Amfiteatrul Transilvania

Plimbare la poalele Bucegilor

  • Ati auzit de Amfiteatrul Transilvania? Suna interesant, nu-i asa?
  • Nici eu!

Pana mai deunazi….

Unde este?

Amfiteatrul Transilvania se gaseste pe o culme domoala din terminatiile Muntilor Bucegi, intre Simon si Moieciu de Sus.

  • Se poate ajunge cu masina la Amfiteatrul Transilvania?
  • Pana foarte aproape, dar e pacat sa o chinuiti. Pe masina! 🙂
  • Se poate ajunge cu bicla?
  • Da, desigur, chiar recomandat, pentru mountain biker-i.
  • Dar pe jos?
  • Mai intrebati?

Cum am ajuns acolo si cum am coborit de acolo?

Am bagat niste km cu masina pana in Moieciu de Sus. Am parcat in intersectia de la confluenta Vailor Bangaleasa si Popii, la singura intersectie in “”y”” din localitate.

In ultimii ani, in zona Moieciu de Sus au aparut cateva trasee amenajate, marcate cu omuleti colorati, adica diferit fata de cele clasice, care sunt si omologate . Bravo pentru acest proiect! Sunt vreo 9 trasee daca imi amintesc bine de pe o harta afisata in Moieciu.

Toate aceste trasee de drumetie sunt usoare si scurtute. Sunt si cicloturistice in acelasi timp.

Caseta tehnica

Dificultate: usor

Durata / distanta: 2 ore / 4 km

Marcaj: omulet portocaliu

Surse apa: nu sunt

Alt min: 890 mdm, la sosire

Alt max: 1190 mdm

Elevatie: +270 m / -340 m

Observatii: accesibil tot timpul anului

Traseul nostru incepe de la cota 950 mdm traversand podul de piatra peste raul Bangaleasa din intersectia amintita, dar nu cel rutier, ci cel de langa.

start traseu, acest pod trebuie traversat

De aici se formeaza un drum ascendent de caruta pe un teren de pamant, destul de noroios cand ploua sau imediat dupa.

ulita usor noroioasa a satului

Trecem printre terenurile ingradite ale localnicilor. Asta ne da posibilitatea sa intalnim animale de curte: caini, vaci.

Cu cat urcam, vedem mai multe bordeie, cum se numesc in zona casele provizorii unde raman oamenii dupa o zi de munca la camp, de ex de cosit.

bordei

Este o zi splendida, insorita. Culmile si padurile inca preponderent verzi dau cateva semne de toamna.

casele din Moieciu se vad tot mai mici

Satul se asterne cat ai clipi la picioarele noastre, la fel si valea serpuita a Bangalesei insotita de limba de asfalt. O gargarita traverseaza pe jos poteca de pamant.

gargarita traverseaza un drum accidentat!

La un moment dat poteca se bifurca si am luat-o cas, ratacind pe cea mai banala poteca! Trebuia sa urmam varianta de mai jos care traversa pe curba de nivel o vaiuga plina de gunoaie.

Gunoaie, cat carul! Mare pacat! In aceasta prima parte am urmat omuletul portocaliu si omuletul rosu.

marcajul atipic

Iesim deasupra nivelului padurii mixte mai repede decat ne-am imaginat. Pamantul gras este plin de ciuperci, care mai comestibile, care mai putin. Dupa o ora de mers si cules si admirat, eram deja sus, la cota 1.199 mdm, inaltimea maxima a turei noastre.

De aici, la numai o azvarlitura de bat, pe o pasune cu priveliste larga catre magurile din jur, se gaseste Amfiteatrul Transilvania. Asa se numeste locul! Este alcatuit dintr-un cerc larg cu raza de cativa metri format din busteni. In centrul cercului, sunt alti 2 busteni suprapusi inconjurati de un cerc mic strans in jurul lor. Si o placa explicativa, ca suntem la locul numit atat de tentant, dar fara nicio logica sau legatura cu sensul cuvantului amfiteatru.

In zare se vad niste constructii cu acoperis verde, niste drumuri de pamant, nori de praf si zeci de masini.

Mi-am amintit de tabloul hidos de la Susai. Trecem cu privirea peste dovezile civilizatiei care lasa urme de “necivilizatie” si admiram in plan indepartat creasta Pietrei Craiului la poalele careia sunt insirate casele rasfirate din localitatile Magura si Pestera.

Vedere spre Muntii Piatra Craiului

Am intrat intr-o zona prea populata pe langa “cabanoaiele” astea, unde se poate si manca.

Noi le-am depasit si am continuat dupa indicatiile hartii online spre directia satului Cheia aflat intre Moieciu de Sus si cel de Jos. Poteca este la inceput larga si buna de se poate merge cu masina pe ea, apoi cobora pe omuletul portocaliu si se mai ingusteaza.

Grupul nostru numeros si frumos cu reprezentanti de la 1 la 76 de ani, din care fac parte multi copii veseli, care se bucura de o alergatura si joaca in natura, se rasfira tot mai mult. Facem o regrupare pentru ca urma sa parasim drumul de culme si sa prindem o poteca secundara nemarcata care sa ne coboare la sosea. De bine ce ne-am uitat pe harti si tot am ratat la prima incercare ramificatia (sunt 2 variante pe care sepoate cobori, care se reintalnesc).

Coborirea a fost putin mai accentuata, dar fara a fi dificila. A fost o provocare nu numai sa prindem poteca dar si sa nu o parasim. Ultima panta inierbata ne-a scos in spatele curtii unei pensiuni din proximitatea ramificatiei catre cele 2 complexuri Cheile Gradistei, in satul Cheia.

A fost cea mai scurta drumetie de cand am reluat programul montan acum 4 ani, dar in care am descoperit lucruri si locuri noi.

Bucurati-va de privelistile montane….

Numai bine si plimbari frumoase tuturor!

2020

Leave a Comment