Grossglockner

Grossglockner Hochalpenstrasse.
Grossglockner. Pasterze Gletscher. Kaiser Franz Josef Hoehe.

Unde? Pe Grossglockner Hochalpenstrasse

De data aceasta mergem in Parcul National Grossglockner sa admiram Varful Grossglockner si Ghetarul Pasterze la Franz Josef Hoehe.

Pentru aceasta rotile masinilor vor rula pe celebra Grossglockner Hochalpenstrasse. Taxa de acces a fost 37,50 eur / masina.

Segmente de traseu si obiective

1. Seeboden – ramificatie spre Grossglockner pe Untertauern via Heiligenblut via B106 si apoi B107 din Winklern, distanta 100 km, durata 1,5 h. In localitatea Am Putzenhof pe stanga lasam cascada Gartl, iar in Aichhorn inca o cascada mare Jungfernsprung tot pe stanga noastra. Parcurgem in amonte o vale larga Moelltal. Strabatem cateva statiuni turistice intesate de utilitati pentru practicantii schiului, intre care Heiligenblut. Intram in Nationalpark Grossglockner si ajungem la ramificafia sus amintita.

2. Ramificatie – Grossglockner Hochalpenstrasse – Franz Josef Hoehe la baza ghetarului Grossglockner, distanta 8 km, durata 15 min. Pe acest segment ne vom si intoarce mai tarziu pana la ramificatie. Soseaua urca tot mai sus sim ai sus. In stanga este cascada Goessnitz. Dam ocol mai pe departe si mai pe sus lacului de acumulare Margaritzen strajuit de stanca Elisabeta. Apar ochiuri de lacuri glaciare pe fundul caldarilor in forma de U. Mai luam niste curbe-n ac de par si ajungem in parcarea de la capatul drumului la Kaiser Franz Josefs Hoehe, unde se gaseste si un restaurant panoramic.

Ei da! Ce peisaj! In valea din stanga noastra curge ghetarul Pasterze (a 2-a poza mai jos) zapada de pe lacul de jos avand o culoare ireala kaki cu pete able (a 3-a poza mai jos). In stanga vaii troneaza varful Grossglockner ( 1-a poza mai jos) cu a sa altitudine de 3798 mdm. Noi ne simtim mici la altitudinea de numai 2369 mdm unde ne aflam.

Din punctul unde suntem se poate cobori pe o poteca destul de abrupta in circa 30 min pe fundul ghetarului. Evident ca urcusul va dura probabil 1 ora.

In punctul de jos se mai poate cobori cu un lift.

Nu ma mai satur de peisajul acesta!

Un zoom pe Pasterze. 😊

Si pe Grossglockner.

Cat mi-am dorit sa ajung aici si acum este aievea si este fabulous. Popasul nostru stabilit de conducatorul grupului este de circa 1,5 – 2 ore. Daca aveti posibilitatea alocati mai mult timp acestui popas, poate si unor opriri intermediare pe sosea. Timpul mi-a permis sa cobor numai partial spre fundul ghetarului.

Ne vom intoarce pe roti in punctul de ramificatie pentru a reveni pe soseaua principala Grossglockner Hochalpenstrasse. Decidem sa traversam muntii din Carintia catre Salzburg spre staiunea Zell am See.

3. Ramificatie – B107 – Untertauern – Zell am See, distanta 46 km, durata 1 h.

Am crezut ca am vazut ce era mai interesant, numai ca peisajul ne ofera surpriza dupa surpriza. Drumul nostrum va mai urca putin, apoi la granita dintre cele 2 tinuturi austriece incepe o serie de serpentine ametitoare. In dreapta avem varful Edelweissspitze (vf. florii de colt).

Pana in Ferleiten de unde panta se va mai domoli nu este posibil sa cobori fara a face o pauza pentru “”odihna”” si racirea placutelor de frana si ambreiajelor.

Langa un lac pe stanga este un turn Grosses Wiesbachhorn. Trecem prin localitatea Fusch, de altfel pe coborire si soseaua se numeste Zeller Fusch. In stanga lui Fusch este cascada Hirzbach.

