Casa memoriala Anton Pann (B)

Muzeul National al Literaturii Romane – 4/5

Introductive

Trebuie sa ajungeti pe Strada Anton Pann, nr. 20, in zona Udriste. Waze-ul si Google Maps va ghideaza la destinatie.

Muzeul este deschis zilnic intre orele 10-18, mai putin lunea.

Despre Anton Pann

Pe Anton Pann l-a chemat Antonie Pantelimonovici Petrov. S-a nascut la Sliven, in Bulgaria de astazi, Imperiul Otoman pe atunci. A fost profesor si compozitor de muzica religioasa si culegator de folclor si publicist. In poezia Epigonii, Mihai Eminescu l-a numit ”finul Pepelei, cel istet ca un proverb”.

In casa de la aceasta adresa a trait ultima parte a vietii sale cand s-a stabilit la Bucuresti, unde a si murit, fiind inmormantat la Biserica Lucaci din imediata apropiere.

Despre muzeu

Strazile pe care ne apropiem de muzeu nu arata prea grozav zona. Am ajuns pe aici intr-o zi ploioasa, mohorata. Asta m-a facut sa ma gandesc cum arata Bucurestiul acestor locuri in secolul trecut sau ras-trecut.

Am identificat casa muzeu.

Muzeul Anton Pann

Este o cladire gri, inaltata pe care flutura steaguri. Am traversat curtea pana la intrarea in muzeu. Am platit, am incaltat botosei de plastic si abia asteptam sa vizitam incaperile casei.

La intrare am ”citit” schita muzeului impartit pe camere si apoi am citit, de data asta fara ghilimele, cateva versuri ale maestrului Anton Pann, versuri, care mi-au placut:

”Aideti sa vorbim degraba,

Ca tot n-avem nicio treaba;

Fiindca

Gura nu cere chirie,

Poate vorbi orce fie.

De multe ori insa

Vorba, din vorba in vorba

Au ajuns si la cociorba

S-atunci vine proverbul:

Vorba pe unde a iesit

Mai bine sa fi tusit.

De aceea

Cand vei sa vorbesti, la gura

Sa aibi lacat si masura.”

Aici chiar a locuit Anton Pann. Totusi muzeul este construit de la zero. Cu toate ca aparent este o ruptura, muzeul arata excelent, este modern, foarte bine luminat, cu sisteme de prezentare interesante, ”comerciale”. Ce mi-a placut? Insusi modul de prezentare a exponatelor bine evidentiate si in mod deosebit ghidajul oferit de care doamna administrator. Pentru ca nu prezinta patina timpului unei case locuite de o persoana celebra, pentru mine acesta este un muzeu si nu o casa memoriala. Impresia lasata este o reusita care dovedeste cum ”nimic” poti cladi un mic muzeu foarte interesant.

Gazda te invita prin cele cinci camere vizitabile plus un beci, a se citi pivinita de vinuri. Haideti cu mine in muzeu…

Prima camera se numeste ”Biografie si context istoric”.

Inaintea aparitiei industriei cinematografice, pe vremea lui Anton Pann se nastea animatia. Animatia se baza atunci pe iluzia optica creata de un dispozitiv rotativ. Este prezentata o proba practica de animatie dintr-o poveste a lui Pann realizata cu acest aparat numit zoetrop.

In afara acestuia am remarcat in sistemul de prezentare inedit pe care il veti regasi in poze mai multe tablouri de mici dimensiuni redand scene si figuri ale vremii.

Camerele muzeului sunt mici, dar cu tematici distincte. Intram in ”Bucurestii la mijlocul secolului al XIX-lea”.

Scena cea mai impresionanta prezentata in tablouri este marele incendiu care a devastat Bucurestiul in anul 1847.

Acesta a fost redat si de Anton Pann in versuri:

“”Vai ce vedere? Ce groaza-vie!

Ce biciu de para, urgii ceresti!

Ce jale mare! Ce saracie

Cazu odata pe Bucuresci!

Martie-n doa-zeci si trei zile,

Pastile sfinte cand se serba,

Cand tinerimea, copii, copile,

Strafin haine noua ce se schimba […]””.

De aici am trecut in ”Sala de muzica”,

unde sunt expuse mai multe instrumente ale formatiei Anton Pann din zilele noastre. Nu lipsesc cobzele, vioara, tamburina, tobele, fluiere, tambalul, kanun-ul.

Anton Pann este considerat autorul melodiei imnului national “Desteapta-te, romane!”. Muzica bine cunoscuta tuturor a insotit in fapt textul poeziei “Din sanul maicii mele”. Se naste intrebarea atunci cum s-a ajuns sa fie asociata aceasta melodie cu poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanu? Se pare ca de vina este un ucenic al lui A. Pann care i-a prezentat lui A. Muresanu mai multe melodii scrise de A. Pann, care sa il inspire in scrierea unui imn, intre care si cea cu pricina. Sa fie oare asa?

Cu aceasta enigma in minte patrundem in odaia “Scriitor, editor, tipograf”.

Aici sunt prezentate imnul “Desteapta-te, romane!”

si multe alte creatii ale lui Anton Pann. In camera admiram si o tiparnita dar si versurile multor scriitori romani precum Eminescu, Nichita Stanescu si altii.

Vizita avanseaza pe nesimtite. Suntem in camera “Povesti”,

de unde nu putea lipsi “Povestea vorbii”. Daca in prima camera am vazut un aparat de produs animatie, aici vedem praxinoscopul,

care si el ofera o proba practica. Opera lui Anton Pann este prezentata in imagini colorate. Am recunoscut de exemplu “Nastratin Hogea”.

Vizita se incheie in ”Pivnita cu vinuri”, unde coborim scarile pentru a descoperi niste rasteluri de sticle de vin pe ambalajul carora erau scene, vorbe si versuri din operele lui Anton Pann. Foarte faina ideea! Un mare Bravo!

Un exemplu din

“”Despre betie (din Povestea vorbii)

Beat dintr-o carciuma iese,

Intra-n alta, fiind dese””.

Inainte de a multumi pentru informatiile primite, la plecare, am tras doua “bilete de papagal” cu vorbe de-ale lui Pann.

bilete de papagal

Interesant si complet altfel decat celelalte muzee ale MLNR din Bucuresti!

Concluzie

Mi-a placut conceptul acestui muzeu si prezentarea vietii si operei lui Anton Pann. Este un contrast greu de digerat intre Casa Memoriala Anton Pann din Ramnicu Valcea, super modesta si neprimitoare, unde nu iti explica nimeni nimic si nici nu te lasa sa pozezi, desi casa aceea pare foarte valoroasa, si acest muzeu al MNLR plin de viata si bazat pe un concept modern.

Recomand vizitarea acestui muzeu, care pe google are nota 4,7 din 5.

Vizitati si

MNLR 1/5 – Casa memoriala Liviu Rebreanu

MNLR 2/5 – Casa memoriala Ion Minulescu

MNLR 3/5 – Casa memoriala Tudor Arghezi

MNLR 5/5 – Casa Memoriala George Bacovia

Numai bine!

2020

Leave a Comment