimbare lejera de 1,5 ore in jurul lacului Braies.

Mai aruncam o privire de jur imprejur.

De langa lac pornesc mai multe trasee de drumetii pe Seekofel sau Rossalm sau Hochalpenkopf.

Evaluare Google

4,7 din 5 rezultat din aproape 9000 de recenzii.

Mie mi-a placut maxim acest loc. As reveni oricand sa savurez fiecare pas pe malul lui si de ce nu sa urc si undeva in culme sa il admir de la inaltime.

Recomand sa vizitati Lago si Braies, veti fi super incantati. 😊

Urma sa mai vizitam

Cinque Torri

Tre Cime di Lavaredo

Falzarego si Lagazuoi

Lago di Misurina

Iunie 2021

Falzarego. Lagazuoi.

O drumetie spectaculoasa la cote neintalnite in Romania

Traseu:

Am pornit din Misurina catre Passo di Falzarego, de unde urma sa urcam la Rifugio Lagazuoi.

O poza matinala din Misurina de langa lacul Misurina.

Lacul Misurina

La Passo di Falzarego (2105 mdm) se ajunge in 30 km care se parcurg in circa 45 minute cu masina. Varianta recomandata, care este si cea mai scurta si rapida tine drumul SR48 care strabate Cortina d’Ampezzo. Am parcat langa statia telecabinei intr-o parcare organizata.

Dupa achitarea biletelor dus-intors pentru telecabina, aceasta avea sa ne urce la cota 2752 mdm, la Rifugio Lagazuoi.

De aici am facut 2 drumetii scurte, prima de-a dreptul spectaculoasa, unde mai pui ca totul se intampla la o altitudine neintalnita in Romania. Aveam astfel sa bat recordul personal de altitudine. 😊

Pe unde am umblat si ce am vazut?

Caseta tehnica

Dificultate: mediu / dificil

Durata / distanta: 2 ore / 2,5 km

Marcaj: nemarcat

Surse apa: Ref. Lagazuoi

Alt min: 2400 mdm, la Galerii (pt. 2 pe harta)

Alt max: 2778 mdm (la Vf. Lagazuoi Piccole)

Elevatie: +560 m / -560 m

Observatii: traseul catre galerii parcurge o zona expusa

Urcarea cu telecabina ne-a taiat rasuflarea pentru ca am urcat ultima parte prin dreptul unui perete de stanca imens foarte abrupt, foarte repede. Din cabina am reperat si poteca pe care se putea ajunge sus pe dreapta printr-o sa mai larga.

Vedere din telecabina

Refugiul este in stanga statiei superioare a telecabinei la 200 metri distanta de aceasta.

Ref. Lagazuoi

Dar noi nu acolo aveam ”treaba”. Am ochit un traseu care duce in circa 15 minute catre niste tuneluri si galerii sapate de pe vremea razbioului, primului RM.
10:00 Pornim catre galerii. Inca de la primii pasi, poteca ne supune unei incercari coborand abrupt pe stanci, putin sub nivel crestei. Portiunea aceasta este asigurata cu lanturi.

poteca asigurata

Avem o perspectiva wow asupra traseului telecabinei dar si asupra potecii care urca ocolitor. Ei primul sector cu cabluri a fost … soft. Sa il vedeti pe al doilea unde chiar pasesti pe o poteca sapata in stanca, foarte accidentata, si evident asigurata tot cu cabluri.

Spectacolul continua. Poteca devine o brana care urmeaza curba de nivel si trece printr-o surplomba.

Desi piatra nu pare prietena cu flora, totusi…

Perspectiva asupra Dolomitilor din zona este impresionanta. Lagazuoi di Grande, mai jos in foto, atinge 2804 mdm.

Lagazuoi Grande

10:10 Intr-o mica inseuare, drumul se bifurca stanga, prin … transee,

sau dreapta pe o creasta foarte ingusta, partial aeriana, adica hau in ambele parti, catre tuneluri.

Tunelurile au fost sapate in primul razboi mondial, anul 1917 inscris pe un panou sters fiind dovada.

10:15 Ajungem la intrarea in galerie. De fapt una din ele, caci in stanca am vazut multe ”ferestre” sapate, care comunica prin tuneluri.

Privelistea este ametitoare.

Nu am explorat prea mult tunelul caci nu aveam o sursa de lumina suficient de buna. Ne-am intors in inseuare si am cautat si alte transee sapate si construite in piatra.

transeu in piatra

Si insectele rezista pe stancile astea.

10:40 Revenim langa statia de telecabina si refugiu. 2752 m – ce misto e aici sus! 😊

Ne uitam pe ceas si socotim ca avem timp berechet sa pornim si in directia opusa, pe langa refugiul Lagazuoi catre varful Lagazuoi Piccolo.