Jos, in valea Salzach, langa celebra statiune pentru sporturi de iarna Zell am See, vom continua tot catre vest, spre cascadele Krimml, dar aceasta este alta poveste frumoasa…

Evaluari de pe Google (din maxim 5 puncte posibile)

Grossglockner Nationalpark 4,9

Grossglockner Hochalpenstrasse 4,8 din peste 1000 pareri

Ghetarul Pasterze 4,8

Varful Grossglockner 4,8 din peste 2000 pareri

Alte obiective in Carintia si in Alpii Austrieci

Canionul Raggaschlucht

Cascada Fallbach

Castelul Hochosterwitz

Malta Hochalmstrasse

Cascadele Krimml

sau la Seeboden.

Iunie 2021

Malta-Hochalm-Strasse & Barajul Koelnbrein – cel mai mare din Austria

Doua minuni ingineresti la cote inalte

4:20 pm Intram pe Malta-Hochalm-Strasse si platim taxa de acces. Utilizarea Kaerntencard-ului, daca il ai, iti asigura diferite facilitate si reduceri.

Soseaua, deschisa complet din mai pana in octombrie, partial in rest, incepe sa urce in serpentine tot mai convingator si va castiga nu mai putin de 1000 de metri altitudine in numai 14 km. Privelistea in stanga si in dreapta este fascinanta. Numeroase cascade, majoritatea cu debit mare rezultat din topirea zapezii ghetarilor, caci suntem in luna iunie, isi arunca apele in hauri de zeci de metri, unele poate si peste 100 de metri. Alpii Austrieci depasesc in aceasta regiune inaltimea de 3000 de metri si au versanti abrupti, adevarate rupturi de panta, care favorizeaza show-ul prezentat de caderile de apa. Nu apuci sa admiri o cascada, ca un coleg de excursie iti atrage atentia catre urmatoarea si telefoanele si camerele video incearca sa prinda ceva din mersul van-ului care se strecoara silentios pe soseaua impecabila schimband necontenit directia dupa curbura soselei. Cateva tuneluri fac deliciul copiilor din noi.

4:50 pm Am ajuns la punctul de oprire de la Barajul Koelnbrein, unde se gaseste Berghotel Malta.

Aici ditamai parcarea organizata si o cladire moderna, avand la parter si primul etaj un restaurant cu terasa exterioara pe o pasarela intinsa deasupra caruia se inalta o constructie de forma cilindrica, avand 4 etaje, care gazduiesc un foarte interesant muzeu care explica in imagini si planse intr-un look atractiv cum s-a ridicat minunea inginereasca de aici: barajul Koelnbrein (Koelnbreinsperre).

Outside insa, in jurul nostru, imparatia Alpilor.

Si … 2 baraje, nu unul! Barajul de sus este cel aflat la nivelul parcarii si spre care ne indreptam cativa pasi pe jos,

In drum ne atrage atentia o “”roata imensa metalica””

Este de fapt turbina de putere 26 MW (!), o inaltime de cadere de 1800 m (!), viteza de imprastiere a apei 650 km/h (!), masa 5 t, care a fost in exploatare intre anii 1957 si 1996 timp de 60.000 ore si a produs 1,2 miliarde kWh (!)

Varful cel mai cutezator din acest loc se inalta la 3360 metri altitudine si se numeste Hochalmspitz (ultima din cele 3 poze de mai jos), de unde probabil si numele soselei alpine pe care am urcat.

Este permisa plimbarea nestingherita pe coronamentul arcuit al barajului de sus. Punctul de maxima atractie il reprezinta constructia dezvoltata in afara acestuia pe cateva scari metalice tip grila care coboara pe o platforma cu podea transparenta situata deasupra haului – Airwalk.

Barajul este situat la cota 1933 mdm si cu inaltimea sa de 200 de metri este cel mai inalt baraj din Austria. Lacul artificial superior se intinde pe o distnata de 4,5 km fiind posibila o plimbare pe malul stang al acestuia.

Sub barajul de sus si cel mare in acelasi timp, se desfasoara alt lac de acumulare stavilit de barajul de jos.

La sfarsit am vizitat muzeul din care postez cateva imagini.

Pentru iubitorii de senzatii tari din categoria alpinism si via ferrata, aici se gasesc numeroase trasee omologate. Evident ca exista si variante de drumetii la alegere, pentru majoritatea activitatilor de acest gen putand beneficia de un ghid sau instructor calificat.

