Saua Malaesti – V. Gaura – La Polite – Bran

Continuare de aici de la traseul Bran – Clincea – Saua Hornurilor.

Saua Hornurilor Malaesti (ca. 2330 mdm) – V. Gaura – Cascada Moara Dracului – Poiana Gaura – Saua La Polit(i)e – Bran Poarta (916 mdm)

Caseta tehnica

Dificultate: greu

Durata / distanta: 5 ore / 10 km

Marcaj: cruce rosie

Surse apa: incepand de la Cascada Moara Dracului

Alt min: 940 mdm, la Poarta

Alt max: 2300 mdm, in Saua Malaesti

Elevatie: +180 m / -1540 m

Observatii: interzis iarna, cateva portiuni mici cu cabluri

Descrierea traseului
13:30 Urcasem pe Clincea pana Saua Hornurilor in 6 h 20 min si nu intelegeam de ce pe indicatorul din sa erau alocate coboririi pe V. Gaura 6 h 30 min. Mai mult ca la urcare? Da, parea putin mai lung, ceea ce nici macar nu s-a adeverit. Si totusi unde e enigma? Cititi si veti afla. Eu speram sa biruim in 5 ore, cu o pauza de masa si poate un ritm mai lent pe final, hai fie 5,5 ore, hai si 6 dar deja mi se parea mult. Si ne fixam pentru restul zilei pe marcajul cruce rosie.

Indicatoarele din Saua Malaesti

Admiram urcusul lin pe coama muntelui catre Vf. Omu, in continuarea directiei pe care am venit, pe care nu il vom urma. Ne mai “zoom-am” privirea pe fanta ingusta a Hornurului Mare al Malaestilor si razbim pana in caldarea glaciara a Malaestilor, caci prea sunt din povesti, mai ales ca nu stiu cand voi reveni prin acest loc drag mie si special.

Ne-am bucurat de vremea excelenta, “peste” previziunile meteo cu probabilitate mare de 2 ploi serioase. Era clar ca lumina zilei, incepeam sa coborim in caldarea superioara a Vaii Gaura, strajuita in stanga de Muntele Doamnele si in dreapta de Muntele Scara.
Prima caldare este adanca, se coboara abrupt. In mijlocul caldarii, dar nu in traseu, este o stana activa.

Caldarea superioara a V. Gaura si stana

13:45 Suntem deja in prima caldare. Ca in orice succesiune de caldari glaciare, mergi o portiune pe drept, in cazul de fata prin iarba, pe poteca, apoi mai cobori un prag si iar drept pe fundul caldarii si tot asa. Pragurile intre primele 3 caldari au fost mici. Noi aveam in plan sa facem pauza acolo unde vom gasi apa. Firul vaii Gaura era sec pe sectorul superior, probabil numai in perioada de topire a zapezilor este activ.

14:30 Avansam, coboram, dar apa ioc. Sa facem pauza de masa fara apa de izvor? Hai totusi sa mai mergem. Flancurile caldarilor devin mai stancoase si intram in sectorul de jnepenis.

14:45 Ajungem la un prim prag mai abrupt, unde niste lanturi bine fixate ne-ar fi usurat coborirea, aviz salvamontistilor ramasi in ofsaid la aceasta faza.

Mai si zambiti! 😊

15:00 Testul de miss sau trece / nu trece. Poteca se strecoara printer 2 stanci mai inalte ca omul foarte apropiata una de alta prin care cei ce au burta vor fi usor provocati de aceasta proba. 😊 Nu eu!

15:05 Asta nu e decat inceputul celor 3 pasaje dificile de traversat. Coborim foarte abrupt, facem ceea ce se numeste o descatarare. Pasajele cu pricina au montate cabluri din otel, dar insuficiente pentru a permite trecerea usoara a acestei rupturi de panta. Cu grija, emotie, ba si pe fund depasim acest examen.

15:30 La un moment dat cand m-am aplecat sa fac un pas mai mare, mi-a cazut sticla din rucsac. Pro_eco cum sunt, m-am uitat dupa ea sa vad cum o pot recupera, desi o luase acana fata de poteca, intr-un mic hau stancos din albie. Am realizat ca pot cobori pana la ea sa nu las gunoiul acolo, si … unde credeti ca se rostogolise si se oprise? Intr-un mic ochi de apa. Da, apa! 😊 Am umplut o sticla si am revenit in poteca, avand de acum un semn clar ca vom gasi cat de curand un loc cu apa sau chiar cu izvor unde sa poposim.
Si deodata vedem apa si in stanga si in dreapta. Si multa! In stanga un izvor cu debit mare sub o stanca uriasa, in dreapta cobora in trepte ditamai paraul grabit, care spalase mai bine ca masina de spalat calcarele pe care curgea albindu-le. Acest din urma parau intersecta chiar poteca, asa ca am facut oprire langa el alimentand dintr-o cascaduta cu apa rece. Am facut si o pauza, am si mancat 2 sandwich-uri, 2 ciocolate si hai sa mai mergem caci mai avem destul.