Poteca este una accesibila tuturor, urmareste spinarea domoala a muntelui. NU veti vrea sa credeti insa daca va spun ca pana la varf (ceva mai mult de 1 km distanta) exista drum amenajat si pentru carucioare cu rotile. Respect! Jos palaria! Pe un pasaj scurt dar stancos, carucioarele urmeaza un drum pe o platforma metalica marginita cu parapet, poteca urcand peste o mica proeminenta stancoasa.

drumul de carucioare

10:55 Facem poze pe varful Lagazuoi Piccolo 2778 mdm.

Refugiul …. vazut de pe varf si pe fundal ….. niste tancuri senzationale.

Ref. Lagazuoi vazut de pe Vf. Lagazuoi Piccolo

Intr-o caldare la baza unui imens grohotis admiram un lac glaciar.

Cat grohotis!

Si apropos de facilitate la peste 2700 m altitudine, la refugiu exista si o sauna finlandeza.

sauna de la refugiu

11:30 Coborim cu telecabina in parcare.

Parere personala

Cu satisfactia ca am ajuns la o cota record pentru mine, desi am facut doua drumetii scurte, am sa le clasific ca si drumetii pentru ca la prima – cea catre tuneluri – traseul este dificil, chiar daca dureaza doar 30 – 45 minute dus-intors, iar a doua catre varful alaturat este intr-adevar de dificultate redusa. In ambele insa trebuie sa iti misti picioarele si in unele cazuri sa iti coordonezi foarte atent pasii, asa ca ramane cotata ca ”drumetie”. Pe de alta parte datorita accesului cu telecabina, se poate spune ca cel putin varful si refugiul sunt obiective ”la botul calului” cum le numesc eu, cu acces motorizat pana aproape de ele.

Ce m-au fascinat Dolomitii inca de la prima intalnire cu ei. Si a fost intalnirea cea mai soft! 😊

Evaluare Google

Rifugio Lagazuoi – 4,6 din 5 din cca 3000 recenzii

Galleria Lagazuoi – 4,7 din cca 300 impresii

Gallerie din Punta Berrino – 4,9 din 147 recenzii

Vf. Piccolo Lagazuoi – 4,8 din cca. 400 pareri

Am mai vizitat

Lago di Misurina

Cinque Torri

Tre Cime di Lavaredo

Lago di Braies

Lago di Santa Caterina

Iunie 2021

Tre Cime di Lavaredo

Simbolul Dolomitilor

Acces

Misurina este baza ideala pentru vizitarea Tre Cime.

Sunt de parcurs numai 5 km pe SP 49, o sosea care urca foarte iute in serpentine stranse peste 500 metri diferenta de nivel pana in parcarea de langa Rifugio Auronzo (2320 mdm).

Rifugio di Auronzo

Traseul clasic

Tre Cime di Lavaredo sunt 3 turnuri calcaroase verticale foarte inalte, simbolul cel mai cunoscut al Dolomitilor. Ele sunt asezate, ”crescute” pe o baza formata din conglomerate, la fel ca in Piatra Craiului. De fapt sunt mai multe mega mototoaie , dar de departe se vad ca si cum ar fi 3.

Un traseu bucla de dificultate medie inconjoara Tre Cime in circa 3 – 4 ore. Important este sa va documentati daca traseul este inzapezit intrucat atunci prezinta cateva riscuri in plus si presupune si echiparea cu incaltari aderente.

Majoritatea celor ce ajung in zona parcurg cam o tremie din bucla amintita, portiune care este plana si de tip ”bulevard”. Ea trece pe la Rifugio Auronzo, o bisericuta, Rifugio Lavaredo si ajunge in trecatoarea Forcella Lavaredo, de unde se desprind mai multe trasee. Exista si o scurtatura intre Rifugio Lavaredo si Forcella Lavaredo, accesibila oricui. Partea asta de traseu este de dificultate usoara.

Daca doriti inchiderea buclei, aceasta se face prin nordul stancilor de la Tre Cime, de aceea aici persista zapada mai mult timp. Aici este portiunea non-bulevard, adica poteca de munte, care mai traverseaza si mici grohotisuri. Ea tine in buna parte curba de nivel si trece pe langa cateva lacuri glaciare si pe langa Varful Col. Forcellina, apoi pe la Forcella del Col de Medo si dupa care inchide circuit la Rifugio Auronzo.

Traseul (meu) inedit

Caseta tehnica

Dificultate: foarte dificil

Durata / distanta: ca. 3 – 4 ore / ca. 6 km, intre punctele 3-6 de pe harta poteca imaginara la baza acestora, nu cum arata harta

Marcaj: nemarcat

Surse apa: la refugii

Alt min: 2290 mdm, intre cele 2 refugii

Alt max: ca. 2550 mdm, pe poteca imaginara

Elevatie: +480 m / -480 m

Observatii: pe sectorul imaginar traseu interzis, foarte dificil

Eu studiasem harta pe mapy.cz si am vazut niste linii punctate, adica poteci nemarcate care se strecoara mai pe la baza turnurilor, ba mai trec si printre ele.