Nota 4,9 din 5 pe Google

Vom continua in Carintia in Alpii Austrieci, ne revedem in alt articol. 😊

Canionul Raggaschlucht

Cascada Fallbach

Castelul Hochosterwitz

Varful Grossglockner (3798 mdm) si Ghetarul Pasterze

Cascadele Krimml

sau la Seeboden.

Iunie 2021

Seeboden. Millstaetter see

O statiune cu aer ozonat si un lac imens, minunat

Seeboden

Suntem in Carintia (Kaernten), in subregiunea Spittal am Drau. Aici se gaseste o statiune linistita – Seeboden – la 618 m altitudine pe malul lacului Millstaetter See.

Coord 46° 49′ N, 13° 31′ E

Numai 6500 locuitori numara statiunea, dar pe langa localnicii rezidenti, exista multi oameni care au case de vacanta in apropierea lacului, unele putand fi si inchiriate.

Localitatea s-a ridicat in golful vestic al Millstaetter See si urca usor pe culmea muntelui adiacent.

Istoria Seeboden este bogata pentru ca aici s-au descoperit obiecte din epoca de piatra din mileniul 3 i.H., apoi din epoca bronzului, din perioada Hallstatt. Pe aceste meleaguri au locuit ilirii, care vorbeau o limba indo-germanica de unde denumirile Tauern (alocate marilor grupe muntiase din zona) si Drau (raului principal din directia spre Italia). Mai tarziu si-au lasat influenta pe aceste meleaguri romanii si slavii.

Seeboden este o statiune eminamente de recreere, civilizata, unde turismul este activitatea de baza.

Obiectivele turistice ale locului sunt:
– Burg (cetatea) Sommeregg din sec. XII,
– care gazduieste Muzeul Torturii
– Muzeul Bonsai
– Si evident Millstaetter See

Millstaetter See

Lacul care scalda malul statiunii Seeboden si se intinde pe langa alte cateva localitati este Millstaetter See, aflat la altitudinea de 588 mdm.

Ocupa 14 kmp, este lung de 12 km, lat de 2 km, si atinge o adancime maxima de 141 m. El strange 30 parauri si formeaza raul Seebach.

Coordonatele lacului sunt 46° 48′ N, 13° 35′ E

Denumirea Millstatt vine din limba latina si este legata de legenda lacului, care spune ca in secolul VIII Domitian a aruncat in lac in lac o mie de statui.

Interesant este cum s-a format acest lac imens. Dupa epoca glaciara, ghetarii Moell si Drautal au format un rau de gheata, care s-a unit mai la vale cu ghetarul Lieser, apoi s-a asezat in covata de la Seeboden. Prin urmare este considerat un lac rezultat al epocii glaciare, format natural.

La N de lac sunt varfuri de circa 2000 m din Alpii Millstaetter, in S este alta culme muntoasa mai joasa, iar in E se ridica Vf. Mirnock 2110 mdm. Pe culmile amintite se pot organiza drumetii in general usoare.

M-a frapat cand am vazut lume facand baie in apele acestui lac atat de intins si de adanc. Ei bine, temperatura apei lacului la suprafata atinge 22 – 28 grade Celsius.

Turismul si sportul se simt acasa la Seeboden si pe Millstaetter See. Iesiti la plimbare sau la alergare disdedimineata sa admirati rasaritul. Iesiti peste zi sa va plimbati cu vaporasul sau alta ambarcatiune, sa pescuiti sau sa inotati, sa va plimbati cu bicicleta sau pe joss au sa alergati pe drumurile din jurul lacului. Eu am facut multe plimbari si alergari de seara si de dimineata si mi-am incarcat bateriile si am uitat de griji.

Am admirat si m-am jucat si am vornit cu lebedele si ratele, am intalnit ciute si magari, am urmarit fasnetii pesti din apa, m-am ozonat si m-am simtit foarte “”relaxed””.