V. Gaura, de acum activa, era plina de copaci adusi de viituri. Am travesrat de cateva ori firul apei, am pozat un mini-canion,

dar cert era ca … ritmul de mers incepea sa scada, companionul meu din aceasta tura, rarind pasul si cum ritmul grupului este ritmul celui mai lent participant, a trebuit sa setam de acum o viteza de deplasare foarte slow chiar si fata de cea de la … urcare.

16:10 Ajungem la marcajul care indica la 5 minute in dreapta obiectivul principal de pe V. Gaura, Cascada Moara Dracului, dar si (inca) 4,5 ore pana in Bran. Asa mult? Hai scadem 1 ora ca masina era parcata la bariera de pe V. Poarta. Dar tot parca prea mult… Haideti sa ne incarcam pozitiv privind cascada.

De aici dificultate traseului este redusa, se coboara prin padure destul de lin, pana la….

16:30 Poiana Gaura. Aici o poteca se bifurca catre stanga in urcus si duce in Poiana Gutanu, a noastra traverseaza V. Gaura si pe malul celalalt se bifurca in triunghi galben catre Bran prin Simon 4 ore, respectiv cruce rosie Bran prin Saua La Polite tot 4 ore (3 pana la masina).

Poteca noastra intra in padure si incepe sa urce. Atentie la marcaj pentru ca la un moment dat un drum mai lat coteste usor stanga, dar nu e cel corect, caci al nostru trebuie sa … mai urce.

17:30 Saua La Polit(i)e. Am vazut ambele denumiri in diferite documentatii, Polite si Politie. Eu cred ca originala e cea cu “”politie”” pentru ca in munti au fost multe puncte de frontiera. Aici am asteptat mai mult sa vina fratele meu (cel cu care am fost in aceasta tura) care era epuizat si trebuia fara voia lui sa suporte deja dureri la fiecare pas. Asa ca din acest punct nu au mai fost relevanti timpii parcursi Pe indicator mai figurau 3,5 ore pana in Bran, deci 2,5 pana la masina), scopul era sa ajungem pas cu pas incetistor incetisor pana la masina. In sa, chiar la capatul urcusului este o poiana care deschide zari catre muntii din jur.

De acum chiar urma sa avem numai de coborit. 😊 Poteca dintre molizi devine tot mai lata, dar si tot mai des barat de copaci cazuti. Frate-meu a spus multe de salvamontisti pe acest traseu…. ☹ Am cules din nou zmeura, am fluierat din fluier sa nu ne intalnim pe “”piata libera”” cu ursul

si uite asa ne-am trezit ca drumul s-a transformat intr-un drum de caruta, destul de sapat de ultimele ploi.

19:30 Ajungem la intersectia cu triunghi galben care a coborit din creasta pe Ciubotea printre drumul pe care am urcat via Clincea sic el pe care am coborit via V. Gaura. Aici este Valea Poarta insotita de un drum forestier foarte bun, care in amonte duce catre Refugiul Ciubotea, noi insa aveam sa mergem … la vale.

20:05 Circa 2 km am urmat drumul forestier, am ajuns la bariera de la capatul lui, unde dupa 100 de metri am gasit masina pe locul unde o lasasem la ora 7 dimineata.

In concluzie, coborirea pe V. Gaura a fost mai provocatoare si mai de durata decat am crezut.
Overall, am avut o zi minunata, pentru mine a reprezentat “”ultima practica”” inainte de parcurge Creasta Fagarasului. A fost un antrenament foarte potrivit pentru ca a fost atat un traseu de anduranta 13 ore (timp efectiv vreo 9 ore), cat si unul cu diferenta de nivel de peste 3000 de metri cumulat si nu au lipsit pasajele dificile, abrupte precum Hornul Tiganesti pe urcare sau obstacolele de descatarare de pe V. Gaura la coborire. Vremea a fost de nota 10, si chiar daca am scos haina de ploaie in Poiana Gaura, in numai cateva minute am strans-o la loc.

Recomand acet traseu partea 1 si partea a 2-a celor care au conditie fizica buna si stiu ce inseamna un traseu de acest gen. Evident ca unii cu multa experienta vor spune: daca asta a fost traseu dificil, atunci cum vei numi Custura Saratii din Fagaras?

Returul catre casa pe aceeasi ruta, cu exceptia, sectorului Ploiesti – Bucuresti, pe care l-am urmat pe A3. Calatoria a durat aproape 4 ore, de la ora 20:10 la 24:00, a fost crunt pe Valea Prahovei.

Va urez drumetii minunate

Iulie 2021

Leave a Comment