9:30 Start traseu la inceput pe drumul popular admirand florile de munte.

Pe teren, am ochit poteca care corespundea cu planul meu. Am avut sansa de a fi insotit de un camarad de caravana, prieten si montaniard, Ati, asa ca se indeplineau conditiile minimale sa ne putem aventura putin.

Dupa ce am parcurs o bucatica de ”boulevard”, inainte de bisericuta exsita 2 ramificatii, poteci vizibile care urca spre stanga, spre baza stancilor. Eram la sud de Cima Grande (2999 mdm) si ne apropiam vertiginos de baza lui.

La un moment dat urcusul a devenit dificil nu atat din cauza pantei, care oricum crescuse, ci mai ales datorita grohotisului pe care urcam. Perspectiva in jur chiar ne taia respiratia.

A fost cum a fost pana am dat de zapada. Poteca intra pe un horn intre Cima Grande (2999 mdm) si vecinul lui Cima Piccola (2857 mdm). Ca sa realizati grandoarea acestor “”cime”” noi eram abia pe la cota 2500.

Am decis ca este periculos sa urcam hornul cu zapada si am cugetat dupa alternative. Era evident ca nu vom putea incercui cimele pe unde am luat-o intrucat daca intre stanci era zapada, cu siguranta pe fata nordica unde am fi iesit dintre stanci trebuia sa fie si mai multa zapada.

Cima Grande (2999 mdm)

Am vazut o poteca tip brana care mergea chiar pe la baza Cima Piccola, partial semnalata si pe harta. Am depasit un mic obstacol, o mica vaiuga, cu ajutor 😊, dar poteca devenea tot mai imaginara, iar pe harta nu mai exista defel.

Pe sub Cima Piccola, pe poteca imaginara

Pana in dreptul ultimului turn Punta di Finda (2789 mdm) am inaintat cu grija pe brana. “Bulevardul”, bisericuta, refugiul se vedeau mai jos sub noi, dar nu puteai cobori asa de-a dreptul caci era abrupt si cu grohotis.

Am remarcat insa o mica creasta care lega Punta di Finda cu saua Forcella Lavaredo, trecand pe langa Cima Piccolissima (2699 mdm).

Oare om putea sa facem echilibristica pe acea creasta si sa ne intepam in traseul popular? Am luat-o pe creasta imaginara, si exact ce imi doream mai putin, am dat de un pasaj de descatarare. Eu, cu frica mea de inaltime / de abrupt, ce ma fac? Cum trec eu pe aici? Pe de alta parte aveam in plan in cateva luni sa parcurg creasta Fagarasului, inclusiv celebra Custura Saratii. Pai, atunci ce antrenament mai bun puteam gasi decat depasirea acestui pasaj de descatarare de pe un turnulet de cativa metri inaltime! Hai ca imi tremura tastatura cand imi amintesc! Din nou cu ajutor de la Ati 😊 am facut-o si p-asta!.

Doamne, ce minunatie de jur imprejur!

O data ajunsi in sa, am intalnit zeci de turisti,

Forcella Lavaredo
Rifugo Lavaredo

poate peste o suta chiar pe drumul pe care aveam sa ne intoracem, via scurtatura catre Rifugio Lavaredo,

apoi pe “”popular”” in pas de dans pana la Rifugio Auronzo.

pe “bulevard”

Traseul nostru inedit a durat 2 ore si ceva si indiscutabil a fost unul dificil. A fost o tura speciala. 😊
Pe acolo am fost!

Si am admirat

Am sa adaug si un comentariu pe care l-am primit dupa parcurgerea acestui traseu, cum ca m-am expus posibilitatii de a fi amendat abordand un traseu nemarcat. Nu stiu daca este asa, insa daca ajungeti in Dolomiti si aveti idei “inedite”, verificati informatia de mai sus.

Evaluare Google

Rifugio Auronzo 4,2 / 5 din > 3000 pareri

Tre Cime di Lavaredo 4,8 / 5 din > 2000 pareri

Rifugio Lavaredo 4,2 / 5 din > 1000 pareri

Forcella Lavaredo 4,8 / 5 din > 600 pareri

Daca aveti posibilitatea sa ajungeti in Italia, in Muntii Dolomiti, nu ezitati nicio clipa sa vizitati Tre Cime di Lavaredo. Este ceva ce la fata locului veti aprecia mai mult decat oricate articole ati citi sau poze ati viziona. Mergeti la Tre Cime! Drumuri bune sa aveti! 😊

Am mai vizitat

Lago di Misurina

Cinque Torri

Falzarego si Lagazuoi

Lago di Braies

Lago di Santa Caterina

Iunie 2021

Cinque Torri

Una din minunile Dolomitilor

Cum se ajunge la Cinque Torri?