Pentru caravana noastra Seeboden a fost gazda de 3 nopti pentru neuitatele excursii pe soselele alpine austrieci care ne-a condus catre:

Canionul Raggaschlucht

Cascada Fallbach

Malta HochalmStrasse si Barajul Koelnbrein

Varful Grossglockner (3798 mdm) si Ghetarul Pasterze

Cascadele Krimml

dupa ce am vizitat la venire Castelul Hochosterwitz
si inainte sa plecam spre Italia, in Muntii Dolomiti. Wonderful! 😊

Evaluare

Muzeul Torturii 4,2 / 5 din 600 pareri
Muzeul Bonsai 4,6 / 5 din 700 pareri
Millstaetter See 4,7 / 5 din 600 pareri

Iunie 2021

Castelul (Burg) Hochosterwitz

Un popas de cateva ore in Carintia (Kaernten)

Localizare

Pe traseul de la Timisoara (RO) la Seeboden (A) ne-am oprit pentru o vizita de 2 ore la Castelul Hochosterwitz. Puteti sa va setati linistiti si 3 ore aici ca nu va plictisiti.

Obiectivul nostru se gaseste in Carintia (Kaernten) la 133 km vest de Graz via E66 / B82 si respective 100 km este de Seeboden via A10 / E66, din ambele directii putand ajunge in mai putin de 2 ore.
Regiunea mai larga se numeste Sankt Georgen am Laengsee (la 6 km distanta de castel) / Launsdorf, iar administrativ satul de care apartine este Hochosterwitz.

Coordonate: 46° 45′ 18″ N, 14° 27′ 13″ E.

Este construita pe un deal stancos, sa ii spun munte(?), care se inalta cu 175 metri deasupra planului destul de nivelat, plan din zona, asa ca o veti repera din timp si sunt cateva locuri la poale de unde merita fotografiata. Cota la varf unde este de fapt castelul este de numai 660 mdm, de aceea confuzia mea, daca sa numesc sau nu munte impresionanta si abrupta stancaria pe care sta castelul.

Prima impresie

Este mareata. Domina peisajul, iar jos la baza ei te simti mic, iar drumul pana in varf te gandesti ca este pentru cei antrenati bine cu drumetiile montane. Dar, pe o parte, unde este si parcarea si casa de bilete, exista un lift asemanator cu cel care urca la Cetatea Devei, pe o linie ametitoare in 2 unghiuri, cu un punct de inflexiune. Tot aici la casa de bilete aflam ca se poate urca fara probleme si pe jos, ba chiar va recomand aceasta varianta pentru care are farmecul ei caci strabate 14 porti. Exista si posibilitatea sa urcati cu liftul sis a coboriti pe jos, dar va asigur ca nu trebuie sa ratati portile si ca efortul este mult mai mic decat va imaginati si accesul este facil oricui, fie si cu pauze.

Adevarata impresie

Eu am decis sa urc si sa cobor per pedes si ma felicit pentru alegerea facuta. Farmecul vizitarii acestui castel este sa strabati cele 14 porti ale sale si apoi in varf, in castelul propriu-zis sa vizitezi muzeul. Veniti cu mine!

Fiecare poarta are un nume si majoritatea au notat si un an. Le voi reda asa cum am pasit prin ele.

Faehnrichtor (1575)

Este prima poarta sau poarta de intrare, sa ii spunem. Este frumoasa, cu o pictura murala cu 2 purtatori de steaguri negru-galben si rosu-alb si … primitoare, oare?. Pozitia portii este insa una strategica, pentru ca in stanga e stanca, iar in dreapta un teren inaccesibil.

Waechtertor (1577) – Poarta Paznicului

Se pozitioneaza imediat sub stanca inalta pe de o parte, pe de alta proeminent deasupra zonei avand o o raza de supraveghere vasta. Poarta este placata cu marmura, geamurile au grilaje din fier, iar o scara duce pe un platou de unde se puteau arunca pietre asupra inamicului.

Nautor (1578)

Este o poarta cu cale de acces ingusta.

Engeltor (1577) – Poarta Ingerului

Aceasta poarta are atasat un pod mobil. A fost construita prima data in sec XII. Are un portal din gresie rosiatica, iesind astfel in evidenta. Ea gazduieste si un mica expozitie de tunuri (Muzeul Garzii), uniforme si echipamente militare.

Loewentor (1577) – Poarta Leilor

Initial pe aripile portii erau zugraviti lei. Am remarcat o cruce si un Iisus zidit in relief. Si aceasta poarat avea un pod mobil.

Manntor (1579) – Poarta Barbatului

Aceasta este o constructie interesanta din punct de vedere defensiv. Trecerea catre ea se face pe langa un zid de pe care inamicul putea fi atacat.

Khevenhuellertor (1582)

Este considerata cea mai frumoasa avand o arcada rotunda, un cap de leu si stema Khevenhueller. Intr-o nisa se gaseste basorelieful reprezentand pe intemeietorul castelului George II. de Khevenhueller in echipament militar.

Landschaftstor (1582) – Poarta cu belvedere

De aici se deschide o perspectiva larga catre vale. Apreciem astfel cat de mult am urcat, fara sa fi simtit un efort deosebit.

Reisertor (1575)

De aici se deschide o perspectiva larga catre vale. Apreciem astfel cat de mult am urcat, fara sa fi simtit un efort deosebit.

Waffentor (1576) – Poarta Armelor

Pe aceasta, deasupra arcadei rotunde, este zugravit chipul arhiducelui Karl von Inneroesterreich (Austria Interioara).

Mauertor (1575) – Poarta de Zid

Se numeste astfel datorita zidurilor din sisturi de clorit.

Brueckentor – Poarta Podului

Aceasta are un mecanism vertical pentru podul mobil de la baza ei.

Kirchentor (1579) – Poarta Bisericii

De la aceasta se bifurca un drum scurt biserica fortaretei.

Kulmertor (1576)

“”Kulmer””-ii acestia erau ingrijitorii castelului. Are si o poarta grila cu cadere verticala. Este ultima poarta inaintea intrarii in castelul propriu-zis.
Cele 14 porti si sistemele lor suplimentare de aparare, au facut din acest castel cu siguranta unul foarte greu de cucerit, poate imposibil. Imaginati-va ce insemna sa cuceresti poarta cu poarta, ca sa nu mai punem la socoteala ca dupa ce treci de pe o poarta, roata se poate intoarce si poti fi prins prizonier intre doua porti. Dar sa vedem ce ne spune …

Istoria castelului

In regiune s-au descoperit dovezi arheologice din epoca bronzului, din cultura Hallstatt si La-Tene, dar cele mai multe provin din perioada romana.

860 – prima atestare documentara

Pana in sec. XII – administrat de arhiepiscopia Salzburg

Sec. XII – XV – apartine familiei Osterwitz, paharnici ai ducilor, cand a fost atacata de turci, Georg de Osterwitz ajungand prizonier

Sec. XVI – a fost cedata arhiepiscopului de Salzburg, perioada in care fortareata s-a extins si intarit fiind apoi cumparata de Georg von Khevenhueller, guvernatorul Carintiei, care a adus-o la aspectul de astazi, astfel intarind linia de paparare impotriva turcilor

Pana astazi ramane in proprietatea familiei Khevenhueller

Castelul propriu-zis

Pe zidul posterior stang este o inscriptie prin care se arata ca acest castel ramane pe veci in proprietatea familiei Khevenhueller.

Astazi castelul gaduieste Burgmuseum (Muzeul Cetatii).

Sunt expuse documente, picture care infatiseaza si membrii familiei Khevenhueller.

Intr-o incapere exterioara, separata, am vazut armuri, arme, dar si cisterna de 20 metri in care se strangea apa de ploaie, pentru ca pana in secolul XX castelul nu a avut apa.

Biserica fortaretei (Burgkirche)

La biserica se ajunge de la penultima poarta. Are o curte ingrijita in care am putut vorbi cu ingrijitorul locului. Este situate putin mai jos decat castelul, caci de la penultima la ultima poarta si apoi la castel se mai urca o bucata. Chiar daca biserica apartine castelului, ea a fost permanent deschisa populatiei largi.

Un castel al superlativelor

Pentru mine a fost o premiera sa vad un castel cu 14 porti, dar cele 14 porti nu reprezinta 14 intrari in castel ci una singura pentru ca trebuie sa treci prin toate pentru a ajunge in varful “”muntelui”” unde este castelul propriu-zis.

Un popas de 2 ore s-a dovedit parca insufficient pentru vizitarea castelului cu ale sale porti. Urcusul propriu-zis prin porti dureaza 20 minute timp efectiv. Cu cat urci mai mult, se deschid alte si alte unghiuri de unde poti fotografia satele din vale.