Cinque Torri (”Cele 5 turnuri”) se afla in Muntii Dolomiti, regiunea Cortina d’Ampezzo, la 15 km de celebra statiune montana pe SR48. Noi am venit dinspre Passo di Falzareggo. Am parcat dupa numai 4 km la baza de plecare a telescaunului de unde am urcat cu acesta la Rifuggio Scoiatolli.

telescaunul spre Cinque Torri

Exista si un drum forestier care urca in creasta, dar nu cunosc starea lui.



Ce am vizitat, pe unde am drumetit?

Caseta tehnica

Dificultate: mediu

Durata / distanta: 1 ora / 2 km

Marcaj: nemarcat, intre ptele 4 si 6, am luat-o pe de-a dreptul printre turnuri

Surse apa: la refugiu

Alt min: 2150 mdm, la sosire

Alt max: 2250 mdm

Elevatie: +170 m / -170 m

Observatii: traseu in bucla, partial “inventat” de noi

12:30 Primul contact vizual mai apropiat cu celebrele stanci de la Cinque Torri a fost acesta de la coborirea din telescaun, de langa refugiu.

Cinque Torri vazute de la Rifugio Scoiattoli

Se zareste destul de clar poteca pe care o urmeaza majoritatea turistilor care vin aici prima data. Ea se situeaza in stanga statiei de telecabina, privind cu fata catre creasta pe care am urcat. Este vorba de un traseu circuit de dificultate medie. Durata pentru mers lejer este de 1- 1,5 ore.

Iata primul turn dupa ce ne-am apropiat de el.

Dolomitii sunt o cetate de stanca cu turnuri si turnulete impresionante.

Si totusi la poalele colosilor din piatra, flori de munte superbe ne incanta privirea, intre care gentiana cu al ei albastru puternic inconfundabil sau rhododendronul (bujorul de munte), care coloreaza in iunie culmi intregi in culoarea roz / rosu.

Cinque Torri este si paradisul alpinistilor dornici sa cucereasca varfurile turnurilor de piatra urcand vertical in corzi si asigurandu-se cu carabiniere prinse in pitoanele batute in stanca.

Unele blocuri din granit sunt mai inalte decat omul.

Privelistea este cuceritoare. Turnurile sunt “grande”.

13:15       Traseul nostru nu ridica in prima sa jumatate niciun obstacol, cand deodata nu mai este clar pe unde continua. De fapt acesta nu urmeaza fagasul ce pare mai lat, ci coteste brusc stanga intrand abrupt printre 2 uriasi de stanca. Sincer, am crezut ca pe acolo au acces alpinisti spre traseele lor de specialitate. In cele din urma am decis si noi, muritorii de rand, ca tot pe acolo trebuia sa indraznim, desi ulterior am vazut pe harat corcuitul ocolitor pe dupa stanci. Portiunea abrupta mai era cum mai era, dar unde pui ca intram pe o gramada de zapada neplana, printre cei doi pereti, ca printr-un canion. Dificultatea consta in mentinerea echilibrului in special pe partea descendenta a limbii de zapada.

printre turnuri, prin zapada

Dupa ce scapam cu emotii dar cu bine de portiunea ”alunecoasa”, se traverseaza pe o curba de nivel pe un drum amenajat si intarit cu multa piatra

Suntem deja pe partea celalata a Cinque Torri, unde creasta abrupta iti atrge privirea si invita aparatul foto la mai multe click-uri.

Trecem printr-o zona de jnepenis pitic si cum rosu ne apare in fata ochilor tot mai mult nu ne mai grabim, caci e timp de un popas intre bujori de munte. Mai incolo sensibile flori de nu-ma-uita cer promisiunea numelui lor. Nu, nu voi uita Cinque Torri. Un loc superb! 😊

Nu ma uita!

14:00 Tura se apropie de sfarsit. Cetatea naturala de granit de la Cinque Torri ramane acolo, in Dolomiti, si asteapta alti si alti turisti.

Cinque Torri

Alte trasee se pot face catre Rifuggio 5 Torri sau Rifuggio Averau.

La Rifuggio Scoiatolli langa capatul telescaunului se poate manca sau consuma o cafea pe terasa. Noi am gasit zona destul de populata, gasind la limita o masa libera, desi terasa era una generoasa.

Evaluare Google

Cinque Torri 4,8 / 5 din peste 400 recenzii

Rifuggio Scoiatolli 4.5 / 5 din peste 2000 recenzii

Am mai vizitat

Lago di Misurina

Tre Cime di Lavaredo

Falzarego si Lagazuoi

Lago di Braies

Lago di Santa Caterina

Iunie 2021