Inainte de plecare am gasit inca un loc perfect pentru o poza, de data aceasta jos de tot pe soseaua ce leaga satele.

4,5 din 5 pe Google din peste 3000 de recenzii

Alte obiective in Carintia si in Alpii Austrieci

Canionul Raggaschlucht

Cascada Fallbach

Malta Hochalmstrasse

Grossglockner

Cascadele Krimml

sau la Seeboden.

Iunie 2021

Canionul Raggaschlucht

Un ”Sapte Scari” la puterea a 10-a

Ati fost la “Sapte Scari” in Muntii Piatra Mare? Este wow! Canionul din Romania se lauda ca este cel mai ingust canion vizitabil. O fi, n-o fi, nu stiu.

Eu va invit insa in Carintia, in Alpii Austrieci, in Kreuzeckgruppe, pe paraul Ragga, la Raggaschlucht. Un canion care seamana izbitor cu ”Sapte Scari” si se lauda ca este cel mai lung canion vizitabil pentru drumeti obisnuiti, adica fara echipament special de canyoning sau alpinism, accesul fiind pe un traseu amenajat cu podete si scari chiar pe deasupra paraului razvratit si foarte nervos, care a sapat impresionantele chei si a construit numeroase cascade stranse intre pereti de stanca.

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 1,5 ore / 3 km

Marcaj: nemarcat

Surse apa: izvor la casa de bilete

Alt min: 700 mdm, la podul peste raul Moell

Alt max: 940 mdm, la punctul de odihna de la iesirea din canion (in sensul de mers)

Elevatie: +260 m / -260 m

Observatii: acces cu plata, traseu amenajat

Acces

De la Seeboden la Raggaschlucht, in localitatea Flattach, sunt 37 km, catre NV, care se parcurg cu auto in ca. 30 – 45 minute via B106. Este recoamdarea mea de abordare a acestui obiectiv turistic fabulos. 106-ele incepe din Lurnfeld si urmeaza apoi Moelltalerstrasse in lungul vaii raului Moell trecand prin sate pitoresti in care fiecare metru patrat de pasune este ingrijit si in care nu am vazut un singur pet!

Pe sensul de mers prezentat avem pana aporoape de destinatie pe stanga valea raului, pe dreapta o linie de tren sapata care tine o traiectorie mai inalta decat soseaua traversand cateva viaducte. Trecem pe langa o biserica frumoasa – Filialkirche Dainelsberg -, pe langa un castel – Burg Falkenstein -, ambele pe dreapta noastra. In localitatea Obervellach ne despartim de calea ferata si la putin timp pe partea stanga, intr-o interscetie in ac de par cu un drum secundar, cotim spre parcarea pentru Raggaschlucht, aflata dupa podul peste raul Moell, care ne-a insotit, si care are debit mare.

Din parcare urmam indicatoarele si in cateva minute ajungem la casa de bilete de la Raggaschlucht.

Program

De exemplu in anul 2021, in perioada 30 Mai – 12 Septembrie, canionul era vizitabil zilnic intre orele 9 – 17, ultima intrare fiind la orele 17. Important! Programul variaza functie de sezon si functie de conditiile meteo! Astfel daca sunt precipitatii abundente accesul in canion NU ESTE PERMIS. In traducere directa a se intelege ca este mai mult decat util sa va documentati inainte daca puteti vizita canionul atunci cand va propuneti sa il vizitati sau sa va adaptati programul in consecinta.

Tarife

Intrarea in canion costa 7 Eur per adult / bilet simplu, intreg. Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani platesc numai 4 Eur / persoana. Daca sunteti in grup de minim 15, veti achita 6 Eur de caciula, cu precizarea ca anuntati ca sunteti grup si fiecare poate plati individual, dar la tarif de grup. Plata se poate face cu card sau cash.

Daca sunteti in posesia unui Kaernten Card, un card de acces la mai multe obiective din zona, care se poate achizitiona si online, atunci nu mai trebuie sa platiti intrarea in canion.

La punctul de taxare (casa de bilete) puteti cumpara harti, suveniruri, servi o cafea in aer liber la niste masute din lemn langa un izvor sau cere si primi informatii utile.

In zona sunt si cateva trasee de acces catre telecabine care urca in zona glaciara.

Recomandari chiar importante

Sa purtati bocanci sau ghete cu talpa aderenta intrucat veti traversa mai multe pasaje ude pe suprafete din lemn sau metalice. Pasiti ferm, apasat, instruiti copiii sau pe cei neexperimentati in acest sens pentru a nu aluneca.

In canion este cu cateva grade bune mai racoare, este umbra, asa ca sa aveti si ceva de pus pe voi chiar daca este o zi calduroasa de vara in general.

O data porniti in traseu si intrati in canion, dupa primul pasaj, nu mai aveti posibilitatea sa va intoarceti intrucat functioneaza regula sensului unic.

La casa de bilete am nimerit un personal prietenos cu turistii, care a permis unei doamne in varsta din grup, care nu avea convingerea ca va putea razbi, sa treaca de primul pasaj gratuit si sa decida apoi daca se incumeta sau nu. Si, ghiciti, a reusit! Si s-a intors incarcata cu o experienta de neuitat, Ba chiar, la intoarcere, doamna de la casa, nu a vrut sa mai incaseze bani de la ea, bonus sau premiu de reusita. Bravo, Doina! 😊

Este permis accesul cu caini tinuti in lesa, dar fiecare stapan trebuie sa isi asume ca acestia pot traversa fara evenimente nedorite, o alunecare putand fi fatala.

Prea frumoasa aventura

Cam asa arata peisajul de pe fundal pana sa ne apropiem de canion.

Sa purcedem pe podetele foarte solide si bine intretinute, din lemn, cu balustra, pe firul vaii Ragga, in amonte.

pasarela din lemn catre intrarea in canion

Intram in canion. Wow! Este fabulous! 😊 Sub podetul pe care pasim apa rece a paraului parca paradoxal clocoteste intr-una.

intrarea in canion

La scurta distanta dupa intrarea in canion, privesc catre in sus si observ ca trecem pe sub un mega bolovan proptit la peste 30 metri deasupra noastra de cele doua flancuri ale canionului inalt . Asa dupa aprecierea mea, aici canionul e mai ingust de 4 metri, cat se lauda ”Sapte Scari” ca este recordul de ingustime pe care l-ar detine.

bolovanul suspendat intre peretii canionului

Si ca sa fie clar ce forta are apa, nu trebuie sa privesti prea mult in jos. Inaltimea maxima a peretilor care flancheaza canionul ajunge la 200 de metri. Directia canionului se schimba de cateva ori ceea ce face ca violenta paraului sa creasca si mai mult. Intr-un asemenea peisaj nu pot lipsi cascadele, prilej de fotografii.

Urcam fara sa ne dam seama, asa de frumos este cadrul natural decupat parca din lumea pe care o stim.

Pe tot parcursul canionului traseul amenajat confera sentimentul de incredere si siguranta. Un plus fata de ”Sapte Scari”, in afara pasajului mai lung de parcurs, il reprezinta felul cum a fost gandit traseul amenajat astfel inca acesta urca din bucati mai scurte, aceasta nu inseamna ca nu sunt scari verticale, dar nu atat de verticale ca in Romania.

raul inebuneste intre peretii canionului

Un look aproape de iesirea din canion, catre inapoi. Ce pacat ca nu ne putem intoarce tot pe aici!

privire inapoi

Nu s-a terminat, mai avem putin

La capatul canionului, scarile urca in serpentine, ceva mai abrupt, departandu-se de valea abrupta dintre stanci, ajungand intr-o poenita insorita cu banca pentru odihna. Nu o sa vina sa credeti, dar am iesit din flimul de mai devreme, e drept in alt decor de vis.

Coborirea este una lejera prin padure, pe o poteca lata, pe care ar incapea si o masina, chiar daca la un moment dat descinde mai serios catre punctul de sosire, acelasi ca si cel de plecare.

coborirea de voie prin padure

Superlative si evaluare

Pentru mine Raggasclucht a trecut pe locul 1 in topul canioanelor vizitate. Cel mai spectaculos, cel mai lung, vizitabil amenajat.

Nu am mai amintit ca pe traseu se gasesc si panouri explicative despre cum s-a format canionul, despre fauna si flora. Raggaschlucht este nu numai pentru mine un superlativ, ea este supranumiata “Die Schlucht der Schluchten” – ”Prapastia Prapastiilor”.

Din 1978 este declarata monument al naturii.

4,8 din 5 pe Google din peste 1000 recenzii

Alte obiective in Carintia si in Alpii Austrieci

Grossglockner

Cascada Fallbach

Castelul Hochosterwitz

Malta Hochalmstrasse

Cascadele Krimml

sau la Seeboden.

Iunie 2021

Fallbach – cea mai inalta cascada din Austria

Un record la botul calului

Localizare la botul calului

La Cascada Fallbach se ajunge din Seeboden urmand A10 si apoi DN Maltatal (V. Maltei) pentru 25 km. Cu turismul ajungi astfel in jumatate de ora. Noi nu am venit direct din Seeboden ci de la Raggaschlucht urmand B106 si E66 pana am intrat in A10 parcurgand 57 km intr-o ora.

De ce la botul calului?

Urmand superba sosea in amonte pe Maltatal, cu raul in stanga cum urcam, la un moment dat ne apare pe partea dreapta marea splendoare – Cascada Fallbach. Este la botul calului! Practic poti vedea cascada in splendoarea ei din sosea, chiar din masina, dar atata lene nu cred ca poate exista sa nu cobori in aer liber si sa respiri aerul de munte din preajma imensei caderi de apa. Ce inseamna “in preajma”, asta poate defini fiecare – chiar la sosea, la punctul de taxare, la baza / in apropierea ei, a cascadei.

Exista parcare la sosea chiar in dreptul cascadei.

Prezentarea Cascadei Fallbach

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 0,5 ore / 1 km

Marcaj: nemarcat

Surse apa: nu e nevoie

Alt min: 840 mdm, in parcare

Alt max: 890 mdm, la baza cascadei

Elevatie: +50 m / -50 m

Observatii: accesibil contra cost pana la baza cascadei

Fallbachfall, in traducere Cascada Fallbach, este vie in Carintia, in apropierea localitatii Koschach de pe Maltatal. Cascada este inalta de 150 metri si are debitul maxim in lunile iunie – iulie, asa cum ne-am nimerit sa o vizitam si noi. 😊

Cu cei 150 metri ai sai detine recordul de inaltime in Carintia, o regiune muntoasa in care cel putin in perioada amintita am admirat sute de caderi de apa, care de care mai frumoase si mai inalte. Dar Fallbach e Fallbach – e cascada cu recordul!

Din parcare este o poteca care ajunge in 10 -15 minute, chiar la baza cascadei trecand pe la un punct de taxare si pe langa un loc mai wild, mai natural, de joaca pentru copii. Exista si o poteca care urca deasupra cascadei intr-o ora, pentru cei dornici sa faca mai multa miscare decat un popas la … botul calului.

Inaltimea cascadelor. In Romania este o discutie deschisa pe aceasta tema: Care este cea mai inalta casacada? Spune-se ca oficial se masoara diferenta maxima de cota intre doua puncte ale caderii de apa, fara sa atinga alt obstacol. Prin urmare o cascada in 2 trepte, care cumulat au 100 metri nu este mai inalta decat o cascada cu o cadere neobstructionata de 80 de metri.

Debitul unei cascade, valabil si pentru Fallbach, este in general variabil, mergand la unele pana a seca in anumite luni ale anului. Cascadele cele mai bogate sunt in perioada topirii zapezii in zonele mai inalte, dupa ce la poale zapada este deja poveste. Atunci, in iunie – iulie, sunt cascadele cu debitele cel mai bogate in Alpi, la noi inca din luna mai, depinde de altitudine.

Aprecieri

Nota 4,6 din 5 pe Google din peste 100 evaluari.

Daca sunteti in zona, avand in vedere cat de usor accesibila este cascada, va recomand sa popositi jumatate de ora cel putin la baza ei acolo unde stropii adusi de vant va racoresc in mod natural si placut. 😊

Alte obiective in Carintia si in Alpii Austrieci

Canionul Raggaschlucht

Grossglockner

Castelul Hochosterwitz

Malta Hochalmstrasse

Cascadele Krimml

sau la Seeboden.

Numai bine!

Iunie 2021